Mana Zilnica

Mana Zilnica

31 Ianuarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și, pe când ieșea la drum, un om a alergat la El și, îngenunchind înaintea Lui, Îl întreba: „Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața eternă?”.
Marcu 10.17

Existau multe trăsături frumoase în acest om bogat. Era plin de o energie tinerească, fiindcă ni se spune că „a alergat” la Domnul; a fost gata să recunoască superioritatea lui Hristos, căci a îngenuncheat înaintea Lui; și era plin de dorința de a face binele, fiindcă a întrebat: „Ce să fac?”. Din punct de vedere exterior, caracterul lui era excelent. Nu era un depravat și nici un corupt, prin complacerea în păcat, ci păzise legea. Avea multe trăsături minunate de caracter, care au făcut ca Domnul să-l prețuiască și să-l iubească. Așa cum J. N. Darby a spus, „acest om era amabil, binevoitor și gata să învețe ce era bine; el privise la excelența vieții și lucrărilor lui Hristos și inima îi fusese atinsă de ceea ce văzuse”.

Totuși, toate aceste calități naturale nu i-au oferit o apreciere corectă a Persoanei și a gloriei lui Hristos, nici un simțământ al stării și al nevoii inimii sale. El a putut discerne excelența lui Hristos ca Om, însă nu și gloria Persoanei Sale ca Fiu al lui Dumnezeu. Omul natural, oricât de ales și de distins ar fi, nu poate discerne faptul că Hristos este Dumnezeu. Domnul, raportându-Se la poziția luată de tânărul bogat, nu admite că omul este bun – „Nimeni nu este bun, decât Unul singur, Dumnezeu”. Hristos era cu siguranță bun, însă era Dumnezeu. El a fost întotdeauna Dumnezeu și a devenit om fără să înceteze vreodată să fie Dumnezeu.

Tânărul, nefiind conștient de nevoia sa, nu întreabă: „Ce să fac ca să fiu mântuit?”, ci „Ce să fac ca să moștenesc viața eternă?”. Frumusețea naturală a caracterului său îl făcea să nu vadă că, în ciuda tuturor calităților sale, el era un păcătos pierdut, care avea mare nevoie de mântuire. Cât de clar dovedește acest lucru că în om nu există nimic bun pentru Dumnezeu. Un caracter excelent nu oferă nicio indicație cu privire la starea morală a inimii.

H Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Am văzut tot ce se face sub soare; și iată că totul este deșertăciune și goană după vânt!”
Eclesiastul 1.14

Credinţa reginei Jane

Jane Grey (1537-1554) a fost regină a Angliei doar pentru nouă zile. Verișoara ei, Maria Tudor, a adunat oastea și a detronat-o pe Jane, iar după  șase  luni  a  decapitat-o.  În  viața  ei,  regina  a  fost preocupată cu alte lucruri care nu aparțineau deșertăciunii acestei lumi. Jane era foarte inteligentă, iar părinții ei i-au adus cei mai buni profesori. Ea a învățat multe limbi, dar și Biblia. Cuvântul lui Dumnezeu a devenit suportul moral în viața tinerei. Ea a trăit în vremea când Reforma se răspândea în Anglia. Biblia tradusă de Tyndale a schimbat viețile multor oameni. Jane era una din persoanele care credeau în mesajul Cuvântului lui Dumnezeu. Toate adevărurile Evangheliei erau la fel de importante pentru ea. Deși viața ei a fost lipsită de dragostea părintească, părinții murind mai devreme, ea a învățat să se încreadă în Dumnezeu încă de la o vârstă fragedă. Una dintre rugăciunile păstrate ne ajută să înțelegem mai bine credința acestei tinere: „O, Dumnezeule plin de milă, Tu care cunoști totul, cercetează-mă; și fii Tu turnul meu de scăpare, aceasta te rog cu umilință. Ajută-mă să nu fiu ispitită de puterea mea, fii Tu Eliberatorul meu…”

Credința acestei regine este un exemplu din marea mulțime a celor care au părăsit deșertăciunea și goana după vânt a acestei lumi și s-au refugiat în brațele Mântuitorului. Credința poate trece liniștită prin furtună, căci ea nu privește la împrejurări pentru a primi ajutor, ci se bazează pe Dumnezeu și Îl descoperă a fi mai mare decât orice împrejurare.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FIIUNOMALUNITĂȚII!

„Ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună!” (Psalmul 133:1)

     David a zis: „Iată, ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună!… căci acolo dă Domnul binecuvântarea, viaţa, pentru veşnicie” (v. 1, 3). Când ne străduim să lucrăm împreună în ciuda diferențelor dintre noi, Dumnezeu „dă” binecuvântarea peste eforturile noastre. Satan știe lucrul acesta, așa că principala lui strategie este să dividă și să cucerească. El cunoaște puterea, sinergia și binecuvântarea care rezultă din lucrul în armonie, și de aceea depune el toate eforturile să aducă dezbinare. Așadar, atunci când lucrurile încep să se destrame și să se prăbușească, să fii sigur că diavolul s-a ocupat de detalii. Capitolul șase din Proverbe enumeră șapte lucruri pe care le urăște Domnul, iar printre ele este și: „cel ce stârnește certuri între fraţi” (v. 19). Pavel spune: „Căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii” (Efeseni 4:3). El știa că lucrul acesta necesită, uneori, mari eforturi.

Nu ne putem permite să fim ignoranți față de tacticile lui Satan care sunt menite să ne țină departe unii de alții. El te va face să te simți ofensat în urma unei afirmații nevinovate, să înțelegi dintr-o replică mai mult decât a dorit vorbitorul să spună, să atribui motive necurate comportamentului cuiva, sau să crezi o minciună… Dar atunci când te rogi și Îl cauți pe Dumnezeu, El îți va descoperi adevărul despre acea situație. „El este pacea noastră” (Efeseni 2:14), iar când ne aruncăm în brațele Sale, El ne călăuzește spre hotărâri care aduc pacea în acea împrejurare. În realitate, conflictele noastre pot deveni trepte spre relații mai puternice atunci când ne luăm angajamentul de a ne înțelege unii pe alții și de a respinge despărțirile. De aceea Pavel scrie  (1 Corinteni 1:10): „Vă îndemn… să aveţi toţi acelaşi fel de vorbire, să n-aveţi dezbinări între voi, ci să fiţi uniţi în chip desăvârşit într-un gând şi o simţire”.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 119:1-16

Ferice de cei care aud Cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc, le spunea mulţimilor Domnul Isus (Luca 11:28). Despre această fericire şi despre acest privilegiu ne va întreţine pe tot parcursul său acest măreţ psalm. Fericiţi, în adevăr, aceia care sunt integri (cu inima curată, Matei 5:8), care-şi găsesc plăcerea în mărturiile Domnului şi pentru care hotărârile Lui sunt o desfătare (v. 16)! Dar de două ori mai fericiţi sunt aceia care păzesc cu grijă aceste porunci (v. 2, 4, 5, 8) şi care umblă în ele (v. 1)!

Versetul 9 pune o întrebare profundă. Ea nu are niciun sens pentru tinerii din lume, care dispreţuiesc pe faţă scrupulele tânărului credincios; pentru aceia însă care nu mai aparţin lumii, întrebarea este capitală: Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea?. Răspunsul vine imediat: Păzindu-se după Cuvântul Tău.

Să reţinem şi noi acest secret al unei umblări în curăţie, la adăpost de păcat împotriva lui Dumnezeu (v. 11), ca şi împotriva propriului trup (1 Corinteni 6:18)! Strângând Cuvântul în inimă, gravând acolo pasajele esenţiale, precum acest verset 9, vom fi înarmaţi pentru ziua cea rea, în care se va ivi ispita (Efeseni 6:13-17). Pentru că, dacă noi păzim cu grijă învăţăturile Lui, Dumnezeul cel credincios ne va păzi cu aceeaşi grijă. Fie ca acest Cuvânt să locuiască din belşug în noi! (Coloseni 3:16).


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: