Mana Zilnica

10 Decembrie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Încă puțin și lumea nu Mă va mai vedea; dar voi Mă veți vedea; pentru că Eu trăiesc, și voi veți trăi.

Ioan 14.19

Domnul folosește câteodată imaginea celor mai stabile lucruri din lumea materială, precum munții, de exemplu (Psalmul 125.2), pentru a ilustra credincioșia și dragostea Sa neschimbătoare față de cei ai Săi. Aici însă, El folosește un argument derivat din propria Sa natură eternă, spunând: „Pentru că Eu trăiesc, și voi veți trăi”.

Ne putem încrede și sprijini pe aceste cuvinte ale lui Isus – Mântuitorul nostru trăiește, iar aceasta ne garantează că și noi vom trăi etern. Viața Lui este tot ceea ce există între noi și pierzarea eternă, însă, având promisiunea Lui, cât de solidă este siguranța noastră! Viața noastră este ascunsă acum cu „Hristos în Dumnezeu” (Coloseni 3.3) și cunoaștem astfel binecuvântarea unei legături vii cu Mântuitorul nostru dătător de viață. De aceea putem spune cu o încredere plină de bucurie, la fel ca Pavel: „Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine” (Galateni 2.20). Isus trăiește! Acestea sunt cele mai fericite cuvinte pe care un suflet le poate auzi în această lume. Cât de mult trebuie să se fi bucurat Iov, cu mii de ani în urmă, când a spus: „Știu că Răscumpărătorul meu e viu” (Iov 19.25).

Romani 8 începe cu asigurarea că „Acum nu mai este nicio condamnare pentru cei în Hristos Isus” și se încheie cu o altă asigurare, anume că „nimeni nu ne poate despărți de dragostea lui Dumnezeu, care este în Hristos Isus, Domnul nostru”! De ce nu ne poate despărți nimic și nimeni de dragostea lui Dumnezeu? Fiindcă viața celui credincios este încorporată în cea a minunatului său Domn, Capul și Garantul său. Astfel, înainte ca viața spirituală a celui credincios să poată fi distrusă, atotputernicia ar trebui să devină slăbiciune, iar ceea ce este neschimbător să devină schimbător. Ne putem sprijini deci cu totul pe promisiunea făcută nouă: „Eu le dau viață eternă și nicidecum nu vor pieri” (Ioan 10.28).

J. R. MacDuff

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar știm că toate lucrurile lucrează împreună spre bine pentru cei care Îl iubesc pe Dumnezeu, pentru cei care sunt chemați potrivit planului Său.

Romani 8.28

Un mort viu? (2)

Socrul meu, care este de câteva luni într-o stare vegetativă, reușește să deschidă ochii, dar nu știm dacă vede sau dacă aude ceva. Nici medicii nu pot spune cât mai percepe el din ceea ce se petrece în jurul său. Starea unui astfel de bolnav ar putea părea vrednică de milă.

El este de mulți ani un copil al lui Dumnezeu. După ce L-a primit pe Domnul Isus în viața sa, el le-a istorisit neobosit și altora despre credința sa, le-a vorbit despre Salvatorul său, Domnul Isus. Unii dintre vechii lui cunoscuți, care nu cred în Dumnezeu, după ce l-au vizitat, au spus cu cinism: „Ce s-a ales de toată predica lui de zeci de ani despre Isus?! De ce îl lasă acum Dumnezeu în această stare?”

Aceste voci îmi aduc aminte de batjocoritorii de la crucea Domnului Isus: „S-a încrezut în Dumnezeu; să-L scape acum, dacă-L vrea pe El!” (Matei 27.43). Dar, de fapt, starea celor care batjocoresc este cea vrednică de milă. Ei sunt niște morți vii și așa vor rămâne veșnic. Socrul meu, în schimb, pare să fie mort, dar are chiar de acum viața veșnică!

Ca și copii ai lui Dumnezeu, avem promisiunea fermă că tot ce vine asupra noastră este folosit de Dumnezeu spre bine. Chiar și atunci când nu înțelegem cum lucrează Dumnezeu, să stăm liniștiți și să fim siguri că El ne iubește și conduce toate după planul Său.

Dacă un singur om este motivat să vină la credința în Fiul lui Dumnezeu auzind sau citind sau văzând cazul socrului meu, suferințele sale nu au fost în zadar. Toate sunt spre bine!

Citirea Bibliei: Ezechiel 32.1-32 · Psalmul 133; 134

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII FLEXIBIL! – Fundația S.E.E.R. România

„Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.” (Filipeni 2:4)

Când vorbim despre adevăr, nu există compromis: trebuie să fim fermi! Însă când vorbim despre relații, trebuie să învățăm să fim flexibili. Dacă simți mereu nevoia „să ai dreptate”, și să dovedești că alții „au greșit”, nu te vei bucura de relații stabile și de durată. Un autor scria: „Relațiile noastre vor fi durabile nu pentru că nu vom greși niciodată. Ele vor rezista dacă, atunci când am greșit, vom găsi voința nestrămutată de a corecta greșeala și determinarea plină de bunăvoință de a suporta tot ce e necesar pentru a supraviețui împreună. Familiile noastre nu sunt niciodată perfecte, dar asta nu înseamnă că nu putem găsi o cale de a ieși la liman din mările tumultoase, spre țărmurile dragostei și ale vieții. Fiindcă venim din medii cu tradiții diferite și cu idei conflictuale, aducem cu noi bagaje și așteptări nerealiste în relațiile noastre, fie că suntem conștienți de lucrul acesta, fie că nu!” Așadar, ce avem de făcut? Autorul continuă: „Întreține în tine o dorință de schimbare și acceptarea faptului că vor fi necesare multe retușuri în problemele cu care vă veți confrunta împreună. Fă din această atitudine actul vostru constitutiv după care veți funcționa ca familie. Fiți mereu dispuși să vă revizuiți și recalibrați relația, pentru a vă asigura că deciziile luate într-o etapă trecută a vieții se potrivesc cu creșterea și maturitatea voastră din prezent.” Știți care este cea mai mare problemă a relațiilor noastre? Egoismul! Vrem ca lucrurile să se facă așa cum credem sau spunem noi. Dar nu așa ne învață Biblia! Dimpotrivă, cum citeam la început: „Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora!” Când trăiești cu acest fel de gândire, te vei bucura de relații bogate și rodnice.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Marcu 8:22-38

La Betsaida, cetate despre care Domnul are de subliniat în special că era marcată de necredinţă (Matei 11.21), El împlineşte încă o minune, de data aceasta în favoarea unui orb. Pentru vindecarea lui este nevoie să intervină de două ori în acelaşi fel, progresiv, în care venim şi noi, uneori, în lumina lui Dumnezeu (Psalmul 138.8; Filipeni 1.6).

Isus îi întreabă pe ucenici despre părerile care sunt în legătură cu El, după care le adresează lor întrebarea fundamentală: „Dar voi, cine ziceţi că sunt Eu?” (v. 28). Oricare ar fi părerile altor oameni cu privire la Domnul Isus, eu trebuie să am despre El o părere personală, iar aceasta doar ca punct de plecare pe calea pe care El mă invită să-L urmez, calea lepădării de mine însumi şi a crucii unde eu sunt răstignit (mort) împreună cu El. Unele persoane aflate în încercare vorbesc despre crucea pe care trebuie s-o poarte sau despre „calvarul” pe care trebuie să-l accepte cu resemnare, însă nu aceasta este ceea ce vrea Domnul să ne spună aici. El cere fiecărui credincios să ia de bunăvoie povara de dispreţ şi de suferinţă pe care lumea nu se reţine să i-o arunce cât timp el se arată că este credincios (Galateni 6.14). Domnul Isus accentuează cuvintele: „Pentru Mine”, deoarece ele conţin marele secret care-i permite creştinului să accepte să fie mort şi faţă de lume şi faţă de sine însuşi (v. 35; Romani 8.36).