Itai a răspuns împăratului și a zis: „Viu este Domnul și viu este domnul meu, împăratul, că, în locul unde va fi domnul meu, împăratul, fie spre moarte, fie spre viață, acolo va fi și robul tău”.
2 Samuel 15.21
Devotamentul lui Itai față de David strălucește ca o făclie într-o noapte întunecoasă. Domnia lui David asupra lui Israel părea să se sfârșească, după ce Absalom furase inimile oamenilor din popor. Până și sfătuitorul său de încredere, Ahitofel, se dăduse de partea uzurpatorului.
Toată această situație face ca devotamentul lui Itai să fie atât de uimitor. David fusese lepădat de poporul său. Itai provenea din Gat, cetatea vrăjmașilor lui David, și nu-l cunoștea pe acesta decât de puțin timp.
Totuși, Itai n-a vrut cu niciun chip să-l părăsească pe David. Exprimarea devotamentului său față de David ne amintește de cuvintele apostolului Pavel, în Filipeni 1.21. Itai n-a pregetat în fața prețului ce trebuia plătit și al pericolului. Nu-i păsa de ce ar fi putut crede alții. Inima lui era alipită de David și socotea o mare onoare să-l urmeze în exil pe împăratul lepădat al lui Israel.
Devotamentul lui Itai a fost atât de molipsitor, încât șase sute de oameni l-au urmat din Gat. Acești oameni, împreună cu familiile lor, au fost alături de el, punându-și viețile în joc pentru David. În curând, Itai avea să fie pus peste o treime din oastea lui David, pentru bătălia decisivă împotriva armatei lui Absalom.
Oamenii lui David au câștigat acea bătălie, dar nu despre aceasta vreau să vorbesc, ci despre devotamentul simplu al lui Itai, care l-a făcut să-și pună viața la picioarele lui David, în ciuda oricărui obstacol. Facă Domnul să existe tot mai mulți bărbați și femei de felul acesta în oștirea lui Hristos astăzi!
Mulțumiți totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos.
Efeseni 5.20
Mulțumim, o, Tatăl nostru,
Pentru Fiul Tău iubit.
Mulțumim că-n orice vreme
Minunat ne-ai ocrotit.
Pentru primăveri senine,
Ca și pentru toamne reci,
Pentru lacrimi, Ție, Doamne,
Îți aducem slavă-n veci.
Mulțumim pentru răspunsul
Rugăciunilor ce-l dai.
Mulțumim că ajutorul
Gata pentru noi Îl ai.
Pentru greu și pentru bine,
Pentru sfinte mângâieri,
Mulțumim pentru iubirea
Mai bogată azi ca ieri.
Mulțumim pentru toți spinii,
Mulțumim și pentru flori,
Pentru case și cămine,
Pentru soarele din nori,
Pentru bucurii nespuse,
Pentru pace Te slăvim,
Pentru tainica nădejde
Doamne mare-Ți mulțumim!
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
PLĂTESTE PRETUL!
„Am o mare lucrare de făcut, şi nu pot să mă pogor” (Neemia 6:3)
De obicei, biruința vine în urma unei lupte; dacă ar veni mai ușor, toți ar experimenta-o. Când vorbim despre reușită, nu există scurtături, reduceri de preț sau „oferte speciale.” Valoarea oricărui lucru este dată de prețul pe care ești dispus să-l plătești. Când prețuiești ceva cu adevărat, nu-l expui riscurilor, pentru că îți aduci aminte cât te-a costat.
Care este teama ta astăzi? Eșecul?
Preocuparea ta ar trebui să fie exact opusul – regretul că nu ai încercat. Î
ți este teamă să nu fii criticat? Fii conștient că, pe măsură ce urci pe scara succesului, unii oameni te vor invidia; se întâmplă așa indiferent dacă ești arogant sau nu. Toți ne dorim să fim plăcuți, dar la un moment dat în viață trebuie să te întrebi: „Cât sunt eu dispus să pierd pentru a fi plăcut de alții și acceptat?” Neemia, cel care a construit zidurile Ierusalimului, a spus: „Am o mare lucrare de făcut, şi nu pot să mă pogor.” De fiecare dată când te iei după opinia oamenilor și nu după voia lui Dumnezeu, „cobori.” Nu face asta! Rămâi sus pe zid! Continuă să pui cărămizi – sau orice altceva te-a chemat Dumnezeu să faci.
Avansarea aduce cu sine deseori izolare și critică, iar Dumnezeu s-ar putea să te pregătească chiar în acest moment pentru un nou nivel de binecuvântare, expunându-te la ambele. Le poți face față? Nu toată lumea poate! Dar dacă ești genul de persoană care nu poate sta pe bancă, uitându-se la ceilalți care se implică, ridică-te! Dumnezeu va răsplăti fiecare pas al credinței și fiecare sacrificiu pe care îl faci.
Volumul IV de Jean Koechlin
2 Corinteni 12:1-10
Un om în Hristos (v. 2) este acela pentru care carnea şi-a pierdut drepturile (Romani 8:1-2); este o creaţie nouă (cap. 5:17). Poziţia sa înaintea lui Dumnezeu este cea a lui Hristos Însuşi şi el o ocupă deja, prin credinţă, în cer. El, Pavel, s-a aflat acolo realmente, răpit într-un moment de neuitat. Şi ce a putut vedea el în paradis? Pe Hristos înviat şi glorios. Ce a putut auzi el acolo? Limbajul cerului, care nu poate fi tradus în limbile omeneşti (v. 4). Ce favoare cu adevărat extraordinară! Însă această experienţă unică prezenta apoi un pericol cert pentru apostol. Pentru a-l păzi să nu se îngâmfe, i-a fost dat un ţepuş în carne (v. 7): poate o infirmitate jenantă, tinzând să-i aducă dispreţ în predicările sale (cap. 10:1-10; Galateni 4:14). Doamne, debaraseazămă de asta Îl imploră apostolul slujba mea va avea de suferit
Harul Meu îţi este de ajuns (v. 9) este răspunsul Domnului. Contrar aparenţelor, ţepuşul era un efect tocmai al acestui har. Nu servea el în Pavel la a-i înăbuşi carnea, acest însoţitor supărător în lucrarea sa? Într-adevăr, ce preţioase sunt pentru creştin infirmităţile şi încercările! Ele contribuie la slăbirea omului, pentru a permite puterii lui Dumnezeu să se manifeste (v. 9-10; cap. 4:7).
Mana Zilnica 