Mana Zilnica

Mana Zilnica

24 Decembrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

După ce S-a născut Isus în Betleemul din Iudeea, în zilele împăratului Irod, iată, niște magi de la răsărit au venit la Ierusalim … Dar Irod, împăratul, auzind, s-a tulburat, și tot Ierusalimul împreună cu el.
Matei 2.1,3

Astfel a venit Emanuel, nu doar într-un mod separat de orice putere a oamenilor, ci și în afara oricărei locuințe a lor, într-o iesle (Luca 2.12). Două lucruri solemne au fost astfel scoase clar în evidență: 1. Oamenii nu au contribuit cu absolut nimic la venirea marelui Răscumpărător, singurul în care poate fi găsită odihnă pentru oameni și glorie pentru Dumnezeu; 2. Oamenii nu L-au vrut atunci când a venit.

Da, Fiul fecioarei, Cel născut într-un staul, era Emanuel – Dumnezeu este cu noi. Era Dumnezeu arătat în trup, văzut de îngeri (1 Timotei 3.16), iar Dumnezeu a rostit porunca: „Toți îngerii lui Dumnezeu să I se închine” (Evrei 1.6).

Îngerii I s-au închinat, însă oamenii au fost indiferenți. Doar puțini, precum magii din Răsăritul îndepărtat sau păstorii simpli de pe câmpurile de lângă Betleem, au fost mișcați de acest eveniment important. Necredința oarbă a majorității nu a putut recunoaște semnul pe care Dumnezeu îl dăduse; Emanuel nu era pentru ei decât „fiul tâmplarului” și se considerau la fel de buni sau chiar mai buni decât El.

„El era în lume și lumea prin El a fost făcută și lumea nu L-a cunoscut. A venit la ai Săi și ai Săi nu L-au primit” (Ioan 1.10,11).

Dumnezeu a văzut disprețul cu care Fiul Său a fost tratat și a vorbit astfel: „Voi vesti hotărârea: «Domnul Mi-a zis: ‹Tu ești Fiul Meu; Eu astăzi Te-am născut. Cere-Mi și-Ți voi da națiunile de moștenire și marginile pământului în stăpânire›»” (Psalmul 2.7,8). Domnul însă nu a cerut stăpânirea, ci a locuit printre oameni plin de har și de adevăr, căci venise să împace lumea cu Dumnezeu.

J T Mawson

SĂMÂNȚA BUNĂ

Când au văzut ei steaua, n-au mai putut de bucurie. Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu fața la pământ și i s-au închinat …
Matei 2.10-11

Magii și Pruncul

Avem toată convingerea că mâna lui Dumnezeu i-a condus pe acești magi. Dumnezeu i-a condus direct la casa unde Maria se afla cu Pruncul. Magii au dat mai întâi mărturie împăratului Irod despre nașterea adevăratului Împărat al lui Israel. Aceasta ar fi fost o bună ocazie pentru Irod să-L fi întâmpinat cum se cuvine. Însă el era plin de dorința de a se slăvi pe sine.

Magii „au văzut Pruncul cu Maria”, nu pe „Maria cu Pruncul”. Pentru ei, Maria nu reprezenta subiectul credinței, ci Pruncul. El le-a atras nu doar atenția și interesul, ci și închinarea. Pruncul Isus reprezenta pentru ei mai mult decât un împărat. El era Dumnezeul cel Viu manifestat în trup. Din acest motiv, când și-au deschis comorile, nu i-au dat daruri Mariei, dar au avut trei daruri remarcabile pentru Prunc. Cât de clară este călăuzirea lui Dumnezeu! Aurul vorbește de gloria divinității Lui. Tămâia simbolizează mireasma umanității Sale, o umanitate unică în perfecțiunea ei. Smirna semnifică agonia amară și durerea acestui Împărat, care a trebuit să moară pe cruce. Să ne închinăm și noi în fața Celui care a binevoit să vină în lumea noastră, să facă lucrările prin care Tatăl ceresc a fost glorificat!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ZÂMBESTE SI PORNESTE O REACTIE ÎN LANT

„Le zâmbeam, și nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.” (Iov 29:24)

     Dacă ai impresia că nu ai motive să zâmbești, gândește-te la aceste cuvinte venite din partea cuiva care a experimentat moartea tuturor copiilor săi, pierderea întregii lui averi și care era acum acoperit cu bube din cap până în picioare. „Le zâmbeam şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea. Îmi plăcea să mă duc la ei, şi mă aşezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri, ca un mângâietor lângă nişte întristaţi.” (Iov 29:24-25).

Aceasta e puterea zâmbetului!

La un Crăciun, un mare magazin a afișat următorul mesaj: „Valoarea unui zâmbet: nu costă nimic, dar creează multe. Îi îmbogățește pe cei care îl primesc, fără a-l sărăci pe cel care-l oferă. Se întâmplă într-o clipită și uneori amintirea lui ține toată viața. Nimeni nu este atât de bogat încât să se descurce fără el și nimeni nu este atât de sărac încât să nu se îmbogățească de pe urma lui. El aduce fericire în familie, buna credință în afaceri și este semnul prieteniei. E odihnă pentru cei îngrijorați, lumină pentru cei descurajați, rază de soare pentru cei triști și cel mai bun antidot natural împotriva necazului.

Cu toate acestea zâmbetul nu poate fi cumpărat, cerșit, împrumutat sau furat, căci nu aduce niciun beneficiu decât atunci când este dăruit. Și dacă în graba ultimelor cumpărături de Crăciun unii dintre vânzătorii noștri sunt prea obosiți să vă zâmbească, vă rugăm frumos să le oferiți chiar dumneavoastră un zâmbet. Căci nimeni nu are mai mare nevoie de zâmbete decât cel căruia nu i-a mai rămas niciunul de oferit!”

Așadar, îți propun să pornești o reacție în lanț la acest Crăciun! Afișează-ți un zâmbet pe față… și-ai să vezi ce se întâmplă!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

2 Corinteni 8:9-24

Dar ce era dragostea macedonenilor faţă de exemplul suprem al Domnului nostru Isus Hristos? Ei nu-şi aleseseră singuri sărăcia lor lucie (v. 2). El însă, Moştenitorul tuturor lucrurilor (Evrei 1:2), cu condescendenţă S-a dezbrăcat de toate gloriile Lui cereşti şi S-a născut într-un staul pentru a fi pe pământ Cel sărac, Cel care n-avea niciun loc unde să-Şi plece capul (v. 9; Psalmul 40:17; 41:1; Luca 9:58). Pentru ce? Ca să ne îmbogăţească prin aceleaşi glorii şi să ne facă moştenitori împreună cu El. Ce minunată taină a harului!

Corintenii nu şi-au dus până la capăt intenţia fericită de a ajuta adunările şi, de aceea, apostolul le-a scris că a voi era bine, dar cu mult mai bine era să şi facă. Adesea intenţiile noastre cele mai bune rămân doar intenţii: această Biblie de oferit, acest bolnav de vizitat, acest mic serviciu care s-a ivit Dumnezeu a pregătit pentru noi fapte bune (Efeseni 2:10), dar noi avem nevoie de El atât pentru a voi, cât şi pentru a face (v. 11-12). El este Cel care le produce în noi şi pe una şi pe alta, după buna Sa plăcere (Filipeni 2:13), însă decalajul dintre mişcarea inimii şi cea a mâinii vine din neglijenţa noastră.

Pavel avea grijă să se păzească nu numai de orice înşelăciune, ci şi de orice aparenţă de rău înaintea oamenilor.


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: