6 Decembrie 2021
S-a depărtat gloria din Israel, căci chivotul lui Dumnezeu este luat!
Și filistenii au luat chivotul lui Dumnezeu și l-au adus în casa lui Dagon.
1 Samuel 4.22; 1 Samuel 5.2
Afirmația că a fost luat chivotul lui Dumnezeu apare de cinci ori în 1 Samuel (4.11,17,19,22 și 5.1). Această repetare arată cât de serioasă era chestiunea. Chivotul este o imagine a lui Hristos. Lemnul de salcâm și aurul curat, din care era făcut chivotul, sunt o imagine a umanității și a divinității lui Hristos. Capacul ispășirii, făcut din aur curat, care acoperea chivotul, ne vorbește despre Hristos, care a fost făcut ispășire pentru noi. Heruvimii, făcuți de asemenea din aur curat, erau păzitorii sfințeniei lui Dumnezeu, astfel ca nimic întinat să nu se apropie de El.
Prezența chivotului în Israel vorbea despre prezența Domnului în mijlocul lor. Prin urmare, luarea chivotului nu era o pierdere de ordin economic, ci, așa cum a spus soția lui Fineas, era pierderea gloriei din mijlocul lui Israel. Cu sute de ani înainte, Moise Îi spusese Domnului că prezența Sa era cea care îi distingea pe israeliți de toate popoarele de pe fața pământului (Exod 33.16). La sfârșitul călătoriei prin pustie, Moise a reamintit poporului acest lucru, anume că apropierea de Domnul era ceea ce îi distingea dintre celelalte popoare (Deuteronom 4.7). Există o lecție importantă pentru noi aici. Fie în ce privește viața individuală, fie în ce privește strângerea laolaltă, prezența Domnului este cea care face toată diferența.
A.M.Behman
El a făcut orice lucru frumos la timpul lui; a pus în inima lor și veșnicia, încât omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârșit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.
Eclesiastul 3.11
Fiecare călătorie începe cu primul pas
În fiecare an plec două săptămâni în concediu. Nu-mi prea place să fac bagajele, dar când ieșim din casă știu că atunci pot lăsa totul în urma mea pentru câteva zile și începe o perioadă specială de timp. Această perioadă începe cu primul pas: stabilirea țelului călătoriei.
De fapt, întreaga noastră viață este o călătorie. Totul începe cu primul țipăt la naștere, urmează perioada de nou-născut și de copilaș, apoi înscrierea la școală, timpul de studiu, alegerea meseriei, eventual căsătoria, întemeierea unei familii…
Dar cândva va apărea întrebarea: Care este ținta vieții? Cum atingem ținta prezentată în versetul de astăzi? Care este, de fapt, scopul primordial al vieții? Biblia ne spune că Dumnezeu a pus acest gând al veșniciei în inima fiecărei ființe omenești. Cândva, călătoria pământească se va sfârși. Ținta noastră este dincolo de moarte. Dar, ca să ajungem la ținta corectă, trebuie să pășim pe calea corectă într-acolo. Această cale este Isus Hristos: „Eu sunt Calea și Adevărul și Viața; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14.6).
V-ați întrebat vreodată unde vă veți petrece veșnicia? Dumnezeu vă iubește și dorește să fiți împreună cu El în gloria Sa. Doriți și dumneavoastră acest lucru? Dumnezeu vă arată cum puteți ajunge la El. Trebuie să vă întoarceți la El și să acceptați iertarea pe care v-o oferă prin Isus. Ca să ajungem la Dumnezeu, este posibilă o singură cale: Isus Hristos! Doar El ne poate duce în siguranță la ținta cerească.
Citirea Bibliei: Ezechiel 27.1-36 · Psalmul 129.1-8
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
DUPĂ DURERE VINE BUCURIA! – Fundația S.E.E.R. România
„Seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia”. (Psalmul 30:5).
Durerea este o componentă inevitabilă a vieții și a creșterii, o componentă utilă și eficientă! Oprește-te puțin, să ne gândim la câteva dintre beneficiile ei:
1) Te anunță că există ceva dăunător în corpul tău, care trebuie îndepărtat, rezolvat.
2) Te obligă să devii conștient de o boală pe care nu știai că o ai, una care s-ar putea să-ți răpească multe – chiar și viața.
3) Te face să-ți rearanjezi prioritățile, programul zilnic… și să cauți ajutor.
4) Te face să fii dispus să te supui unui tratament care s-ar putea să nu-ți placă, cu speranța că te va face sănătos. Înțelegi ideea? Oricât ar părea de ciudat, cu cât te temi mai tare de durere și i te împotrivești mai mult, cu atât efectul pe care îl are asupra ta devine mai puternic. „De ce ți-e frică, nu scapi!” (se spune), și cu cât te împotrivești mai tare durerii, cu atât ea devine mai puternică. Când femeia însărcinată intră în travaliu, sfatul pe care îl primește de obicei de la echipa medicală este acela de a se „relaxa.” Ei știu că, cu cât ea se luptă mai mult cu durerea, cu atât aceasta se intensifică, și în consecință procesul nașterii devine mai anevoios.
Așadar, când experimentezi durerea, nu te lupta cu ea! Învață să conviețuiești cu ea, las-o să-și atingă scopul! Biblia ne spune: „să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic” (Iacov 1:2-4). Așadar, cuvântul de astăzi pentru tine este acesta: rabdă acest anotimp al durerii… și nu uita că, după plâns, Dumnezeu ți-a promis bucurie. Iar El – e credincios!
de Jean Koechlin
Marcu 6:45-56
La cea dintâi traversare a lacului (cap. 4.35‑41), Domnul Se afla cu ucenicii Săi, chiar dacă dormea în corabie. Aici, credinţa celor doisprezece este supusă la o probă şi mai grea, deoarece Învăţătorul nu Se mai află cu ei. El a urcat pe munte să Se roage, în timp ce aceştia, singuri în noapte, luptă cu vântul şi cu valurile. Ei L-au pierdut pe Isus din vedere, însă El, detaliu remarcabil, îi vede pe marea agitată (v. 48). Şi El vine la ei spre sfârşitul nopţii (citiţi Iov 9.8). Cât de puţin sunt ei pregătiţi să-L întâmpine! Atunci, printr-un cuvânt, El Se face recunoscut şi îi încurajează: „Îndrăzniţi; Eu sunt; nu vă temeţi” (v. 50; Isaia 43.2). Câţi credincioşi, trecând prin încercare, ajunşi la capătul puterilor şi pierzându-şi curajul, n-au putut auzi astfel vocea cunoscută a Domnului, aducându–le aminte de prezenţa şi de dragostea Sa!
Acostând în ţinutul Ghenezaretului, Domnul Isus este întâmpinat de nerăbdarea de a face multe minuni. Câtă deosebire faţă de începutul capitolului (v. 5‑6)! „A–L recunoaşte pe Isus precum au făcut aceşti oameni (chiar după o perioadă în care El le–a fost necunoscut) şi a-L primi este suficient pentru a fi beneficiarii unor comori infinite ale harului Său, întotdeauna la dispoziţia credinţei” (S.P.).
Mana Zilnica 