30 Decembrie 2021
Și, când a văzut poporul că Moise întârzia să coboare de pe munte, poporul s-a adunat la Aaron și i-a zis: „Ridică-te, fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră; pentru că nu știm ce i s-a întâmplat lui Moise acesta, omul care ne-a scos din țara Egiptului!”.
Exod 32.1
Moise fusese pe munte patruzeci de zile, iar acum urma să coboare în tabără, cu cele două table ale Legii. Lucrurile însă nu stăteau deloc bine în tabăra lui Israel. Poporul zisese despre Moise: „Nu știm ce s-a întâmplat cu el”. Moise urcase pe munte pentru a sta în prezența lui Dumnezeu, în timp ce poporul aștepta jos. El spusese poporului să aștepte până avea să se întoarcă (Exod 24.12-14). Tot așa, când Domnul Isus S-a suit la Dumnezeu, îngerii au spus că El va reveni (Fapte 1.9-11). După câteva secole, Biserica a pierdut în întregime orice gând cu privire la revenirea lui Hristos și a devenit o împărăție în această lume – a zidit catedrale impunătoare, a instituit o preoție pământească și a avut chiar putere politică și militară. Atitudinea creștinilor a devenit aceasta: „Stăpânul meu întârzie să vină” (Matei 24.48,49).
Acest lucru este ilustrat în mod profetic de poporul aflat la poalele muntelui, așteptând întoarcerea lui Moise. Israeliții au făcut un vițel de aur, probabil potrivit cu ceea ce văzuseră în Egipt. Au vestit o sărbătoare și au dansat în jurul vițelului – o scenă a idolatriei și a imoralității. Moise a fost uitat și a fost adusă închinare vițelului.
Aaron făcuse vițelul cu „dalta” (versetul 4), însă, când a fost întrebat de Moise cu privire la felul cum fusese făcut vițelul, el a răspuns: „am aruncat aurul în foc și a ieșit acest vițel” (versetul 24). Acesta este exact felul în care oamenii au procedat: au atribuit unui miracol și providenței ceea ce era de fapt lucrarea mâinilor lor. Direcția creștinătății este către apostazie; ea disprețuiește gândul venirii Domnului, spunând: „Unde este promisiunea venirii Lui?”. Hristos însă a spus: „Da, Eu vin curând!”. Domnul este aproape. Maranata!
B. Reynolds
Numele Domnului este un turn tare; cel drept fuge în el și este în siguranță.
Proverbe 18.10
La sfârșit de an
Încă două zile și anul acesta se va încheia. Va începe însă altul. Ce ne va aduce el oare? Ce ne așteaptă în viitor?
Nu putem da un răspuns la aceste întrebări, dar din Biblie știm că acest pământ și toți oamenii de pe el merg din rău în mai rău. Problemele sunt multiple, așa că oamenii le-au scăpat de sub control.
Dar tocmai pentru că perspectivele sunt sumbre, Cuvântul lui Dumnezeu ne îndeamnă cu toată stăruința să ne îndreptăm privirile spre Acela care ține viitorul în mâna Sa, spre Domnul Isus! El ne oferă o perspectivă sigură pentru viitor. Dacă ne punem toată încrederea în El și Îl primim în viața noastră, vom primi pace în inimă și vom putea sta tari.
El Se prezintă pe Sine: „Eu sunt Calea și Adevărul și Viața; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14.6).
El ne invită: „Pe cel ce vine la Mine nu-l voi izgoni afară” (Ioan 6.37).
El ne oferă un cadou: „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să fie copii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1.12).
Toate aceste lucruri sunt posibile. Ioan 3.16, supranumit versetul de aur, certifică aceasta: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică”.
Citirea Bibliei: Ezechiel 48.1-19 · Psalmul 149.1-9
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
PORUNCA DE A IUBI – Fundația S.E.E.R. România
„Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit Eu”. (Ioan 15:12)
Dacă dragostea ar fi un sentiment care depinde de faptele sau reacțiile cuiva, sau o emoție asupra căreia nu ai niciun control, Domnul Isus nu ar fi spus: „Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit Eu.” Asta înseamnă că dragostea este o alegere pe care o faci. Ea este susținută de voința ta.
Domnul Isus a spus: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi” (Luca 6:27-28). Și dacă El îți poruncește să faci ceva, tot El îți dă și harul să duci la îndeplinire.
Timp de mii de ani (și în unele culturi orientale până în zilele noastre), părinții au aranjat căsătoriile copiilor lor. Multe mirese și mulți miri nu s-au văzut niciodată unii pe alții până în ziua nunții. O anumită domnișoară din India urma în acest sens să se căsătorită cu un bărbat pe care nu-l cunoștea. Într-o zi, a primit o scrisoare de la logodnicul ei, în scopul de a o cunoaște înainte de nuntă. Dar viitoarea mireasă i-a returnat scrisoarea nedeschisă, spunând că ea crede că dragostea trebuie să se dezvăluie după nuntă, nu înainte. „Când ne naștem, a scris ea, nu ne alegem mama, tata, frații și surorile și cu toate acestea, învățăm să trăim cu ei și să-i iubim. La fel este și cu soțul sau soția!” În societățile care susțin această perspectivă, divorțul este aproape inexistent. Acum, noi nu susținem căsătoriile aranjate, însă „dragostea romantică”, noțiune care este atât de răspândită astăzi, are prea puțin de-a face cu o căsnicie reușită.
Străduindu-te să iubești pe cineva în mod necondiționat (așa cum te iubește Hristos!), vei experimenta bucurie și împlinire. Azi, gândește-te la asta!
de Jean Koechlin
Marcu 15.42‑47; 16.1‑8
Acum, când este trecut ceasul crucii în care Mântuitorul a fost singur, Dumnezeu găseşte plăcere să ne dezvăluie râvna şi consideraţia câtorva persoane devotate care Îl onorează pe Fiul Său. În primul rând îl vedem pe Iosif din Arimateea care cere de la Pilat trupul lui Isus şi care se ocupă cu evlavie de înmormântarea Lui. Zorii zilei învierii ne arată apoi trei femei grăbindu–se să meargă la mormânt. Ele erau dintre acelea care „Îl urmau şi–I slujeau” înainte de a asista cu durere la răstignire (cap. 15.40,41; Ioan 12.26). În dorinţa lor de a-I face un ultim serviciu Celui pe care credeau că L-au pierdut, Îi aduc miresme pentru a-I împarfuma trupul. Au însă de învăţat lecţia inutilităţii acestor pregătiri, pentru că un înger le anunţă vestea glorioasă: Isus a înviat! Este însă o altă femeie, pe care nu o găsim la mormânt: cea care în cap. 14.3 unsese picioarele lui Isus. Însemna aceasta o lipsă de afecţiune din partea ei? Nu, ci ea a dovedit tocmai contrariul; a ştiut să discearnă momentul când să-şi răspândească parfumul. Să ne amintim că devotamentul dragostei este cu mult mai plăcut inimii Domnului cu cât este însoţit de discernerea voii Sale şi a ascultării de Cuvântul Său.
Mana Zilnica 