Mana Zilnica

15 Decembrie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Și iată un glas din ceruri spunând: „Acesta este Fiul Meu Preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea”.

Matei 3.17

Plăcerea Domnului (2)

Privind înapoi la drumul Său minunat prin această lume, Îl vedem pe Domnul Isus, un Om printre oameni, în care Dumnezeu Și-a găsit plăcerea. Îl auzim spunând: „Eu întotdeauna fac ce este plăcut înaintea Lui” (Ioan 8.29). În mijlocul unei lumi păcătoase, cine ar fi putut rosti asemenea cuvinte, decât Cel care era deopotrivă Dumnezeu și Om? Alții ar putea să spună că doresc să facă ce este plăcut înaintea lui Dumnezeu, însă doar Fiul a putut spune: „Eu întotdeauna fac ce este plăcut înaintea Lui”. Cel care a vorbit astfel trebuia să fie ori Fiul lui Dumnezeu, ori un impostor. Iudeii au înțeles cu claritate acest lucru, însă, din nefericire, au refuzat să-L recunoască drept o Persoană divină, de aceea L-au acuzat a fi un impostor, L-au acuzat că are demon și au vrut să-L omoare cu pietre. Credința însă își găsește plăcerea în a-I recunoaște gloria și în a vedea în El „Cuvântul făcut trup”, „gloria ca a Singurului născut din Tatăl”.

Urmărind pașii Lui pe pământ, vedem în sfârșit un Om potrivit cu plăcerea lui Dumnezeu. Cineva a spus: «Oamenii caută propria glorie. El a căutat-o doar pe cea a Tatălui Său. Oamenii își fac propria voie. Singura Lui preocupare a fost să facă voia Tatălui Său. Gândiți-vă la Cel care, vreme de treizeci și trei de ani, n-a făcut niciodată vreun lucru care să-I servească Lui Însuși, nici vreun lucru prin care să Se cruțe pe Sine Însuși, nici vreun lucru prin care să Se înalțe pe Sine Însuși, ci, în fiecare clipă a vieții Sale, a acționat, a vorbit, a gândit și a simțit exact așa cum Dumnezeu dorea de la El».

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ce au văzut în casa ta?

2 Împărați 20.15

Ce vede Dumnezeu în casele noastre?

Această întrebare a fost adresată de Isaia împăratului Ezechia, după ce acesta îi primise în casa lui pe trimișii Babilonului. Ezechia era mândru de averea sa și nu a ratat ocazia de a se făli cu ea, dar Dumnezeu a trebuit să-i spună că toate aceste bogății vor ajunge curând în Babilon (versetul 17).

Dumnezeu știe ce este în casele noastre, de aceea El nu pune această întrebare ca să Se informeze, ci ca să trezească conștiințele noastre.

Și astăzi Dumnezeu ne spune: „Nu vă strângeți comori pe pământ, unde molia și rugina le strică și unde hoții le sapă și le fură; ci strângeți-vă comori în cer … căci, unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta” (Matei 6.19-21).

Ceea ce se găsește în casele noastre reflectă ceea ce este în inimile noastre. Un iubitor de artă își va împodobi casa cu tablouri prețioase, un meloman va cumpăra instrumente muzicale de mare valoare. Dar, când cineva Îl iubește pe Dumnezeu, iar Cuvântul Său îi este deosebit de prețios, atunci în casa lui se vor vedea semne clare.

„Ce au văzut în casa ta?” La această întrebare trebuie să răspundem toți. Dumnezeu a spus odată poporului prin Moise: „Și poruncile acestea, pe care ți le dau astăzi, să le ai în inima ta; să le întipărești în fiii tăi și să vorbești de ele când vei fi acasă … Să le scrii pe ușorii casei tale și pe porțile tale” (Deuteronom 6.6-9).

Ce vede Dumnezeu în casele noastre? Dacă inimile sunt pline de Domnul Isus, cei din jurul nostru Îl vor vedea pe El în casele și în familiile noastre.

Citirea Bibliei: Ezechiel 37.1-14 · Psalmul 137.1-9

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND FAMILIA NU TE ÎNȚELEGE – Fundația S.E.E.R. România

„Căci oricine face voia lui Dumnezeu, acela Îmi este frate, soră şi mamă”. (Marcu 3:35)

Citim în a doua Evanghelie că: „Mulţimea şedea în jurul Lui, când I-au spus: „Iată că mama Ta şi fraţii Tăi sunt afară şi Te caută.” El a răspuns: „Cine este mama Mea, şi fraţii Mei?” Apoi, aruncându-Şi privirile peste cei ce şedeau împrejurul Lui: „Iată” a zis El „mama Mea şi fraţii Mei! Căci oricine face voia lui Dumnezeu, acela Îmi este frate, soră şi mamă.” (Marcu 3:31-35).

Unul dintre cele mai importante teste ale credinței tale va veni din partea membrilor familiei care nu te înțeleg sau care nu-ți împărtășesc valorile și viziunea. Și testul acesta cere înțelepciune și har din partea ta. În pofida incapacității familiei Sale de a-L înțelege, Domnul Isus a continuat să îngrijească de ei și să-i respecte. Cu toate acestea, El nu le-a permis să-i influențeze sau modifice misiunea pe care o primise de la Dumnezeu-Tatăl. Prioritatea Sa au fost mereu oamenii, care se adunau să asculte ce avea El de spus. Te simți neînțeles și respins de familia ta (poate chiar în aceste clipe)?

Atunci, poți rosti o rugăciune – ca aceasta: „Tată, ajută-mă să trăiesc așa cum a trăit Domnul Isus! Să stau cu fruntea sus în fața celor care nu mă înțeleg, să le ascult vorbele și să simt înțepătura acuzațiilor – și totuși să pot să continuu ignorând toate acestea. Ajută-mă să fiu plin de bunătate față de persoanele a căror viață este înecată de resentiment, sau paralizată de teamă… Adu-mă într-un loc al păcii, așa încât indiferent cine este persoana care nu mă înțelege, să fiu în stare să merg înainte, așa cum a făcut-o Domnul Isus – până la cruce… până la înviere… până la premiul alergării! În Numele lui Hristos mă rog, Amin!”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Marcu 10:23-34

În Vechiul Testament, binecuvântările erau pământeşti, astfel că bogăţiile erau privite ca o dovadă a favorii din partea lui Dumnezeu (Deuteronom 8.18). De aici şi uimirea ucenicilor! Le fusese dat să vadă un om deosebit de prosper, deci în aparenţă binecuvântat de Dumnezeu, amabil, cu o purtare ireproşabilă şi care era dispus să facă mult bine. Şi Domnul îl lăsase să plece… Dacă nici asemenea calităţi nu deschid Împărăţia lui Dumnezeu, atunci cine poate fi mântuit? În adevăr, le răspunde Isus, mântuirea este lucru imposibil la oameni; numai Dumnezeu a putut–o împlini (v. 27).

Domnul îi condamnă aici nu pe bogaţi, ci pe „cei care se încred în bogăţii” (v. 24). De altfel, a–L urma pe El implică inevitabil renunţări, dar câtă vreme acestea sunt de bunăvoie, din dragoste pentru Domnul şi pentru Evanghelie, vor fi în acelaşi timp şi sursa unor bucurii fără seamăn, între care cea dintâi va fi sentimentul aprobării Sale. Ochiul atât de pătrunzător al Domnului (v. 21,23,27) priveşte în inima noastră pentru a vedea dacă sunt potrivite motivele care ne fac să acţionăm, dacă este un răspuns drept la iubirea Celui care a părăsit totul pentru noi (vezi Zaharia 7.5).

În acest capitol găsim ilustrate o sumedenie de trăsături ale firii (ale cărnii): amabilă (v. 17–22), înfumurată (v. 28), dominată de frică (v. 32), geloasă (v. 41), egoistă (v. 35‑40).