Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “decembrie 14, 2017”

14 Decembrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Dar voi, preaiubiților, zidindu-vă pe credința voastră preasfântă, rugându-vă prin Duhul Sfânt, păstrați-vă în dragostea lui Dumnezeu, așteptând îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viață eternă.
Iuda 20,21

Știm cu toții că o stare de lucruri trebuie menținută; altfel, lăsată în voia ei, se va deteriora până la punctul de a se distruge. Dacă nu faci periodic curățenie într-o casă, ea va deveni de nelocuit. Dacă nu întreții o mașină, curând se va defecta.

La fel stau lucrurile și în sfera spirituală. Trăim într-un veac rău (Galateni 1.4) și putem fi afectați de el într-un mod negativ. Noul Testament ne dă multe atenționări cu privire la menținerea unei anumite stări de lucruri. Bineînțeles, știm că Dumnezeu este Cel care menține totul, însă avem și noi propriile noastre responsabilități. Știm că Domnul ne spală picioarele, însă noi avem responsabilitatea de a nu umbla, în mod voit sau din neglijență, prin locuri întinate.

Deci ce putem face pentru a ne menține într-o stare potrivită? Sunt multe de spus aici, însă putem porni de la versetul nostru de astăzi: „Zidindu-vă pe credința voastră preasfântă”. Trebuie deci să citim Cuvântul lui Dumnezeu, să ascultăm de el și să-l punem în practică. Trebuie să ne rugăm prin Duhul Sfânt, fierbinte, nu doar să repetăm o listă de cereri. Trebuie să facem toate acestea atât individual, cât și colectiv, împreună cu cei ai Domnului. Trebuie, de asemenea, să savurăm în mod real, cu toată inima, dragostea lui Dumnezeu și să dorim din tot sufletul revenirea Domnului, pentru a ne lua cu El în ceruri. Toate acestea necesită efort și hotărâre a inimii, însă rezultatele vor fi spre bucuria și binecuvântarea noastră.

A Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeu este adăpostul și sprijinul nostru, un ajutor care nu lipsește niciodată în nevoi.
Psalmul 46.1

Adăpost, sprijin și ajutor

O misionară din India zăcea pe pat cuprinsă de febra malariei. Pe măsură ce boala înainta reducându-i treptat puterile, un sentiment de depresie a făcut-o să cadă în disperare. Se simțea așa de copleșită, încât a cerut lui Dumnezeu să o ia la El. Dar într-o zi, în timp ce era învăluită în această carapace a disperării, sunetele unei melodii din altă parte a casei au făcut-o atentă. Un grup de tineri indieni cântau: „M-am hotărât să-L urmez pe Isus / Și înapoi, și înapoi, eu nu voi da”. Cântarea i-a străpuns inima și a început să se roage. Imediat, rugăciunea ei s-a transformat în mulțumire. Dumnezeu a făcut ca descurajarea ei să dispară. Nu mult după aceea a dispărut și depresia. Mulți ani a continuat să slujească în lucrarea misionară.

Te poți regăsi într-o experiență ca aceasta? Ai cunoscut și tu o descurajare, în urma căreia ai fost gata să renunți, să te dai învins? Ai simțit o asemenea greutate a depresiei, încât să întrebi ca și împăratul David: „Pentru ce te mâhnești, suflete, și gemi înăuntrul meu?” (Psalmul 42.11). Adu-ți aminte că David a găsit rezolvarea mâhnirii sale la Dumnezeu, care este un sprijin și ajutor în nevoi! Încrede-te în Domnul și vei găsi adăpost pentru sufletul tău!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCEARCĂ SĂ FII MAI RĂBDĂTOR!

„Să fiţi răbdători cu toţi.” (1 Tesaloniceni 5:14)

     Ați auzit probabil povestea cu persoana care se ruga: „Doamne, dă-mi răbdare… și dă-mi-o acum!” Nu e însă la fel de amuzant atunci când atitudinea aceasta reflectă modul tău de viață. Dacă te deranjează să aștepți, nerăbdarea te poate răni. Singura persoană care poate face ca lucrurile să se întâmple așa cum dorește este Dumnezeu. Chiar și așa, El este plin de bunătate și ne respectă voința, așteptând până când ne ajustăm la voința Lui.

Întrucât noi nu suntem Dumnezeu, să ne gândim ce deplasată e supărarea noastră – pe vânzătoarea de la magazin, pe casiera de la bancă sau pe șoferul lent care conduce cu viteza melcului. Domnul Isus a zis: „Prin răbdarea voastră, vă veţi câştiga sufletele voastre.” (Luca 21:19) Aici, cuvântul suflet se referă la emoții. Cu alte cuvinte, Domnul ne spune: „Controlează-ți emoțiile și dă dovadă de o atitudine asemănătoare cu a lui Hristos!”

Capacitatea ta de a face față întârzierilor, dezamăgirilor și schimbărilor de situație va determina nivelul tău de bucurie și de pace. Când îți dai seama că nu poți controla ceea ce se petrece în jurul tău, ia hotărârea să controlezi ceea ce se petrece în lăuntrul tău.

Biruința asupra nerăbdării implică trei lucruri:

1) Recunoașterea faptului că ai o problemă. Câtă vreme găsești scuze și îți justifici atitudinea, nu vei crește.

2) Angajamentul că-l vei lăsa pe Duhul Sfânt să producă în tine roada răbdării. Răbdarea nu vine în urma hotărârilor luate la Anul Nou sau până numeri la zece; e „rodul” Duhului care crește prin cooperarea ta (vezi Galateni 5:22).

3) Decizia de a trăi în prezent! Nu mai trebuie să te preocupi de ceea ce-o să se întâmple în viitor, trăiește în prezent!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

2 Corinteni 1:1-11

Cea dintâi epistolă a sa, Pavel nu o scrisese corintenilor ca un cenzor sau ca un judecător aspru. El însuşi fusese umilit şi tulburat de ştirile primite despre această adunare. Mai mult chiar, ele îi parveniseră întrun moment în care el trecea printr-un necaz foarte mare în această cetate a Efesului, în Asia, unde avea mulţi potrivnici (v. 8; 1 Corinteni 16:9). Dar chiar şi o asemenea sumă de suferinţe poate fi un subiect de recunoştinţă, pentru că ea antrenează o dublă şi preţioasă consecinţă.

Întâi îl face pe cel credincios să-şi piardă total încrederea în sine (v. 9).

În al doilea rând, ea îl face să pătrundă în profunzimea mângâierilor Domnului. Belşugul suferinţelor ia revelat astfel iubitului apostol belşugul mângâierilor (v. 5). O mângâiere este întotdeauna personală, însă ea îi permite aceluia care a făcut această experienţă să pătrundă, la rândul său, în durerile altora şi să arate o adevărată simpatie. Creştinul care a trecut prin încercare cu sprijinul Domnului este în măsură să se adreseze celor necăjiţi şi să le îndrepte privirile spre Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri (v. 3).


13 Decembrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Roada Duhului este … blândețe, înfrânare.
Galateni 5.22,23

Căsătoria și „roada Duhului”

Blândețea – această trăsătură ne ajută să renunțăm la drepturile noastre și la dorința de a ne răzbuna (Numeri 12.11; 1 Samuel 25.32-35). Dacă suntem blânzi, vom face tot ce ne va sta în putere pentru a rezolva problemele cauzate de purtarea soțului sau a soției noastre.

Cel care este blând va fi gata întotdeauna să mărturisească dacă a greșit, iar acest lucru este de o importanță crucială pentru o căsnicie solidă. În momente de slăbiciune spunem sau facem lucruri neînțelepte, greșite sau ofensatoare față de partenerul nostru. Deseori însă, în loc să mărturisim greșeala noastră, ne îndreptățim, ne certăm sau, și mai rău, nu mai vorbim deloc.

Lucru de care avem nevoie în astfel de împrejurări este mărturisirea sinceră, adică recunoașterea păcatului pe care l-am comis. Să remarcăm că afirmații de genul: «Îmi pare rău dacă am spus sau dacă am făcut ceva care te-a deranjat» nu reprezintă o mărturisire reală, fiindcă în felul acesta nu facem altceva decât să dăm vina pe celălalt că se supără prea ușor.

Înfrânarea – limba este mădularul cel mai greu de ținut în frâu. Rănile făcute de ea sunt mai grave și mai dureroase decât cele fizice – răni foarte profunde și greu de vindecat. O cauză frecventă a divorțurilor sunt insultele proferate de soți, unul împotriva celuilalt – „Un cuvânt aspru stârnește mânia” (Proverbe 15.1). Fie ca Duhul Sfânt să-i ajute pe toți soții și pe toate soțiile să-și controleze limbajul și să-l folosească pentru zidire, nu pentru dărâmare!

P L Canner

SĂMÂNȚA BUNĂ

… Ce seamănă omul, aceea va și secera.
Galateni 6.7

Ce semănăm?

Considerat de către istorici una din cele mai importante personalități ale istoriei universale, comparat cu Alexandru cel Mare și Iulius Cezar, Hannibal s-a născut la Cartagina. Era fiul lui Hamilcar Barca, comandantul armatei cartagineze în primul război împotriva Romei. Tradiția istorică susține că Hannibal, copil fiind, a fost pus de tatăl său să jure ură veșnică Romei, de aceea, mai târziu, întreaga sa energie a fost dedicată înfrângerii acesteia. Dar ceea ce Hannibal a semănat, a cules. De teama captivității romane s-a sinucis.

„Ce seamănă omul, aceea va și secera” este un adevăr biblic care trebuie să pună multe semne de întrebare părinților. Un profesor a relatat despre o discuție între mame cu privire la educația și influența din exterior a copiilor. Deodată, o mamă tânără a exclamat: „Ce puțin timp avem să ne educăm copiii!”. Celelalte mame au izbucnit în râs auzind o astfel de exclamație alarmantă. Profesorul însă a spus: „Aș dori să cred că toate mamele sunt conștiente cât de puțin timp au pentru educația copiilor lor”. Profesorul avea dreptate. Vă mai amintiți când băiatul vostru a folosit acasă expresii de care v-ați speriat? De unde le avea? Strada și în unele cazuri familia își au un cuvânt de spus în acest sens. Am întâlnit părinți care erau mândri să-și audă copilul înjurând. Mai târziu se vor mira ce răi s-au făcut copiii.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DĂ DOVADĂ DE BUNĂTATE!

„Un răspuns blând potoleşte mânia” (Proverbe 15:1)

     Dacă ești o persoană organizată, atentă cu modul în care îți petreci timpul și pusă pe treabă, înseamnă că ești pe punctul să fii deranjat de incompetența altora și de slaba lor productivitate. Poți ajunge până acolo că îi jignești prin vorbele tale și să nu ajungi la rezultatul pe care l-ai sperat. În Proverbe capitolul 31 putem citi descrierea făcută de Solomon femeii înțelepte: „Ea deschide gura cu înțelepciune și învățături plăcute îi sunt pe limbă.” (v. 26). Unul din principiile de căpătâi ale acestei femei este că vorbește frumos cu alții și despre alții. Când te gândești puțin, îți dai seama că nu există nicio justificare pentru duritatea și lipsa de blândețe în vorbirea cu alții. Cu siguranță că, dacă ești creștin, nu trebuie să existe așa ceva! Nu a fost Dumnezeu bun cu tine? Arată și tu aceeași bunătate față de ceilalți.

Vechiul proverb: „Ciomegele și pietrele mă pot răni, dar nu și cuvintele”, nu este adevărat. Cuvintele dure pot avea impact asupra unui om toată viața lui. Mulți așa-numiți „renegați ai societății” au fost victime ale abuzului verbal într-o anumită perioadă din viața lor. Au avut de suferit din partea părinților, a profesorilor, a soților și a altor persoane care s-au luptat cu problemele lor emoționale. Dacă descoperi că ai tendința de a vorbi urât cu oamenii, roagă-te pentru ajutorul lui Dumnezeu. Oricât te-ar costa, chiar dacă e nevoie și de consilierea unui pastor sau psiholog, plătește prețul. Biblia spune: „Cel încet la mânie preţuieşte mai mult decât un viteaz, şi cine este stăpân pe sine preţuieşte mai mult decât cine cucereşte cetăţi” (Proverbe 16:32). Ia astăzi hotărârea de a te stăpâni; călăuzește-ți viața după principiul bunătății, și fă din el o valoare a vieții tale!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

1 Corinteni 16:10-24

Aceste versete cuprind: ultimele recomandări ale apostolului, câteva ştiri pe care le aduce, precum şi saluturile pe care le adresează iubiţilor lui corinteni. Printre aceştia, el se bucură să recunoască fraţi devotaţi şi demni de respect: Ştefana, Fortunat, Ahaic, pe care îi citează ca exemple (comp. cu 1 Timotei 3:13).

Acestor credincioşi din Corint, care nu se preocupau decât cu efectele exterioare şi spectaculoase ale creştinismului, Pavel lea subliniat succesiv ce motive trebuia să-i determine pe ei să acţioneze:

Faceţi toate pentru gloria lui Dumnezeu (cap. 10:31);

Toate să fie făcute spre zidire (cap. 14:26);

Toate să se facă aşa cum se cuvine şi cu ordine (cap. 14:40);

Iar aici: Toate faptele voastre să se facă în dragoste (v. 14).

Cu acest cuvânt, dragoste, încheie Pavel o epistolă de altfel atât de severă (comp. cu 2 Corinteni 7:8). Fără să ţină cont de partidele care existau la Corint, el afirmă: Dragostea mea este cu voi toţi, în Hristos Isus (v. 24). Totuşi, fiind date aceste ultime condiţii, dacă ar mai fi fost acolo unii care nu-L iubeau pe Domnul, aceia se excludeau singuri de la acest salut, iar venirea Sa lua pentru ei un caracter solemn. Maranata! Domnul vine! Să putem să-L aşteptăm cu bucurie!


Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: