Mana Zilnica

Mana Zilnica

27 Ianuarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Un cărturar, apropiindu-se, I-a spus: „Învățătorule, Te voi urma oriunde vei merge”. Și Isus i-a spus: „Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului n-are unde să-Și plece capul”.
Matei 8.19,20

Deși cuvintele acestui cărturar au sunat ca și cum el era pe deplin pregătit pentru orice ar fi întâmpinat pe drumul pe urmele Domnului Isus, totuși Domnul nu l-a încurajat deloc. De ce? Nu dorește El oameni care să-L urmeze din toată inima? Ba da, însă nu este deloc impresionat de cei care fac declarații în felul acesta și promit că vor împlini ceea ce nu sunt în stare, așa că El nu a dat niciun răspuns încurajator. Omul acesta nu-și dădea seama ce însemna să-L urmeze pe Hristos. Promisiunea lui era sortită unui eșec grabnic.

Chemarea Domnului Însuși este cea care îl face pe cineva capabil să-L urmeze și să-L slujească, nu energia noastră omenească. Când Domnul cheamă pe cineva să-L slujească, respectivul va înțelege că o astfel de cale a slujirii va implica necazuri și suferință, iar prima reacție va fi de multe ori aceea de a se trage înapoi. Așa au stat lucrurile cu Moise, care a adus o sumedenie de scuze. Bineînțeles, nicio scuză nu este valabilă atunci când Domnul face o chemare. El nu l-a scutit pe Moise de responsabilitatea de a asculta, iar rezultatul final a fost o dovadă clară că Dumnezeu îl poate călăuzi pe un om spre gloria Sa.

În mod asemănător, Ieremia, atunci când a fost chemat de Dumnezeu pentru a fi un profet al națiunilor, a obiectat: „Vai, Doamne Dumnezeule, iată, eu nu știu să vorbesc, pentru că sunt un copil! Dar Domnul mi-a zis: «Nu zice: ‹Sunt un copil›, pentru că vei merge la toți aceia la care te voi trimite și vei vorbi orice îți voi porunci. Nu te teme de ei; pentru că Eu sunt cu tine ca să te scap»” (Ieremia 1.6-8). Dumnezeu nu S-a răzgândit, ci i-a promis că va fi cu el.

Dacă cineva dorește să slujească Domnului, să caute călăuzirea Lui fără să se încreadă în sine, cu o încredere deplină în El și cerând harul Său.

L M Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutați…”
Evrei 4.16

Datoria iertată

La ora douăsprezece a bătut gongul. În aceeași clipă s-a deschis poarta și bătrânul Fritz a ieșit. S-a îndreptat în grabă fericit spre cei care așteptau și le-a zis:

Sunt liber! Mi-a fost iertată toată datoria.

Ceee? Ceee? E adevărat? Ţi-a anulat moșierul toate datoriile?

Da, da! strigă Fritz. Afăcut așa cum a scris.

Mulțimea a dat buzna spre poartă. Era însă prea târziu. Timpul de iertare a datoriilor trecuse. În deznădejdea lor au zgâlțâit de poartă, dar în zadar. Nimeni nu deschidea. Prea târziu! Pierduseră ocazia!

Așa va fi cândva în istoria vieții oamenilor. Toți oamenii sunt în aceeași situație de datornici față de Dumnezeu. Dar acum, prin credința în Fiul Său, Dumnezeu oferă iertarea păcatelor, a datoriilor omului față de El. Lucrul acesta este scris în Biblie, Cuvântul lui Dumnezeu. Cine crede mărturia Cuvântului lui Dumnezeu și Îl acceptă pe ISUS HRISTOS ca Mântuitor va primi iertarea și viața veșnică. Cititorule! Nu aștepta ultima bătaie a gongului! Atunci va fi prea târziu ca și pentru oamenii din istorisirea de astăzi.

Nu zăbovi, vino, așa cum ești cu toate păcatele tale la Domnul Isus Hristos chiar ACUM! El te primește.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FOLOSEȘTE CEEA CE ȚI-A DAT DUMNEZEU

„Ea a făcut ce a putut…” (Marcu 14:8)

     Domnul Isus a făcut unul dintre cele mai mari complimente unei femei, care a turnat  untdelemn foarte scump dintr-o sticlă de alabastru pe capul Său: „Ea a făcut ce a putut…” Dumnezeu nu cere mai mult, și este demn să primească cel puțin atât.

Într-o noapte a anului 1837, o femeie pe nume Florence a auzit glasul lui Dumnezeu spunându-i că are o misiune specială în viață. Nouă ani mai târziu, acea misiune a început să prindă contur, când o prietenă i-a trimis informații despre o instituție din Germania care instruia infirmiere… așa că s-a dus acolo și a învățat să aibă grijă de bolnavi. În 1835, a devenit superintendent într-un spital de femei din Londra. Când a izbucnit Războiul din Crimeea în 1854, ea s-a oferit voluntar să aibă grijă de soldații britanici și s-a dus la Constantinopol. Odată ajunsă în Turcia, a devenit șefa unui spital militar. Era o societate dominată de bărbați și doctorii erau ostili față de ea. Spitalul era într-o stare mizerabilă, așa că s-a motivat singură acordând toată atenția pacienților săi, la început folosind proviziile pe care le-a adus cu ea, apoi pornind o campanie prin corespondență pentru reaprovizionarea spitalului. Petrecea multe ore pe zi în saloane, luând în primire fiecare soldat care intra. Alinarea pe care le-o aducea în rondurile sale de noapte era imensă. Era poreclită: „femeia cu lampa”… Cine era aceasta? Florence Nightingale.

Una din cele mai cunoscute vorbe ale sale a fost: „Nu mi-am găsit niciodată scuze și nici nu am acceptat scuze.”

Așadar, în loc să te concentrezi asupra talentelor și resurselor pe care nu le ai, folosește ceea ce ți-a dat Dumnezeu, astăzi.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 115

Precum odinioară Moise şi Iosua, mai târziu rămăşiţa credincioasă a lui Israel va fi aceea care Îi va cere lui Dumnezeu să intervină din pricina gloriei Sale, pentru ca Numele Lui să fie cunoscut de toate naţiunile (v. 1-2; Exod 32:12; Iosua 7:9). Şi Domnul va pune în evidenţă sfidarea care i-a întristat atâta pe ai Săi: Unde este dar Dumnezeul lor? (v. 2; Psalmul 42:3; Ioel 2:17b; comp. cu Matei 27:43).

Dumnezeul nostru este în ceruri, răspund cei credincioşi, şi înspre El este inima noastră. Cât despre oamenii din lume, de regulă nu ne trebuie mult timp pentru a descoperi ce îndrăgesc ei. Cei mai mulţi nu se ruşinează cu idolii lor: aceştia sunt argintul, aurul (v. 4), beneficiile artei şi ale tehnicii, sunt distracţiile, plăcerile; sunt deopotrivă cântăreţii, vedetele sau personalităţile zilei. În ce ne priveşte, să-L proclamăm şi noi pe Dumnezeul nostru şi să facem în aşa fel încât Numele Lui să fie de acum cunoscut în jurul nostru! Aceasta va fi posibil numai în măsura în care vom căuta gloria Lui, nu a noastră (v. 1), şi, de asemeni, când va fi vizibil pentru oricine că noi doar în Dumnezeu ne punem încrederea (v. 11).

În contrast cu lauda şi cu binecuvântarea pământească din Împărăţie (v. 16-17), noi, creştinii, ne bucurăm de a fi morţi împreună cu Hristos şi de a avea cu El locul nostru în înviere în locurile cereşti.


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: