Mana Zilnica

2 Octombrie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Paharul binecuvântării, pe care-l binecuvântăm, nu este el comuniune cu sângele lui Hristos? Pâinea, pe care o frângem, nu este ea comuniune cu trupul lui Hristos?

1 Corinteni 10.16

Sângele lui Hristos (6) – Comuniunea cu sângele Său

În acest capitol, corintenii sunt avertizați cu privire la pericolul asocierii cu idolatria. Idolatria este unul dintre lucrurile de care Scriptura ne spune să fugim (versetul 14). S-a spus adesea că un idol este ceva care se interpune între suflet și Dumnezeul viu și adevărat.

În vederea acestui pericol, apostolul le prezintă celor credincioși binecuvântarea minunată în care au fost aduși. Lumea are asocierile și comuniunile ei – la fel și creștinul. Am fost aduși în comuniunea cu sângele și cu trupul lui Hristos. Cea mai înaltă expresie a acestei comuniuni este atunci când suntem adunați laolaltă pentru a ne aminti de Domnul Isus, așa cum este menționat aici și în capitolul 11.

Dar de ce, în 1 Corinteni 10, cel dintâi este menționat paharul? Ordinea istorică ne este prezentată în Evanghelii și în capitolul 11 din 1 Corinteni. Credem că sângele este menționat primul, fiindcă el este cel care ne separă de această lume idolatră, la fel cum sângele pus pe pragul de sus și pe ușorii ușilor israeliților îi separa de judecata care urma să cadă asupra Egiptului. Domnul Isus a murit pentru păcatele noastre, ca să ne scoată din veacul acesta rău (Galateni 1.4). Recunoscând astfel separarea noastră de această lume, putem lua din pâine, care, atunci când este întreagă, simbolizează singurul Trup al lui Hristos, format din toți cei credincioși.

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Deci, când Isus a luat oțetul, a zis: „S-a sfârșit!”; și, plecându-Și capul, Și-a dat duhul.

Ioan 19.30

Totul s-a împlinit

În timpul vieții Sale, Domnul a arătat de nenumărate ori ce trebuia să se sfârșească la Golgota. În Luca 18.31 citim: „tot ce a fost scris prin proroci despre Fiul Omului se va împlini”. Astfel, toate profețiile Vechiului Testament despre înjosirea Fiului Omului s-au împlinit până la acel strigăt de pe cruce.

În Psalmul 41.9 și în Zaharia 11.12,13 a fost prezis că unul dintre ucenicii Săi Îl va trăda, iar prezicerea s-a împlinit.

În Psalmul 35.11 citim că niște martori mincinoși Îl vor învinui. Exact așa a fost când Isus a stat în fața lui Pilat.

O altă profeție din Isaia 50.6 și din Psalmul 22 referitoare la batjocorirea și biciuirea Lui, dar și la mâinile și picioarele Sale străpunse, s-a împlinit înainte de răstignire și pe cruce.

Odată cu acest strigăt s-au sfârșit acele trei ore în care El, Cel curat și sfânt, a fost părăsit de Dumnezeu în judecată pentru vina altora (Psalmul 22; Isaia 53).

În Ioan 17.4, Fiul lui Dumnezeu devenit Om vorbește cu Tatăl Său în cer: „Eu Te-am preamărit pe pământ, am sfârșit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac”. Hristos a împlinit întreaga lucrare pe care I-a încredințat-o Dumnezeu și astfel L-a proslăvit pe deplin!

Citirea Bibliei: Isaia 33.1-34.17 · Evrei 2.11-18

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ROAGĂ-TE PENTRU DISCERNĂMÂNT! (3) – Fundația S.E.E.R. România

„Hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuinţare, să deosebească binele şi răul.” (Evrei 5:14)

În anii 1940, Elveția producea 80% dintre ceasurile din întreaga lume. Apoi, când un inventator și-a prezentat în anii 1960 conceptul unui nou tip de ceas liderilor unei companii elvețiene, aceștia l-au respins. Dar și celelalte companii elvețiene la care s-a dus au făcut la fel. Ei trăiau după filosofia: „Dacă nu s-a stricat, nu-l repara!” Crezând că proiectul său are calități, inventatorul l-a prezentat unei companii din Japonia. Numele acelei companii era Seiko, designul ceasului era digital, și… surpriză: vânzările ceasurilor digitale au întrecut în scurt timp vânzările ceasurilor tradiționale!

O decizie bazată pe discernământ poate schimba cursul întregii tale vieți și îi poate binecuvânta și pe alții. Un expert spunea: „Liderii deștepți cred numai jumătate din ceea ce aud. Liderii care au discernământ știu pe care dintre jumătăți s-o creadă!”

Iată două lucruri pe care trebuie să le știi despre discernământul dat de Dumnezeu:

1) Este modelat de Sfânta Scriptură. „Oricine nu se hrăneşte decât cu lapte, nu este obişnuit cu cuvântul despre neprihănire, căci este un prunc. Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuinţare, să deosebească binele şi răul.” (Evrei 5:13-14);

2) Este cizelat prin utilizare. Cu cât îl folosești mai mult, cu atât mai experimentat devii! Vei face greșeli când vine vorba de exercitarea discernământului? Da, însă asemenea oricărui mușchi, cu cât îl exersezi mai mult, cu atât mai puternic devine.

Așa că, roagă-te și cere de la Domnul discernământ!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Faptele Ap. 20:17-38

La Milet, Pavel îi cheamă pe bătrânii adunării din Efes pentru a le da recomandările sale şi pentru a–şi lua rămas‑bun. Le aminteşte ce a fost lucrarea lui printre ei şi exemplul pe care şi l–a fixat ca să li–l dea. Îi avertizează cu privire la pericolele dinăuntru (v. 29) şi de afară (v. 30) care ameninţă adunarea. Cum să le facă faţă? Îi îndeamnă la veghere (v. 31), dar mai presus de toate îi încredinţează harului lui Dumnezeu (v. 32). În ce–l priveşte, apostolul nu are decât un singur gând: să termine în credincioşie alergarea lui (este a lui personală; comp. cu 2 Timotei 4.7), precum şi „lucrarea” (aceasta este a Domnului). Viaţa lui nu mai are alt sens şi el este gata să o sacrifice pentru această Adunare pentru care vărsase deja multe lacrimi (v. 19,31; Coloseni 1.24). Dar ce erau acestea faţă de valoarea infinită pe care ea o are înaintea lui Dumnezeu? Pe El L–a costat nu mai puţin decât sângele Propriului Său Fiu (v. 28; 1 Petru 1.19). Apostolul găseşte în acest preţ incomensurabil motivul devotamentului său şi îl reaminteşte administratorilor de la Efes, pentru a sublinia responsabilitatea lor.

În încheiere, Pavel aminteşte unul dintre cuvintele Domnului Isus: „Este mai ferice să dai, decât să primeşti” (v. 35). Să–l putem pune şi noi în practică, imitându–L pe Acela care ne–a dat totul!

1 Octombrie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

De aceea și Dumnezeu L-a înălțat foarte sus.

Filipeni 2.9

Citind asemenea cuvinte, nu putem decât să ne minunăm. Căci, întreb, ce putea să-L mai înalțe pe El? Până să-Și înceapă drumul de suferințe și de slavă, El era în Sine Însuși infinit de înălțat și de binecuvântat. Nimic nu-L putea înălța mai mult din punct de vedere personal, fiind, așa cum era, „Fiul”. Slava Lui era de natură dumnezeiască. Era infinită și inexprimabilă. Nicio altă onoare nu-I putea vreodată mări gloria personală. Totuși Îl vedem parcurgând un drum care Îl conduce către mai multă cinste și slavă.

Neobișnuită taină și de o neasemuită frumusețe! Și – încă și mai neobișnuită și mai frumoasă, ca să zicem așa – aceste noi glorii dobândite sunt, într-un anumit sens, cele mai dragi Lui. Scriptura ne dă voie să vorbim astfel, așa cum ne permite să vorbim despre feluritele aspecte ale harului Său, pe care inima omenească n-ar fi fost în stare niciodată să le conceapă de la ea însăși. Cu toate acestea – dacă vom compara lucrurile divine cu cele din sfera omului, așa cum procedează Duhul Sfânt când dorește să ne dea învățătură – ceea ce voi spune este cunoscut printre oameni. Dacă un om de rang înalt dintre noi, un prinț, un fiu de împărat, pornește și-și dobândește anumite demnități, acestea, deși nu-l pot înălța personal, vor fi pentru el cele mai dragi distincții și vor forma, în ochii celorlalți, cele mai alese detalii ale istoriei lui. Un astfel de lucru este în mod instinctiv priceput printre noi. La fel stau lucrurile cu Fiul lui Dumnezeu. Potrivit cu planurile veșnice, El a plecat să dea o bătălie, iar onorurile pe care le-a dobândit, biruințele pe care le-a câștigat, sau pe care încă trebuie să le câștige, vor constitui bucuria Lui pentru veșnicie.

J. G. Bellett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu stau împreună cu oamenii mincinoși și nu merg împreună cu cei vicleni. Urăsc adunarea făcătorilor de rele și nu stau împreună cu cei răi.

Psalmul 26.4,5

Nu te du pe calea celor răi

Toamna, gospodarii adună roadele și le aranjează în lădițe care ajung în cămări sau pivnițe întunecoase și răcoroase. Cu toate că fructele și legumele depozitate sunt sănătoase și verificate cu multă atenție, se întâmplă ca peste un anumit timp ei să descopere un fruct putred. Dacă acesta rămâne în contact cu celelalte bune, atunci și acelea vor fi afectate, la început doar puțin, dar cu timpul se vor strica în întregime.

Și noi venim în contact cu multe persoane viciate, care au o vorbire murdară, un comportament urât. Dacă nu ne îndepărtăm de acești oameni, s-ar putea să preluăm de la ei, mai devreme sau mai târziu, aceleași vorbe, aceleași comportamente. Prin natura noastră suntem înclinați să urmăm răul; ne vine foarte greu să spunem Nu dacă zi de zi venim în contact cu acel rău, cum ar fi fumatul, băutura, drogurile și multe alte lucruri rele, precum bârfa, invidia, mânia, ura…

Să ne îndreptăm spre Dumnezeu în rugăciune și să-I spunem problema noastră, iar El ne va deschide mintea să facem ceea ce trebuie făcut: să ne îndepărtăm de rău și să căutăm tovărășia oamenilor plăcuți Lui! În Biblie citim că „prieteniile rele strică obiceiurile bune”.

Începe de astăzi să te îndepărtezi de ceea ce vezi și știi că este rău!

Citirea Bibliei: Isaia 31.1-32.20 · Evrei 2.5-10

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ROAGĂ-TE PENTRU DISCERNĂMÂNT! (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Dă… robului Tău o inimă pricepută… să deosebească binele de rău!” (1 Împărați 3:9)

„La Gabaon, Domnul S-a arătat în vis lui Solomon noaptea, şi Dumnezeu i-a zis: „Cere ce vrei să-ţi dau.” Solomon a răspuns: „Dă, dar, robului Tău o inimă pricepută, ca să judece pe poporul Tău, să deosebească binele de rău!”… Cererea aceasta a lui Solomon a plăcut Domnului.” (vezi 1 Împărați 3:5, 9-10) Și Dumnezeu nu doar că i-a dat ce a cerut, ci a adăugat: „Mai mult, îţi voi da şi ce n-ai cerut: bogăţii şi slavă, aşa încât în tot timpul vieţii tale nu va fi nici un împărat ca tine.” (1 Împărați 3:13)

Discernământul l-a făcut pe Solomon să fie unul dintre cei mai mari împărați din toate timpurile. Probabil ai auzit expresia: „Fă după cum te îndeamnă cugetul!” Robert Heller, consultant pe probleme de management, adaugă următorul sfat: „Nu ignora instinctul, dar să nu crezi niciodată că doar el este suficient!” Discernământul nu se bazează doar pe intuiție, sau numai pe intelect ori experiență. Autorul cărții Proverbelor a scris: „Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.” (Proverbele 3:5-6)

Există două feluri de discernământ: discernământul natural și discernământul spiritual. Primul te poate dezamăgi, al doilea – niciodată. Când discernământul natural nu te poate ajuta să mai faci vreun pas, discernământul spiritual te ajută să mergi înainte cu credință și încredere. Cum îți vei da seama de diferență? Apostolul Iacov ne-a lăsat scris: „Înţelepciunea care vine de sus este, întâi curată, apoi pașnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roduri bune, fără părtinire, nefăţarnică.” (Iacov 3:17) Îți poți imagina cum ar fi să duci o astfel de viață? Dar cu ajutorul lui Dumnezeu este posibil!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Faptele Ap. 20:1-16

Manifestarea ostilă de la Efes îl conduce pe Pavel la a părăsi această cetate (comp. cu Matei 10.23). După ce s–a dus în Grecia, trecând prin Macedonia, se întoarce pe acelaşi drum şi ajunge la Troa. Istorisirea care urmează (v. 7‑12) confirmă că cina se celebra, ca şi astăzi, în ziua întâi a săptămânii. Suntem şocaţi de somnul lui Eutih din timpul predicării apostolului. Dar oare nu ne vorbeşte Pavel şi nouă atunci când citim epistolele lui? Câtă atenţie acordăm noi acestora? Accidentul grav care se produce ne arată, din punct de vedere moral, unde poate conduce indiferenţa faţă de Cuvânt: la cădere şi la o stare de moarte. Harul lui Dumnezeu însă face aici o minune care oferă mângâiere.

Privind această scenă, ne putem gândi prin analogie la istoria Bisericii responsabile. Somnul ei, căderea ei şi moartea ei aparentă sunt rezultatul neglijării învăţăturii apostolilor. Totuşi, Domnul a îngăduit o trezire, urmată de hrănire şi de mângâierea alor Săi, în aşteptarea zorilor marii plecări (v. 11).

Pavel părăseşte Troa, mergând „pe jos”. Se alătură prietenilor săi la Asos, de unde reia calea mării spre Ierusalim.