Mana Zilnica

30 Noiembrie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Ce vezi, scrie într-o carte și trimite celor șapte adunări.

Apocalipsa 1.11

În acel timp, Ioan suferea necazul de a fi izolat. Fusese exilat în Patmos și era departe de ceilalți credincioși, însă nu și de Domnul său. În prima zi a săptămânii, ziua Domnului, a fost adus prin puterea Duhului lui Dumnezeu într-o stare în care a putut să vadă și să audă lucruri cerești. Este bine să ne amintim că, deși niciodată n-am avut nevoie și n-am beneficiat de o astfel de lucrare specială a Duhului, totuși doar prin acțiunea și prin puterea Lui putem discerne și înțelege lucrurile lui Dumnezeu.

Mai întâi, Ioan ne spune ce a auzit. Un glas puternic și autoritar i-a poruncit să scrie într-o carte lucrurile pe care urma să le vadă, după care să o trimită la șapte adunări din Asia. I s-a spus așadar că intenția divină era ca descoperirea pe care urma să o primească să fie scrisă într-o carte. Cei care resping revelația scrisă a lui Dumnezeu îi acuză de bibliolatrie pe cei care acceptă Biblia ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu și care o respectă ca atare.

Noi ne bucurăm că Dumnezeu i-a înzestrat pe oameni cu puterea de a citi și de a scrie, dându-le astfel posibilitatea de a transmite cunoștința din generație în generație, prin intermediul cărților. Cele șapte adunări trebuiau să aibă acea carte, iar ceea ce ele simbolizează – întreaga Adunare a lui Dumnezeu de-a lungul secolelor, până la venirea Domnului – trebuia să beneficieze și ea de această carte.

F. B. Hole

În marea-Ți suferință e-un dar neprețuit.

Să meditez vreau, Doamne, la chinul Tău cumplit.

SĂMÂNȚA BUNĂ

A șters înscrisul care era împotriva noastră.

Coloseni 2.14

Philipp von Ferrary, colecționarul de timbre

Baronul Philipp von Ferrary (1850-1917) a fost un remarcabil colecționar de timbre. Călătorind prin lume pentru a aduna timbre cu ștampile extrem de rare, a îndrăgit mult Austria și Germania, astfel că, deși trăia în Franța, a devenit și cetățean austriac. Când colecția lui de timbre a fost aproape completă, s-a hotărât să plece să o expună la Berlin. A izbucnit însă Primul Război Mondial, astfel că, în timp ce Ferrary a trebuit să se refugieze în Elveția, colecția sa a rămas în Franța, la ambasada austriacă. La scurt timp, Ferrary a murit de durerea provocată de despărțirea de colecția lui îndrăgită.

După război, dorința lui s-a împlinit: timbrele sale au fost scoase la licitație, iar câștigul a fost trecut în contul austriac de despăgubiri de război. Prin aceasta, țara lui dragă avea de plătit mai puține datorii de război. Dar valoarea nespus de mare a faimoasei colecții de timbre a lui Ferrary nu a adus nici pe departe o înlesnire semnificativă, având în vedere datoriile foarte mari ale Austriei.

Biblia ne spune că vina noastră este atât de mare înaintea lui Dumnezeu, încât niciun om nu o poate plăti. Isus Hristos, prin moartea Sa, a plătit tot prețul pentru păcatele noastre. Dar, în timp ce întreaga colecție a lui Ferrary nu a adus decât o prea slabă atenuare a datoriilor, vina tuturor celor care cred în Isus este iertată complet. Una dintre cele mai rare și mai „complete” colecții de timbre a acoperit numai o parte mică din datoriile unei țări, în timp ce sângele lui Isus plătește datoriile întregii lumi.

De ce oare ne vine atât de greu să ne recunoaștem vina în fața lui Dumnezeu? Cine este conștient de mărimea vinei sale, acela va accepta cu bucurie ștergerea deplină a vinei lui.

Citirea Bibliei: Ezechiel 21.1-37 · Psalmul 123.1-4

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ADEVĂRUL CREAȚIEI (5) – Fundația S.E.E.R. România

„Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vieţuitoare după soiul lor…” (Geneza 1:24)

Dumnezeu a spus, la creație: „Să dea pământul vieţuitoare după soiul lor…” Și „când a făcut Dumnezeu pe om, l-a făcut după asemănarea lui Dumnezeu… La vârsta de o sută treizeci de ani, Adam a născut un fiu după chipul şi asemănarea lui.” (Geneza 5:1,3). Cu alte cuvinte, omul nu este doar un alt animal în lanțul evoluției! „Microevoluția” ne învață despre variații în cadrul speciei. De exemplu, există diferite specii de câini, de oi etc. Dar nu există nici o dovadă științifică care să susțină „macroevoluția” – o specie să evolueze dintr-o altă specie.

Referindu-se la creație, Dr. Derek Prince a scris: „Sunt suficient de naiv pentru a crede că s-a întâmplat exact așa cum o descrie Biblia. Sunt profesor la cea mai mare universitate din Marea Britanie, Cambridge, de nouă ani. Dețin numeroase diplome și distincții academice și în multe feluri simt că sunt un intelectual destul de rafinat, dar nu mă simt în niciun fel inferior când afirm că cred ceea ce spune Biblia despre creație!

Înainte de a crede Biblia, am studiat numeroase alte materiale în încercarea mea de-a explica originea omului, și pe toate le-am găsit ca fiind nesatisfăcătoare, și în multe cazuri, ele se contraziceau singure. M-am întors la studierea Bibliei ca filozof profesionist – nu în calitate de credincios – și mi-am spus: „Nu cred că poate fi mai absurdă decât celelalte lucruri pe care le-am auzit” și spre mirarea mea, am descoperit că deținea răspunsuri!” Cauți răspunsuri la problemele din viața ta? Cauți o direcție pentru viitorul tău? Citește Biblia și trăiește după învățăturile ei!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Marcu 4:26-41

Parabola din v. 26‑29 (a seminţei) şi cea la care aceasta îşi găseşte corespondent în Matei (parabola neghinei de pe câmp: Matei 13) prezintă deosebiri apreciabile în ce priveşte unghiul din care ne transmit învăţătura. Aici este vorba de lucrarea lui Dumnezeu, în timp ce în Matei intervine şi vrăjmaşul, profitând de neglijenţa oamenilor care dormeau. În capitolul nostru, la v. 27, marele Semănător pare şi El să doarmă, însă, în realitate, zi şi noapte, nevăzut, veghează asupra seminţei Sale preţioase şi o înconjoară cu toată grija de care ea are nevoie pentru a creşte până la seceriş. Dragi prieteni creştini, uneori ni se poate părea că Domnul este indiferent, că nu ascultă rugăciunile noastre, că lucrarea Sa este abandonată. Dar să ridicăm ochii, aşa cum îi invită Isus pe ucenici să facă prin credinţă. Câmpurile sunt deja albe pentru seceriş (Ioan 4.35)!

Pentru a trece pe malul celălalt, ceea ce corespunde cu traversarea primejdioasă a lumii, ucenicii nu sunt singuri. Împreună cu ei, în corabie, L–au luat pe Domnul, „aşa cum era” (v. 36). Câte persoane nu–şi fac despre Isus propria lor imagine falsă şi văzută de departe?

„Cine este Acesta?”, întreabă ucenicii (v. 41).

„Acela care a adunat vântul în pumnii Săi, care a legat apele într-o manta” (Proverbe 30.4)!

29 Noiembrie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Prin credință pricepem …

Evrei 11.3

Experiența nu înseamnă credință. Nu poți cunoaște un lucru al credinței prin experiență; te poți cunoaște pe tine însuți prin experiență. Dar experiența a ceea ce se petrece în sufletul meu nu este credință. Am nevoie de credință pentru a primi ceea ce este descoperit (adică pentru a primi revelația lui Dumnezeu). Fără îndoială, primirea revelației prin credință este o experiență în ea însăși, nu este doar o chestiune de teorie. Mulți dintre cei care au căpătat pacea prin credință, când văd că iar păcătuiesc, își pierd pacea. Se poate ca ei să fi primit harul evangheliei în mod sincer; totuși, cunoașterea le este superficială. Credința privește nu la sine, ci la dreptatea lui Dumnezeu în Hristos. Harul Lui a judecat toată starea în care se află cel păcătos; și, bazându-se pe descoperirea Sa, sufletul rămâne în picioare, știind că este răscumpărat.

Nu trebuie să confundăm umblarea unui creștin cu poziția lui. Temelia poziției lui este constituită de lucrarea lui Dumnezeu. În ce privește umblarea, se întâmplă, din nefericire, ca un creștin să acționeze prin carne; firea lui, ignoranța lui și multe alte lucruri de felul acestora pot fi cele care acționează. Dar poziția lui trebuie judecată în întregime doar potrivit gândurilor lui Dumnezeu, nu potrivit gândurilor lui.

Oricare ar fi experiențele, oricât de variate ar fi ele, creștinul, într-un anumit sens, este același, deoarece el este în ochii lui Dumnezeu ca Hristos Însuși. Hristos este Omul acceptat în mod desăvârșit la dreapta lui Dumnezeu, iar creștinul este privit de Dumnezeu în aceeași poziție (Efeseni 2.6), fiind așezat în locurile cerești, „în Hristos”. Temelia acceptării noastre nu poate fi niciodată imperfectă.

Nu ne cunoaștem niciodată locul așa cum se cuvine, până când nu cunoaștem locul pe care Hristos Însuși îl are.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci ați fost cumpărați cu un preț. Slăviți deci pe Dumnezeu în trupul vostru!

1 Corinteni 6.20

Răscumpărată cu o mare sumă de bani

Înainte să aibă loc abolirea sclaviei pe teritoriul Americii sub conducerea președintelui Lincoln, New Orleans (oraș situat în sud-estul Americii) era centrul comerțului cu sclavi. La o astfel de vânzare publică s-a licitat o fată mulatră frumoasă.

Ofertele au urcat rapid până la limita înțelegerii. Aceasta s-a datorat unui necunoscut, care nu făcea parte din rândul deținătorilor de sclavi, dar care oferea de fiecare dată alți cincizeci de dolari înainte ca ciocanul de licitație să lovească masa. Când s-a atins valoarea de o mie patru sute cincizeci de dolari, ofertantul necunoscut a acceptat oferta. Cazul a fost adjudecat. A fost plătit prețul și s-a convenit ca a doua zi să fie luată fata.

Bărbatul era din statele din zona de Nord, unde sclavia fusese deja abolită. A doua zi a venit acolo, dar a găsit fata plângând; cu adâncă recunoștință, ea i s-a adresat: „Stăpâne, sunt gata să vă urmez”. Bărbatul i-a spus prietenos: „Dar eu nu vreau să mergi cu mine. Iată acest document”. Ea a luat foaia și a citit: era scrisoarea ei de eliberare. „Te-am cumpărat, ca să fii liberă.”

Foarte uimită, fata a exclamat: „Cum? Ați plătit această mare sumă, pentru ca eu să fiu liberă? Pot face de acum ce vreau cu viața mea?”, a întrebat mulatra. „Da”, a spus bărbatul, „acum ești liberă”. Foarte mișcată, fata a căzut la picioarele eliberatorului ei și a exclamat: „Atunci vreau să merg cu dumneavoastră și să vă slujesc de bunăvoie pentru totdeauna”.

Domnul Isus a venit pe acest pământ și, deși a fost întâmpinat doar cu ură, a plătit întregul preț al răscumpărării. Niciodată n-a plătit cineva vreun preț mai mare.

Citirea Bibliei: Ezechiel 20.27-44 · Psalmul 122.1-9

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ADEVĂRUL CREAȚIEI (4) – Fundația S.E.E.R. România

„Nu orice trup este la fel…” (1 Corinteni 15:39)

Biblia ne spune: „Nu orice trup este la fel, ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul păsărilor, altul al peştilor.” Un autor scrie: „Biblia ne spune că animalele sunt create „fără pricepere” (Psalmul 49:20), iar noi am fost creați „după chipul lui Dumnezeu”. Nu suntem pur și simplu o specie într-o formă mai evoluată pe scara evoluției. Ca ființe umane, noi suntem conștienți de „ființa” noastră. Dumnezeu este „EU SUNT” și noi știm că „noi suntem”. Avem înțelegerea faptului că existăm. Printre unicele noastre caracteristici, avem abilitatea înnăscută de a aprecia creația lui Dumnezeu. Ce animal contemplă cu uimire măreția Marelui Canion? Ce animal simte bucurie la sunetul muzicii sau are pasiunea de-a se aduna într-o orchestră pentru a crea și interpreta muzică? Ce animal, dintre cele sălbatice, organizează sisteme de judecată și împarte dreptate printre creaturile de același fel cu el? Noi suntem ființe muritoare. Dacă păsările și celelalte creaturi au instinctul de a crea (cuiburi etc.), noi avem abilitatea de a descoperi legi ascunse ale electricității. Putem folosi legea aerodinamicii pentru a ne transporta în jurul globului. Totodată avem abilitatea dată de Dumnezeu de a aprecia valoarea creației. Noi scoatem la lumină comori ascunse de aur, argint, diamante și petrol pentru a le folosi în propriul nostru beneficiu. Numai oamenii au capacitatea unică de a-L aprecia pe Dumnezeu pentru această creație incredibilă și de a răspunde la dragostea Sa!” Da, Dumnezeu ne-a creat, ne-a răscumpărat și are un plan special pentru noi! El ne iubește atât de mult, încât atunci când murim, dorește să ne ia în ceruri ca să trăim cu El pentru totdeauna! Este adevărul simplu și profund pe care Dumnezeu vrea să-l știe orice muritor, azi!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Marcu 4:13-25

Domnul le explică ucenicilor Săi parabola Semănătorului. Ea este punctul de plecare al întregii Sale învăţături (v. 13); în adevăr, pentru a înţelege învăţăturile Sale, este necesar ca Evanghelia să fi avut mai întâi rădăcina prinsă în inimă.

Chiar dacă ne numărăm printre credincioşii autentici, să ne gândim cu teamă ca nu cumva, uneori, să fim găsiţi asemenea primelor trei pământuri, pentru că nu numai vestea bună a mântuirii este ceea ce caută Satan să fure de îndată ce a fost semănată. Câte cuvinte nu ne–a adresat Dumnezeu nouă, în faţa cărora inimile noastre n–au fost sensibile, deoarece contactul cu lumea le împietrise precum drumul (vezi cap. 6.52)? Sau de câte ori nu ni s–a întâmplat să acţionăm conduşi de sentimente, până când o încercare a demascat lipsa noastră de dependenţă şi de credinţă (comp. cu v. 17)?

Deşi opuse nepăsărilor, îngrijorările („grijile veacului acestuia”) sunt la fel de dăunătoare (Luca 21.34). Prin „înşelăciunea bogăţiei şi poftele după alte lucruri”, ele pot înăbuşi, pentru un timp, viaţa spirituală a unui copil al lui Dumnezeu, lipsindu–L pe Domnul de rodul pe care acesta ar fi trebuit să–l aducă la vremea lui (Tit 3.14 sf.). „Fiţi atenţi la ce auziţi” recomandă Domnul Isus în Marcu (v. 24), iar în Luca 8.18: „Luaţi seama … cum auziţi”. În ce ne priveşte, în ce fel primim noi Cuvântul divin?

28 Noiembrie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Isus, știind că Tatăl Îi dăduse toate în mâini și că de la Dumnezeu a ieșit și la Dumnezeu Se duce, S-a ridicat de la cină și Și-a pus deoparte hainele și, luând un ștergar, S-a încins. Apoi a turnat apă în lighean și a început să spele picioarele ucenicilor și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins.

Ioan 13.3-5

Acesta a fost un exemplu dat de cel mai mare Slujitor care a trăit pe acest pământ. Domnul Isus a făcut ceea ce nimeni în acea cameră nu se aștepta ca El să facă. Isus este Domnul și Învățătorul, însă a spălat picioarele ucenicilor. El este Dumnezeu manifestat în trup, care S-a plecat de bunăvoie, cu smerenie adevărată, pentru a face o lucrare de slujitor. Cel care susține întreg universul, Cel în mâinile Căruia Tatăl dăduse toate lucrurile, a folosit acele mâini pentru a spăla picioarele celor ai Săi. Mai târziu, aceleași mâini aveau să fie străpunse de cuie, arătându-se astfel ura omului și inima lui Dumnezeu. Ceea ce El a făcut în timpul cinei este o imagine a felului în care S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce.

Vedem de asemenea în toată această scenă o imagine a ceea ce Mântuitorul face acum în glorie pentru noi. Pe cruce, Domnul Isus Și-a vărsat sângele pentru a ne curăți de păcatele noastre. Acum, după ce a înviat dintre cei morți, El trăiește pururi ca să mijlocească pentru noi. El este Marele nostru Preot și Avocatul nostru (Evrei 4.14-16; 1 Ioan 2.1,2). Ca Mare Preot, El mijlocește pentru noi atunci când venim la El cu slăbiciunile noastre. Ca Avocat, El ne restabilește după ce am păcătuit.

Dacă ne-am folosi mai mult de slujba Lui de Mare Preot, am avea nevoie mai puțin de cea de Avocat.

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cu adevărat, Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!

Matei 27.54

Dovezile lucrării Sale împlinite

Lucrarea de mântuire a fost făcută! Profeția Vechiului Testament s-a împlinit! Victoria a fost obținută! Când Domnul Isus a murit la cruce, a spus: „S-a sfârșit!” (Ioan 19.30). Dumnezeu a confirmat aceste cuvinte ale Fiului Său preaiubit și a dat oamenilor dovezi clare ale lucrării împlinite, dovezi ale victoriei Fiului Său și ale onoarei acordate Lui.

Dumnezeu a rupt perdeaua templului de „sus până jos”. Este dovada că „drumul spre Locul Preasfânt” este acum deschis (Matei 27.51; Evrei 9.8).

La moartea Domnului Isus, Dumnezeu a deschis mormintele (Matei 27.51-53). Este dovada că Domnul Isus a biruit moartea.

Dumnezeu a vegheat asupra onoarei Fiului Său. Așa cum a prezis profetul Isaia, trupul Domnului Isus nu a fost împreună cu cei răi, ci a fost pus într-un mormânt al unui om bogat: „Mormântul Lui a fost cu cel bogat” (Isaia 53.9).

De la intrarea în lume și până la sfârșitul vieții Sale, Domnul Isus nu a avut parte decât de dușmănie. Iar ura nu a luat sfârșit odată cu moartea Sa, pentru că mai-marii poporului I-au pecetluit și păzit mormântul. Toate aceste măsuri de precauție au fost însă zadarnice. Învierea Domnului Isus nu a putut fi tăgăduită, în ciuda oricăror măsuri.

Dar ce dureros că, în timp ce unii dintre dușmanii Domnului Isus și-au adus aminte că El vestise că va învia după trei zile, ucenicii Lui nici măcar nu s-au gândit la acest lucru (versetul 63)!

Citirea Bibliei: Ezechiel 20.1-26 · Psalmul 121.1-8

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ADEVĂRUL CREAȚIEI (3) – Fundația S.E.E.R. România

„Duhul lui Dumnezeu Se mişca pe deasupra apelor.” (Geneza 1:2)

Știința afirmă că universul este definit prin aceste cinci caracteristici: timp, spațiu, materie, putere și mișcare. Cu acestea în minte, să citim Geneza 1:1-3: „La început (timp), Dumnezeu a făcut (putere) cerurile (spațiu) şi pământul (materie). Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu Se mişca (mișcare) pe deasupra apelor. Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!” Şi a fost lumină.” Primul lucru pe care ni-l spune Dumnezeu în Biblie este că El a creat toate lucrurile și că El controlează toate lucrurile. Iată acum trei citate din cunoscute reviste și ziare:

1) „Majoritatea cosmologilor (oameni de știință care studiază structura și evoluția universului) sunt de acord că relatarea despre creație din Geneza, care vorbește despre un gol inițial ar putea fi în mod ciudat apropiată de adevăr.” (revista Time)

2) „Universul a luat ființă printr-o explozie bruscă. Atunci Big-bangul este o asemănare ciudată cu relatarea din Geneza.” (Jim Holt, autor de scrieri științifice, în The Wall Street Journal).

3) „Noile descoperiri științifice despre supernovă (explozie stelară puternică), găuri negre și Big-bang, le sugerează oamenilor de știință că există „un proiect grandios” în univers.” (U.S. News&World Report). Retina din ochiul uman conține 137 de milioane de celule sensibile la lumină, în timp ce mușchii de focalizare din ochi se mișcă de aproximativ 100.000 de ori pe zi. Și, ce să vezi?! Tocmai Charles Darwin scrie în cartea sa: „Originea speciilor prin selecție naturală” următorul lucru: „A presupune că o minune ca ochiul s-ar fi putut forma prin selecție naturală (evoluție) pare, o mărturisesc liber, un lucru absurd în cel mai înalt grad!” Uimitor, nu-i așa? Dar adevărul este acesta: Dumnezeu te-a creat, și mai mult: El are un plan pentru viața ta!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Marcu 3:20-35

Domnul Isus rămâne lângă mare şi învaţă mulţimile slujindu–Se de limbajul în imagini, cel al parabolelor. Cea dintâi este parabola Semănătorului, în care El Însuşi Se prezintă ca fiind Cel care aduce şi răspândeşte în lume sămânţa bună a Evangheliei. Deşi cunoaşte inimile şi modul în care acestea vor primi „sau nu vor primi” adevărul, El dă fiecăruia ocazia de a veni în contact cu Cuvântul vieţii. Voi l–aţi primit?

Versetul 12 nu trebuie nicidecum să ne zăpăcească, încât să bănuim că Domnul S–ar teme ca nu cumva, văzându-i pe oameni pocăindu–se, să fie obligat, împotriva voinţei Lui, să le ierte păcatele! Să înţelegem că aici este vorba despre poporul iudeu în ansamblu. Acesta L–a acuzat pe Domnul Isus de a avea demon, respingând astfel mărturia Duhului Sfânt. Un asemenea păcat nu–i putea fi iertat, iar Israel va fi împietrit ca popor (cap. 3.29; Romani 11.7,8,25). Dar toţi cei care doresc să–L întrebe pe Domnul Isus „în particular”(v. 10: „când a fost singur”) pot găsi „n jurul Lui” (v. 10), şi astăzi, ca şi atunci, loc pentru a auzi descoperirea tainelor Împărăţiei lui Dumnezeu (v. 11,34; comp. cu sf. v. 5 din Proverbe 28). Să ne folosim de acest mare privilegiu şi în special să nu ne sustragem de la strângerile în care noi „Îl înconjurăm” pe Domnul (stăm „în jurul Lui”) pentru a asculta Cuvântul Său.

27 Noiembrie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

„Sunt unii dintre cei care stau aici care nicidecum nu vor gusta moartea până nu vor vedea pe Fiul Omului venind în Împărăția Sa.” … Isus i-a luat cu Sine pe Petru și pe Iacov și pe Ioan, fratele lui, și i-a dus pe un munte înalt, deoparte. Și a fost transfigurat înaintea lor și fața Lui a strălucit ca soarele.

Matei 16.28; 17.1,2

Schimbarea la față (2) – Supremația Împăratului

Trei ucenici au putut surprinde o imagine a Împărăției înainte să guste moartea: Petru, Iacov și Ioan. Doar Matei afirmă că ei L-au văzut pe Fiul Omului venind în Împărăția Sa – supremația absolută a Împărăției Sale, venite să înlocuiască împărățiile acestei lumi. În acord cu acest lucru, Matei punctează unele detalii unice, specifice Evangheliei sale.

Doar Matei ne spune că „fața Sa a strălucit ca soarele”. Soarele este imaginea gloriei supreme, care domnește asupra zilei (Geneza 1.16). Această trăsătură ne vorbește despre supremația absolută a Împăratului și a Împărăției Sale. „Și va fi așa: la sfârșitul zilelor, muntele casei Domnului va fi întărit în vârful munților și se va înălța peste dealuri; și toate națiunile vor veni spre el” (Isaia 2.2; vedeți și Daniel 2.44,45). Evanghelia după Matei este numită deseori și Evanghelia munților, datorită faptului că acest cuvânt apare deseori în ea (Matei 4.8; 5.1; 8.1; 14.23; 15.29; 28.16).

Când Moise coborâse de pe un alt munte, „pielea feței lui strălucea” (Exod 34.29,30), ceea ce semnifică faptul că gloria de pe fața lui Moise era o glorie reflectată. Aici însă Hristos este văzut ca fiind sursa, nu reflectarea gloriei: „fața Lui a strălucit ca soarele”. „Lumea viitoare” va fi în mod absolut dependentă de fiecare rază răspândită de gloriosul Fiu al Omului, de marele Administrator al întregii lumini și binecuvântări în universul lui Dumnezeu, atât în sfera cerească, cât și în cea pământească (Efeseni 1.10). Ce gând minunat! Vom fi și noi părtași în manifestarea acestei glorii conferite Fiului Omului: „Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în împărăția Tatălui lor” (Matei 13.43). Să în închinăm înaintea Lui încă de pe acum!

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cel drept chiar și la moarte este plin de încredere.

Păzește-mă, Dumnezeule, căci în Tine mă încred!

Proverbe 14.32; Psalmul 16.1

Fiecare zi este folositoare

Când treci prin perioade grele, ți se întâmplă uneori să te faci că nu vezi, să te întorci „cu spatele”, așteptând să vină zilele bune. Tu nu dorești acest timp al încercării și totuși Dumnezeu îl îngăduie în viața ta, pentru a te învăța lucruri pe care nu le-ai putea învăța altfel. De exemplu, cum am putea experimenta mângâierile Lui, dacă nu am fi cunoscut niciodată tristețea?

Domnul Isus le-a promis acelora pe care i-a mântuit pacea care dă liniște conștiinței (Ioan 14.27). Având încredere în El, putem să considerăm că fiecare zi, ușoară sau grea, este un cadou din partea Lui, o nouă ocazie pentru a-L cunoaște ca pe Acela care dorește să împărtășească bucuriile și durerile noastre.

În spatele fiecărei circumstanțe a vieții noastre, să căutăm să vedem mâna iubitoare a lui Dumnezeu și să ne străduim să înțelegem ce scop are El.

În evanghelie, Isus spune că Tatăl este Viticultorul care Își curăță via, iar noi, copiii Lui, suntem via. Atunci când foarfeca intră să taie via, vom avea poate dureri, dar scopul acestei operații este întotdeauna întărirea viei, pentru ca aceasta să rodească mai mult. Pentru copiii Lui, Dumnezeu nu îngăduie nicio suferință inutilă. Nu, ci fiecare dintre ele este pe deplin motivată, „căci El nu necăjește cu plăcere, nici nu mâhnește de bunăvoie pe fiii oamenilor” (Plângeri 3.33). El ne iubește!

Citirea Bibliei: Ezechiel 19.1-14 · Psalmul 120.1-7

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ADEVĂRUL CREAȚIEI (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Eu am făcut pământul şi am făcut pe om pe el…” (Isaia 45:12)

Te-ai întrebat vreodată de ce nu am reușit să găsim viață pe nicio altă planetă, și cu toate acestea, planeta noastră a fost menită să ne susțină și să împlinească cele mai fundamentale nevoi zilnice ale noastre? Te face să te miri, nu-i așa? Crezi că e doar o coincidență? Nu și potrivit Bibliei! În care Dumnezeu spune: „Eu am făcut pământul şi am făcut pe om pe el!” Știai că dacă pământul ar fi cu 10% mai mare sau cu 10% mai mic, viața așa cum o știm noi nu ar fi posibilă? Sau că ne aflăm exact la distanța ideală de soare ca să putem primi cantitatea corectă de căldură și de lumină? Dacă am fi mai departe am îngheța și dacă am fi mai aproape nu am putea supraviețui. Gândește-te o clipă la înclinația uimitoare a axei pământului. Nici una din celelalte planete nu este înclinată la 23 de grade ca planeta noastră. Acest unghi permite razelor soarelui să atingă fiecare parte a suprafeței pământului în cursul unui an, timp în care pământul înconjoară soarele. Dacă nu ar exista nicio înclinație a axei, polii ar acumula mase uriașe de gheață și centrul pământului s-ar încălzi atât de tare că nu am putea sta pe el. Așa cum un părinte entuziasmat aranjează camera pentru sosirea copilului nou-născut, tot la fel a făcut Dumnezeu când a creat acest pământ, special pentru noi. „Căci aşa vorbeşte Domnul, Făcătorul cerurilor, singurul Dumnezeu, care a întocmit pământul, l-a făcut şi l-a întărit, l-a făcut nu ca să fie pustiu, ci l-a întocmit ca să fie locuit…” (Isaia 45:18). Acesta este modul în care Se îngrijește Dumnezeu de noi!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Marcu 3:20-35

Întotdeauna dispus să‑i lase pe oameni să se apropie de El, Domnul permite mulţimii să se înghesuie în casa în care a intrat, din moment ce imediat începe să-i înveţe din nou, fără să aibă timp nici măcar să mănânce. Noi, care adesea suntem atât de puţin dispuşi să ne deschidem uşa către străini sau să ne lăsăm deranjaţi în a schimba ceva în tabieturile noastre, să luăm exemplu de la această neobosită dăruire şi de la această totală renunţare. Să ne gândim, de asemenea, că un vizitator nedorit este poate trimis la noi tocmai pentru a-i vorbi despre mântuirea sufletului.

Unele persoane sunt tulburate de v. 29. Se tem ca nu cumva, vreodată, fără să–şi fi dat seama, să fi spus vreun cuvânt vinovat care nu va putea fi iertat niciodată. Ce subestimare a harului lui Dumnezeu! „Sângele lui Isus Hristos, Fiul Său, ne curăţeşte de orice păcat” (1 Ioan 1.7). Hula împotriva Duhului Sfânt era înfiorătorul păcat al Israelului necredincios. Acest popor îi atribuia lui Satan puterea Duhului Sfânt cu care era îmbrăcat Domnul Isus; era un păcat de extremă gravitate acesta şi, în plus, contrar oricărui bun simţ (v. 26).

În cel din urmă paragraf, Domnul îi distinge clar pe aceia pe care-i consideră membri ai familiei Sale. A face voia lui Dumnezeu înseamnă (şi acum, ca şi atunci) a asculta de Domnul Isus.

26 Noiembrie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Gândiți la cele de sus, nu la cele de pe pământ, pentru că voi ați murit și viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.

Coloseni 3.2,3

Naaman (2)

Cât de bine ar fi pentru noi dacă am accepta consecințele depline ale acestui adevăr! Ce câștig imens am avea dacă am începe viața creștină acceptând sentința morții asupra a tot ceea ce suntem din punct de vedere natural! Cât de ridicați deasupra împrejurărilor am fi, dacă am privi dincolo de ceea ce ochiul natural vede, către acea scenă unde Hristos Se află, și dacă ne-am aminti că viața noastră este acolo și că El Însuși este viața noastră! Ce putere ne-ar oferi acest lucru asupra poftei cărnii, asupra poftei ochilor și asupra mândriei vieții!

Trebuie să ne judecăm pe noi înșine în această privință, fiindcă vom descoperi că motivul slăbiciunii și falimentului nostru stă în faptul că ne căutăm viața în lucrurile acestei lumi. Însă, așa cum apostolul ne învață, dacă am înviat împreună cu Hristos, trebuie să căutăm lucrurile de sus. Cu alte cuvinte, trebuie să locuim, să ne preocupăm și să ne găsim plăcerea în locul de care aparținem.

Vedem deci cât de important este să cunoaștem locul căruia îi aparținem și faptul că am murit și am înviat împreună cu Hristos. Altfel n-am putea spune că odihna noastră nu este aici, că nu avem nicio parte în scena prin care trecem și că viața noastră este sus. Când cineva trăiește pentru un timp într-o țară străină, gândurile, interesele, viața și asocierile sale sunt toate conectate cu țara sa natală. Așa ar trebuie să stea lucrurile și cu cel credincios.

Scopul tuturor lucrărilor lui Dumnezeu cu noi este de a ne așeza sub puterea acestui adevăr. Dacă ne găsim viața în lucrurile de jos, El va trebuie să aducă moartea asupra lor și astfel să ne treacă prin multe dureri și suferințe, pentru a ne învăța – pentru gloria Sa și pentru binecuvântarea noastră – că Hristos, și doar Hristos, este viața celor ai Săi. Așa cum cineva a spus: «El adesea întunecă strălucirea acestei scene, pentru ca noi să putem vedea gloria de dincolo de ea».

E. Dennett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cine se încrede în Domnul este fericit. Cine are o inimă înțeleaptă este numit priceput, și dulceața buzelor mărește știința.

Proverbe 16.20,21

William Cooper, colaborator cu John Newton

William Cooper (1731-1800) a fost un scriitor englez. Viața lui emoțională nu a cunoscut doar liniștea, ce răzbate adesea din versurile sale, ci a avut și perioade de aprige furtuni. La insistența tatălui său, William a studiat dreptul, străduindu-se din răsputeri să obțină rezultate maxime. Dar gândul la examenul final a fost atât de copleșitor, încât a făcut o depresie nervoasă. Tânărul William Cooper a fost internat timp de 18 luni într-un sanatoriu; acolo a început să citească Biblia. Aprofundând învățăturile Scripturii, William Cooper L-a primit pe Domnul Isus ca Mântuitor al său personal și a înțeles care era de acum chemarea sa ca om iertat. Întoarcerea la Acela care este Calea, Adevărul și Viața a avut loc în anul 1764. Pe atunci, William avea 33 de ani. În anul 1767 s-a mutat în localitatea Olney, unde John Newton, bine-cunoscutul autor al imnului creștin „Mărețul har”, era vestitor al evangheliei. Colaborarea dintre cei doi, unul tânăr și altul vârstnic, a condus la finalizarea uneia dintre cele mai importante culegeri de imnuri creștine, care a fost o mare binecuvântare pentru toți cei credincioși.

Exemplul celor doi creștini poate fi urmat și azi, iar Domnul nu va întârzia să aducă răsplătirile Sale binecuvântate.

Apostolul Pavel, de asemenea, a colaborat foarte bine cu tânărul Timotei, despre care a lăsat o frumoasă mărturie: „Cunoașteți însă râvna lui încercată: cum, ca un copil cu tatăl lui, … a slujit împreună cu mine în lucrarea evangheliei” (Filipeni 2.20). Este minunat și exemplul acestor doi slujitori, unul în vârstă, iar celălalt tânăr!

Citirea Bibliei: Ezechiel 18.19-32 · Psalmul 119.161-176

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ADEVĂRUL CREAȚIEI (1) – Fundația S.E.E.R. România

„La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.” (Geneza 1:1)

Un număr tot mai mare de profesori și oameni de știință, din toată lumea, cred că Biblia explică creația, și ne îndreaptă atenția spre adevărul acestor cuvinte: „La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.” Întrebarea „evoluție sau creație?” devine mai clară când o reformulezi ca „accident sau proiect?” Sir Fred Hoyle, profesor de astronomie la Universitatea Cambridge, a spus: „Șansa ca forme mai avansate de viață să fi apărut în felul acesta (prin evoluție) este comparabilă cu șansa ca o tornadă care mătură groapa de gunoi să asambleze un Boeing 747 din materialele existente acolo.” El continuă: „Probabilitatea formării vieții din materie fără viață este de 1 la 10 la puterea 40.000! Este suficient de mare ca să-l îngroape pe Darwin și toată teoria lui despre evoluționism. Nu a existat nicio supă organică primordială, nici pe planeta noastră, nici pe vreo alta, iar dacă începuturile vieții nu au fost la întâmplare, înseamnă că au fost produsul unei inteligențe care a avut un scop!”

Chiar și evoluționistul Stephen Hawking, unul din cei mai respectați oameni de știință de la Albert Einstein încoace, a recunoscut: „Cu cât descoperim mai multe despre univers, cu atât parcă ocupăm un loc mai puțin semnificativ în el. Și totuși universul și legile fizicii par să fi fost concepute special pentru noi. Dacă oricare dintre cele 40 de proprietăți fizice ar avea valori foarte ușor diferite, viața așa cum o știm noi nu ar putea exista: fie atomii nu ar fi stabili, fie nu s-ar combina în molecule, sau stelele nu ar forma elementele mai grele, sau universul s-ar distruge înainte ca viața să se poată dezvolta.” Așadar, ca om care crezi Biblia, nu te scuza niciodată și nu face compromisuri când vorbești de adevărul care spune: „La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Marcu 3:1-19

Are loc o a doua vindecare în sinagoga din Capernaum, şi aceasta din nou într-o zi de sabat (cap. 1.21…). Acestui bolnav, a cărui mână este uscată, Domnul îi cere exact fapta pe care el nu este în stare s-o împlinească. Începând prin a asculta, omul îşi face dovada credinţei sale şi aceasta Îi permite lui Isus să-l vindece. Dar, vai, priviţi la împietrirea inimilor celor care asistă! În loc să se bucure împreună cu omul vindecat şi să admire puterea Domnului, aceşti oameni răi folosesc această minune drept pretext pentru a căuta să-L omoare. El însă Îşi continuă lucrarea Sa de har, iar mulţimile, inclusiv dintre străinii din Tir şi Sidon (şi chiar şi edomiţi), continuă să vină la El pentru a-L asculta şi a găsi vindecarea.

După aceasta, El pune deoparte doisprezece ucenici şi îi rânduieşte „ca să fie cu El şi ca sa-i trimită…„ (comp. cu Ioan 15.16). A fi cu Isus: ce privilegiu de nemăsurat şi, în acelaşi timp, ce condiţie indispensabilă pentru a putea fi apoi trimişi! Cum să împlineşti un serviciu fără să fi primit mai întâi îndrumările Sale? (Ieremia 23.21,22).

În această Evanghelie, fiecare dintre cei doisprezece este numit singur, pentru a ne învăţa că un rob trebuie să aştepte direct şi personal de la Stăpânul său să primească îndrumare şi ajutor.

25 Noiembrie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

În lucrul acesta să ierte Domnul pe robul tău: când stăpânul meu intră în casa lui Rimon, ca să se închine acolo, și se sprijină de mâna mea, mă închin și eu în casa lui Rimon: Domnul să ierte pe robul tău, te rog, în lucrul acesta, când mă închin eu însumi în casa lui Rimon.

2 Împărați 5.18

Naaman (2)

Creșterea spirituală a lui Naaman este impresionantă. Foarte curând el a înțeles că lucrarea lui Dumnezeu de a-l vindeca de lepră îl separase de toată idolatria siriană. În același timp, el a recunoscut că avea obligații certe față de stăpânul său, împăratul Siriei. Trebuia să-l onoreze în continuare pe împărat, așa cum știm că ne cere Cuvântul lui Dumnezeu (1 Petru 2.17). Ce provocare și ce mustrare totodată este această cunoștință a lui pentru mulți care, astăzi, folosesc creștinismul pentru a refuza să dea cezarului ce este al cezarului (Matei 22.21)!

Prin intermediul vindecării, Naaman obținuse pacea cu Dumnezeu prin ascultarea credinței. Acum avea nevoie de pacea lui Dumnezeu, care să-i păzească inima și gândurile, în timp ce își împlinea datoria de a-l onora pe împărat. Prin urmare, Naaman a prezentat situația sa înaintea profetului, căutând iertare de la Domnul pentru acele lucruri în care obligațiile sale aveau să-l conducă (2 Împărați 5.18). Cuvintele pe care profetul i le-a adresat, „mergi în pace” (versetul 19), au fost de ajuns pentru a-i păzi inima și gândurile (Filipeni 4.7).

Și nouă ne sunt oferite aceste lucruri. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune: „Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice, faceți cunoscut lui Dumnezeu cererile voastre, prin rugăciune și prin cerere cu mulțumiri; și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice înțelegere, va păzi inimile voastre și gândurile voastre în Hristos Isus” (Filipeni 4.6,7). Minunată resursă! Noi, care avem Duhul Sfânt locuind în noi, suntem beneficiari ai unor binecuvântări mult mai mari și mai înalte decât ale lui Naaman. Facă Dumnezeu să ne bucurăm de pacea Lui în viața de zi cu zi!

H. Hall

SĂMÂNȚA BUNĂ

Fărădelegile noastre s-au înmulțit deasupra capetelor noastre și greșelile noastre au crescut până la ceruri.

Ezra 9.6

Păcatul nu poate fi minimalizat

Cel mai mic om de zăpadă din lume nu a putut fi observat cu ochiul liber, pentru că măsura doar 0,03 milimetri. Această miniatură a fost creată cu ajutorul nanotehnologiei în anul 2016, într-un institut canadian.

Omul încearcă să minimalizeze totul. Dar chiar dacă în tehnică acest lucru funcționează, degeaba caută să-l aplice și la păcat și la vină. El încearcă să-și estompeze greșelile și să le considere ca fiind doar banale, iar dacă nu reușește, atunci caută scuze și explicații. El nu vorbește despre păcat, ci numai despre o amendă, despre o evaziune fiscală, despre o aventură extraconjugală. Omul consideră că toate acestea sunt mult prea mărunte pentru a-și face reproșuri.

Dar păcatul nu poate fi miniaturizat! Nu-l putem minimaliza! Păcatul ne desparte de Dumnezeu. Păcatul distruge și rănește. Când suntem singuri, despărțiți de tot și de toate, simțim că păcatul este mare, „până la ceruri”.

Biblia ne arată o cale de ieșire: „Unde s-a înmulțit păcatul, acolo harul s-a înmulțit și mai mult” (Romani 5.20). De aceea există speranță pentru acela care își recunoaște vina. Dumnezeu Și-a arătat dragostea trimițându-L pe Fiul Său Isus Hristos în această lume, pentru ca „oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3.16). Să nu minimalizăm păcatul, ci să luăm poziție față de el! Păcatul trebuie exterminat! Isus Hristos a murit la cruce pentru a îndepărta păcatul. Doar cine dorește, poate primi din belșug iertarea.

Citirea Bibliei: Ezechiel 18.1-18 · Psalmul 119.145-160

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

BIBLIA ȘI SĂNĂTATEA (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Niciunul n-a şovăit dintre seminţiile Lui…” (Psalmul 105:37)

Vă invit să ne amintim astăzi de acel privilegiu de care s-a bucurat poporul Israel în pustie, și anume: sănătatea divină. Gândește-te la problemele de sănătate la care te-ai aștepta atunci când două milioane de oameni umblă printr-un deșert nesfârșit, fără doctor sau fără vreun spital prin apropiere. Cu toate acestea, El „a scos pe poporul Său cu argint şi aur şi niciunul n-a şovăit dintre seminţiile Lui”, de la cel mai tânăr până la cel mai bătrân. Iar acest lucru s-a întâmplat pentru că au trăit după o dietă stabilită de Dumnezeu Însuși. Necazurile lor au venit când au început să cârtească și când au dorit să se întoarcă la hrana pe care o mâncau ca robi în Egipt. Există o lecție importantă aici, mai ales pentru cei care trăiesc cu mâncare nesănătoasă, genul de hrană care dă boli precum cele cardiace, cancerul și diabetul. Imaginează-ți că torni cinci kilograme de zahăr în rezervorul mașinii tale și apoi începi să te plângi că mașina nu merge bine. Acum, când problemele de sănătate se transmit în familie sau când circumstanțele economice te obligă să mănânci ceea ce nu e cel mai sănătos, Dumnezeu înțelege și poți merge la El cu încredere, crezând că „rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va însănătoşi” (Iacov 5:15). Dar când alegerea pe care o ai de făcut este între exercitarea înțelepciunii pentru a fi sănătos și exercitarea credinței pentru a fi vindecat, alegerea este clară. Când Israelul a intrat în Țara Promisă, Dumnezeu le-a spus: „Voi să slujiţi Domnului… şi El vă va binecuvânta pâinea şi apele şi va depărta boala din mijlocul tău… Numărul zilelor tale îl voi face să fie deplin…” (Exodul 23:25-26). După aceea, le-a dat legi cu privire la mâncare și după care să trăiască, legi care îi punea deoparte față de popoarele înconjurătoare. Întrebare: Câți dintre noi nu reușesc să „împlinească numărul zilelor” și misiunea pe care ne-a dat-o Dumnezeu pe pământ, pentru că refuzăm să punem în practică disciplina în materie de dietă? Gândește-te la asta!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Marcu 2:18-28

În timp ce cuvântul Robului desăvârşit este „îndată”, cel al iudeilor necredincioşi este „de ce?” (v. 7,16,18,24). Întrebat cu privire la post, Domnul Isus răspunde că acesta este marca tristeţii, care, prin urmare, nu se potriveşte cât timp El Se află împreună cu ei. Nu era oare venirea Lui un prilej de mare bucurie pentru tot poporul? (Luca 2.10).

El Se foloseşte apoi de această ocazie pentru a pune în contrast regulile şi tradiţiile iudaismului cu evanghelia libertăţii harului pe care venise să le-o aducă. Este trist de remarcat că omul preferă, în locul acestei evanghelii, formele religioase, pentru că acestea îi permit să–şi facă o bună reputaţie înaintea altora, … în timp ce continuă să–şi împlinească propria voie. Spre deosebire de această categorie, v. 22 ni-l arată pe creştin ca fiind un om înnoit în întregime. Câtă vreme inima îi este schimbată şi este plin de o bucurie nouă, obligatoriu şi comportamentul său exterior va fi transformat.

Fariseii îi învinuiesc în mod public pe ucenici că smulg spice în zi de sabat. Omul suceşte întotdeauna după placul său ceea ce i–a dăruit Dumnezeu. Sabatul era un har acordat lui Israel, însă evreii l–au folosit ca pe un jug pentru a–şi îngreuna robia spirituală (Fapte 15.10).focul judecăţii Sale nu cruţă nimic din falsa lor evlavie.

24 Noiembrie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Naaman a zis: „Dacă nu, te rog, să se dea robului tău din pământul acesta cât pot duce doi catâri; pentru că robul tău nu va mai aduce de acum ardere-de-tot și jertfă altor dumnezei, ci Domnului”.

2 Împărați 5.17

Naaman (1)

Domnul Isus a spus că Naaman sirianul a fost singurul lepros curățit în zilele profetului Elisei (Luca 4.27). Vindecarea lui ne oferă lecții prețioase și nouă astăzi.

Mântuirea nu este niciodată meritată de cineva. Vindecarea lui Naaman, o imagine a mântuirii, nu se putea baza pe vreun merit al lui, căci nu avea niciunul, fiind lepros și aparținând națiunilor. Pentru a fi vindecat, trebuia să primească și să urmeze instrucțiunile pe care profetul i le dădea. După ce a fost vindecat, Naaman a luat o hotărâre care ne arată cât de puternică a fost credința lui în Iahve, care îl vindecase.

El s-a hotărât ca de atunci înainte să nu se mai închine niciunui alt dumnezeu, decât lui Iahve. Naaman devenise o nouă creație, lucrurile vechi trecuseră și toate lucrurile se făcuseră noi (2 Corinteni 5.17). Și, fiind o nouă creație, avea pace cu Dumnezeu (Romani 5.1).

Această schimbare minunată din viața lui Naaman a avut efecte în exterior: n-a rămas nicio urmă de lepră pe el. Însă efectul dinăuntru a fost chiar mai mare, iar aceasta s-a văzut din acțiunile lui. Faptul că a cerut pământ din țara lui Israel a arătat cât de mare a fost schimbarea petrecută în el. Tot ceea ce ținea de Siria, împreună cu închinarea ei, a fost dat la o parte. Iar Naaman, o creație nouă, a dat expresie acestui adevăr din Noul Testament: noi suntem lucrarea lui Dumnezeu, creați în Hristos Isus pentru fapte bune, pe care Dumnezeu le-a pregătit mai dinainte, ca să umblăm în ele (Efeseni 2.10).

H. Hall

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și în jurul scaunului de domnie … stăteau douăzeci și patru de bătrâni, îmbrăcați în haine albe, și pe capete aveau cununi de aur. Având fiecare câte o harfă și potire de aur, pline cu tămâie …

Apocalipsa 4.4; 5.8

Ne lipsesc cuvintele pentru a descrie cerul

Câteodată întâlnești oameni care spun că ei nu vor să meargă în cer, pentru că acolo este plictisitor! Ei își imaginează că acolo vor fi nevoiți să se îmbrace zilnic în haine albe, să poarte cununi pe cap, să cânte la harpă…

Pe 24 noiembrie 1922, arheologul Howard Carter (1873-1939), excavând în Valea Regilor (Egipt), a descoperit o ușă. Pe aceasta era pecetea faraonului Tutankhamon. Arheologul a crăpat puțin ușa, a aprins o lumânare, a introdus-o în deschizătură și mult timp nu a scos niciun cuvânt. Până la urmă, cineva l-a întrebat: „Puteți vedea ceva?”. El s-a întors ca fermecat și a spus doar atât: „Lucruri minunate!”.

Cine a auzit sau a citit despre cantitățile uriașe de obiecte frumoase din acel mormânt, ar putea considera un răspuns ca acesta ca fiind cu totul nesatisfăcător. Dar arheologului i-au lipsit cuvintele necesare pentru a descrie gloria pe care o văzuse acolo (comori care vreme de 3000 de ani nu fuseseră deranjate).

Tot astfel, cuvintele omenești sunt insuficiente pentru a descrie gloria și realitatea cerului. Hainele reprezintă poziția și rangul, cununile reprezintă onoarea și vrednicia, harpele reprezintă bucuria și împlinirea, iar aurul reprezintă bogăția și frumusețea. Biblia spune: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc” (1 Corinteni 2.9). Dacă pe pământ putem vedea frumuseți fascinante, cu cât mai glorios va fi cerul!

Citirea Bibliei: Ezechiel 17.1-24 · Psalmul 119.129-144

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

BIBLIA ȘI SĂNĂTATEA (1) – Fundația S.E.E.R. România

„O inimă liniştită este viaţa trupului…” (Proverbele 14:30)

În ultima jumătate de secol, medicii au înțeles și evidențiază în mod constant corelația dintre sănătatea mentală și cea fizică. Dar Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu a vorbit despre aceasta cu peste trei mii de ani înainte, când regele Solomon scria aceste patru proverbe:

1) „O inimă liniştită este viaţa trupului, dar pizma este putrezirea oaselor.” (Proverbele 14:30)

2) „O privire prietenoasă înveseleşte inima, o veste bună întăreşte oasele.” (Proverbele 15:30)

3) „Cuvintele prietenoase sunt ca un fagure de miere: dulci pentru suflet şi sănătoase pentru oase.” (Proverbele 16:24)

4) „O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele.” (Proverbele 17:22).

Aceste versete ar putea fi rezumate în felul următor: o atitudine plină de credință (care se concentrează asupra lucrurilor bune, nu asupra celor rele), râsul (capacitatea de a te bucura) și rostirea încurajărilor au un profund efect asupra sănătății tale (și a celor din jurul tău). Care este antidotul împotriva stresului? Seninătatea! Care este remediul împotriva fricii? Credința! Și de unde vin credința și seninătatea? De la Dumnezeu! David se afla într-o stare gravă când a scris: „Doamne, eu am strigat către Tine şi m-am rugat Domnului zicând: „Ce vei câştiga dacă-mi verşi sângele şi mă cobori în groapă? Poate să Te laude ţărâna? Poate ea să vestească credincioşia Ta?” (Psalmul 30:8-9). Nu știm dacă împăratul David avea o problemă mentală, sufletească sau fizică. Însă știm că Dumnezeu a intervenit în viața lui, și în același psalm David scrie: „mi-ai prefăcut tânguirile în veselie, mi-ai dezlegat sacul de jale şi m-ai încins cu bucurie, pentru ca inima mea să-Ţi cânte şi să nu stea mută.” (Psalmul 30:11-12). Nu există nicio îndoială cu privire la acest lucru: gândirea ta are un efect imens asupra sănătății tale! Deci astăzi – ia seama la gândurile tale!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Marcu 2:1-17

În casa din Capernaum, Domnul Isus Se face recunoscut, conform Psalmul 103.3, ca Cel care iartă toate nelegiuirile şi care vindecă toate neputinţele. Cu privire la paralitic, El împlineşte, în această ordine, cele două părţi ale acestui verset, ca o mărturie pentru toţi. Cel care iartă păcatele „lucrare spirituală” şi care dă şi o dovadă materială, vindecând astfel boala, nu poate fi altul decât Domnul, Dumnezeul lui Israel.

Vameşii percepeau taxele pentru a le plăti romanilor, fapt ce atrăgea asupra lor pe de o parte bogăţia (pentru că păstrau o parte pentru ei), iar pe de altă parte, dispreţul compatrioţilor. Domnul însă, chemându-l pe Levi şi acceptând invitaţia lui, arată că nu dispreţuieşte şi nu respinge pe nimeni. Dimpotrivă, El a venit pentru păcătoşii notorii (cunoscuţi de toată lumea), care nu–şi ascund starea (1 Timotei 1.15); şi ia masa împreună cu ei, devenind Prietenul lor. Pentru că, încă de la cădere, omului îi este frică de Dumnezeu şi fuge de El, din cauza conştiinţei sale rele, cea dintâi grijă a lui Dumnezeu, înainte de a salva făptura Sa, este să Şi–o apropie, câştigându–i încrederea. Şi aceasta a făcut Domnul Isus coborând până la întâlnirea cu omul mizerabil, pentru a-l face să înţeleagă că Dumnezeu îl iubeşte.

23 Noiembrie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Îl așteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos.

Filipeni 3.20

Dacă am avea doar Vechiul Testament, ar fi dificil să înțelegem de ce într-un loc venirea Lui este prezentată ca fiind pentru suferință și umilire, iar în altul, pentru glorie, putere și stăpânire; de asemenea, de ce înfățișarea Lui va fi mai schimonosită decât a fiilor oamenilor și totuși va fi înălțat nespus de sus și națiunile vor fi uimite de splendoarea măreției Sale. Noul Testament este cheia pentru înțelegerea Vechiului și el ne oferă lumină asupra întregului subiect cu privire la venirea Domnului. Înțelegem astfel că sunt avute în vedere două veniri – la prima dintre ele au fost împlinite suferințele lui Hristos, iar la a doua, gloriile care urmează. Poziția noastră ca Adunare se află între aceste două veniri.

El a venit prima dată, însă nu pentru a I se sluji, ci pentru a sluji și a-Și da viața ca răscumpărare pentru mulți. Apoi a fost străpuns pentru fărădelegile noastre, a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi, a fost îngropat și a înviat a treia zi, după Scripturi. După aceea S-a arătat, prin multe dovezi de netăgăduit, ucenicilor Săi și S-a înălțat la cer înaintea ochilor lor. Cu inimile pline de devotament față de El, ei au privit cum norul gloriei L-a ascuns de ochii lor, după care doi mesageri divini au stat lângă ei și le-au vestit faptul că El – același Isus, și nu altul – avea să vină la fel cum Îl văzuseră plecând.

Toate acestea au devenit parte integrantă din predicarea apostolilor – mărturia cu privire la Domnul. El a fost aici și S-a întors în cer, de unde venise, dar va veni din nou. Va veni însă în glorie, pentru a judeca lumea cu dreptate și pentru a cârmui națiunile cu un toiag de fier, pentru a îndepărta durerea și plânsul de pe pământ și pentru a aduce bucurie și pace. Venirea din nou a Domnului Isus a fost o speranță vie pentru creștinii de la început, nu doar o doctrină.

J. T. Mawson

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și răspunzând, Îngerul a zis celor care erau înaintea lui: „Dezbrăcați-l de hainele murdare de pe el!”. Și lui i-a zis: „Iată că îndepărtez de la tine nelegiuirea și te îmbrac cu haine de sărbătoare”.

Voi, toți cei însetați, veniți la ape, și cel care nu are bani să vină, să cumpere și să mănânce. Veniți și cumpărați vin și lapte, fără bani și fără plată!

Zaharia 3.4; Isaia 55.1

Târgul de vechituri

În fiecare an există în satul nostru un târg de vechituri. În această zi, oamenii pot să aducă lucrurile care nu le mai trebuie sau pe care doresc să le ofere: cărți, jocuri, veselă, electrocasnice etc.

Obiectele sunt așezate la vedere, pentru ca doritorii să le poată lua dacă le consideră a fi folositoare. Oamenii pot să aducă sau să ia lucruri fără să plătească nimic.

Lucrurile care rămân până seara sunt aruncate. O astfel de zi în care poți să aduci sau poți să iei ceva ar trebui să existe în viața fiecărui om.

• Fiecare om poartă cu sine o povară pe care ar dori să o lase. Este vorba despre vina greșelilor lor. Mântuitorul Isus Hristos îi invită: Adu-ți păcatele tale la Mine! Mărturisește lui Dumnezeu și oamenilor ceea ce le-ai greșit. Apoi Eu te voi ierta și-ți voi lua povara. Această ofertă este gratuită, dar Mântuitorul a trebuit să plătească prețul cu propria Sa viață.

• Toți oamenii aspiră la o viață împlinită. Ei o pot primi de la Domnul Isus, care dorește să le ofere viață veșnică și părtășia cu Dumnezeu. El promite tuturor acelora care vin la El și care cred în El: „Și Eu le dau viață eternă; și nicidecum nu vor pieri niciodată și nimeni nu le va smulge din mâna Mea” (Ioan 10.28). Ceea ce El oferă oamenilor este prețios și rămâne veșnic!

Citirea Bibliei: Ezechiel 16.35-63 · Psalmul 119.113-128

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

EȘTI ACCEPTAT, IUBIT ȘI OCROTIT! – Fundația S.E.E.R. România

„Aţi primit un duh de înfiere…” (Romani 8:15)

Dacă ai fost adoptat, trebuie că știi că părinții au fost cei care te-au ales. Ei ar fi putut alege pe cineva de alt gen, de altă culoare a pielii și dintr-o altă familie. Dar ei te-au ales pe tine. Tu spui: „Dacă ar fi văzut dinainte parcursul vieții mele, poate s-ar fi răzgândit!” Exact asta e ideea! Dumnezeu ne-a văzut întreaga viață, de la început până la sfârșit… și totuși a dorit „să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voiei Sale” (Efeseni 1:5). Acum „am primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: „Ava!”, adică „Tată!” și „dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Hristos”. (Romani 8:15, 17).

Dumnezeu nu te acceptă datorită pedigree-ului tău. Și El nu te respinge din cauza divorțului, a deficiențelor sau a alegerilor tale proaste. Tu ești copilul Său răscumpărat! Îi poți spune „Ava” care înseamnă „tati” sau „tăticule.” „În El avem… apropierea de Dumnezeu cu încredere” (Efeseni 3:12). Și lucrul acesta este adevărat atât în zilele tale rele, cât și în zilele tale bune. Dar lucrurile nu se opresc aici! Adopția ta este atât orizontală, cât și verticală. Acum ești membru al familiei Sale răscumpărate. Zidurile despărțitoare ale ostilității sunt dărâmate și comunitatea se înființează în jurul aceluiași Tată. O Familie mondială! Dacă Dumnezeu te iubește, înseamnă că meriți să fii iubit. Dacă El dorește să te primească în Împărăția Sa, înseamnă că meriți să te aibă. Harul lui Dumnezeu te invită – nu, el îți cere – să-ți schimbi atitudinea față de tine însuți și să fii partener cu Dumnezeu împotriva sentimentelor tale de respingere și de nevrednicie. Tu ești acceptat, iubit și ocrotit! Ce har!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Marcu 1:29-45

După sinagoga din Capernaum, casa lui Andrei şi a lui Simon este cea care devine scena unei minuni a harului. Isus este întotdeauna gata ca, odată primit în casele noastre, să ne aducă eliberările Sale. Să procedăm şi noi precum ucenicii, spunându–I Lui tot ce ne frământă (v. 30).

Îndată ce a fost vindecată, soacra lui Simon se grăbeşte să slujească pe Domnul şi pe Săi. Oare n–avea ea, în faţa ei, exemplul celei mai mari slujbe?

Se lasă seara, însă, pentru un astfel de Rob, ziua încă nu se sfârşise. Îi sunt aduşi cei care aveau probleme cu sănătatea şi, neobosit, El le ia durerile şi îi vindecă. Care era secretul unei astfel de activităţi minunate? De unde scotea Domnul Isus putere mereu proaspătă? Versetul 35 ne învaţă că din comuniunea cu Dumnezeul Său. Observaţi în ce fel Îşi începea ziua acest Om desăvârşit (comp. cu Isaia 50.4 sf.). Când este însă informat de popularitatea pe care o avea, El părăseşte mulţimile curioase să vadă doar minuni şi pleacă să predice Evanghelia în altă parte.

Domnul Isus vindecă apoi un lepros, căruia îi spune cu exactitate în ce fel trebuie să–şi dea mărturia, o mărturie după Cuvânt (v. 44; Levitic 14). Din nefericire însă, omul acţionează după propriile sale gânduri, iar aceasta în detrimentul lucrării lui Dumnezeu în această cetate.

22 Noiembrie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Pentru că Domnul Dumnezeu este un soare și un scut; Domnul va da har și glorie; nu va refuza niciun bine celor care umblă în nevinovăție.

Psalmul 84.11

Harul este ceea ce ne trebuie în fiecare moment, iar el ne este dat gratuit. Ce poate fi mai gratuit decât un dar? Astăzi vom primi susținere, întărire, sfințire. Dumnezeu ne oferă har în ziua de azi și, în ce privește viitorul, același har ne este de ajuns. Dacă primim doar puțin har, vina este a noastră, fiindcă Domnul nu așază limite, nici nu este greoi în a dărui din belșug. Putem cere atât cât dorim și nu trebuie să ne temem că El ne-ar refuza, căci Domnul dă cu mână largă și fără mustrare.

Poate că Domnul nu ne va da aur, însă ne va da har; poate că nu ne va da câștig, însă ne va da har. El ne va trimite cu siguranță și încercări, însă ne va da har potrivit cu încercările. Ne poate chema să ne ostenim și să suferim, însă, odată cu chemarea, va veni și tot harul necesar.

Însă, alături de har, El ne dă și glorie. Nu avem încă nevoie de glorie și deocamdată nu suntem făcuți potriviți cu ea; însă o vom dobândi la timpul cuvenit. După ce am mâncat pâinea harului, vom bea vinul gloriei. Trebuie să trecem prin Locul Sfânt, care este harul, în Locul Preasfânt, care este gloria. Toate aceste lucruri sunt de ajuns să facă inima cuiva să salte de bucurie. Încă puțin și vom fi în glorie pentru totdeauna!

C. H. Spurgeon

El trăiește, m-a salvat,

Da, trăiește pentru mine.

Cel ce m-a răscumpărat

Îmi arată har, iubire.

Când necazuri vin, eu știu:

Domnul meu Isus e viu.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dacă mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn și crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat dintre cei morți, vei fi mântuit.

Romani 10.9

Cine se interesează de dumneavoastră?

„Sunt acuzat de mai multe infracțiuni, unele dintre acestea fiind chiar foarte grave. Sentința încă nu a fost pronunțată, dar avocatul mi-a spus că voi primi cel puțin douăzeci de ani de închisoare.

Într-o zi, în urmă cu câteva luni, am simțit deodată, cu toată puterea, groaznica realitate. Nu mai puteam nici mânca, nici dormi și mă simțeam singur în deznădejdea mea. Nu era nimeni care să se intereseze cu adevărat de mine. În acea perioadă a venit la mine preotul închisorii și mi-a dat o foaie cu titlul: «Cine se interesează de dumneavoastră?». La citirea acelei foi, am înțeles că Isus Hristos Se interesează de mine! Am recunoscut înaintea lui Dumnezeu că sunt un om păcătos, dar am citit și textul din Romani 10.9 și L-am rugat pe Isus să vină în inima mea.

Și astăzi mai plâng, dar sunt lacrimi de bucurie. Va trebui totuși să ispășesc marea mea vină față de orânduirea omenească. Dar vina mea uriașă față de Dumnezeu a plătit-o altcineva: Isus Hristos a purtat la cruce toate păcatele mele și El a suferit în locul meu pedeapsa dreaptă.

După ce ați citit această mărturisire, îngăduiți-mi să vă pun o întrebare. Fără îndoială, sunteți un om corect în comparație cu mine și nu trebuie să vă temeți de justiția omenească. Dar cum veți scăpa de judecata lui Dumnezeu? «Dar cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îți aduni mânie pentru ziua mâniei și a arătării dreptei judecăți a lui Dumnezeu» (Romani 2.5).

Faceți ce am făcut eu! Puneți-vă, prin credință, toată încrederea în Isus Hristos!”

Citirea Bibliei: Ezechiel 16.1-34 · Psalmul 119.97-112

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FĂ-ȚI VIAȚA SĂ CONTEZE PENTRU DUMNEZEU – Fundația S.E.E.R. România

„M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa.” (2 Timotei 4:7)

În cimitirul Mount Hope, din Hiawatha, Kansas, poți găsi mai multe monumente funerare ridicate de John Milburn Davis. Davis și-a început activitatea ca angajat într-o muncă umilă, dar a reușit să adune o avere considerabilă. În tot acest proces, nu a legat prea multe prietenii. Nu era apropiat nici de familia soției sale, deoarece aceștia considerau că ea s-a căsătorit cu o persoană sub demnitatea ei. Cuprins de amărăciune, a jurat că nu le va lăsa moștenire niciun ban. Când i-a murit soția, Davis a făcut un monument funerar lucrat cu grijă, care îl înfățișa pe el și pe soția lui stând de-o parte și de alta a unei băncuțe de nuntă. A fost atât de mulțumit de acest monument funerar, încât a făcut proiectul pentru altul, care o înfățișa pe soția sa îngenuncheată, punând o coroniță pe viitoarea lui piatră funerară. Apoi a pus un sculptor să-i facă soției lui două aripi. O idee l-a condus la alta, până când a cheltuit un sfert de milion de dolari pe omagii aduse soției sale și lui însuși. Când oamenii l-au rugat să contribuie la spitalul local sau la o piscină pentru copii, bătrânul avar ar fi spus: „Orașul ăsta ce a făcut pentru mine?” Davis și-a cheltuit averea de-o viață pe statui și a murit la nouăzeci și doi de ani, cu o față sumbră și singur într-un atelier… Și ce s-a ales de monumentele sale? Fiecare dintre ele se scufundă lent în solul Kansasului – victime ale timpului, vandalismului și neglijenței… memoriale ale urii și ale unei vieți egocentrice!

Există un fel de justiție în faptul că în câțiva ani toate acestea vor dispărea. Apropo, o singură persoană a participat la înmormântarea fermierului Davis – Horace England, vânzătorul de pietre funerare! Nu lăsa să ți se întâmple și ție așa ceva! Fă ca viața ta să conteze pentru Dumnezeu!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Marcu 1:14-28

Odată apărut Domnul Isus, prin chiar acest fapt, slujba lui Ioan Botezătorul se află la sfârşitul ei.

Împărăţia lui Dumnezeu s–a apropiat; Împăratul în persoană Se află în mijlocul poporului. Şi El face o proclamaţie care se rezumă prin două porunci, întotdeauna actuale: „Pocăiţi–vă şi credeţi în Evanghelie” (v. 15). Domnul citeşte în inima fiecăruia răspunsul pe care îl dăm la această invitaţie urgentă. Celor care L–au ascultat şi L–au primit, El le adresează apoi, personal, o altă chemare, de a–L urma slujindu–L. „Veniţi după Mine” (v. 17), le spune El celor patru ucenici cărora le cunoştea înclinaţia interioară. Şi imediat aceştia Îl urmează. Ei vor avea privilegiul de a-L însoţi pe Isus pe tot parcursul slujbei Sale, de a fi martorii Săi la tot ce vor fi văzut şi auzit (1 Ioan 1.1…) şi de a fi ucenicii Săi, învăţaţi de El (Matei 11.29). Este condiţia pentru a deveni, mai târziu, apostolii Săi, altfel spus, trimişii Săi (Ioan 20.21) pentru a predica evanghelia în lume.

La Capernaum, Isus vindecă un om stăpânit de un duh necurat care se afla chiar în sinagogă, ca o caracteristică a stării de adânc faliment în care era căzut atunci Israelul. Încă de la începutul slujbei Domnului, puterea Lui este „la cuţite” cu cea a lui Satan, care acţionează atât asupra trupurilor, cât şi asupra sufletelor (despre care atât de puţini sunt conştienţi).

21 Noiembrie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

La început era Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu. Acesta era la început cu Dumnezeu. Toate au fost făcute prin El, și fără El n-a fost făcut nimic din ce a fost făcut.

Ioan 1.1-3

Noi comunicăm cu ajutorul cuvintelor. Cuvintele pe care le rostim descoperă ceea ce este în inimile și în mințile noastre. Domnul Isus, Cuvântul, a descoperit inima și gândurile lui Dumnezeu Însuși. S-a spus deseori că Domnul Isus Hristos este ultimul cuvânt adresat de Dumnezeu omenirii. Evrei 1.1,2 declară chiar acest lucru: „Dumnezeu, după ce le-a vorbit odinioară în multe rânduri și în multe feluri părinților prin profeți, la sfârșitul acestor zile ne-a vorbit în Fiul”. Domnul Isus, Fiul etern al lui Dumnezeu, era de la început. El nu a avut un început, ci este Cuvântul etern. El a putut spune: „Înainte de Avraam, Eu sunt” (Ioan 8.58). El este Dumnezeu și El era cu Dumnezeu.

El este de asemenea Cuvântul creator. Domnul Isus este nu doar Cuvântul etern, ci este și Cuvântul manifestat în timp, și Îl vedem acționând la începutul creației. Dumnezeu a creat toate lucrurile prin Fiul Său, Isus Hristos. Lumea și tot ce este în ea au fost create prin El și pentru El.

Apostolul Ioan ne amintește că Domnul Isus este Cuvântul întrupat. El a venit în această lume, fiind conceput prin puterea Duhului Sfânt (Luca 1.26-38). A venit ca Om și S-a identificat cu omul în orice aspect al vieții, de la naștere până la moarte, cu excepția păcatului. Ca Om, Domnul Isus S-a smerit pe Sine, S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce. Aici vedem adâncimea deplină a harului și a adevărului pe care El le-a manifestat, atunci când Cel care n-a cunoscut păcatul a fost făcut păcat pentru noi, ca noi să devenim dreptatea lui Dumnezeu în El. Dumnezeu încă vorbește, împărtășind acest Cuvânt lumii. Ce mesaj minunat avem de vestit!

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și au pus deasupra capului Său acuzația Lui scrisă.

Matei 27.37

Acesta este Isus Nazarineanul, Împăratul iudeilor

Putem oare să rămânem insensibili când Îl privim pe Domnul Isus, Mântuitorul lumii, răstignit pe cruce de oameni cu mâini și inimi atât de brutale?!

Deasupra capului Său încununat cu spini a fost pusă inscripția care prezenta în trei limbi motivul acuzării Sale. În fiecare Evanghelie apare doar câte un fragment din ceea ce era inscripționat acolo: „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor” (Matei 27.37); „Împăratul iudeilor” (Marcu 15.26); „Acesta este Împăratul iudeilor” (Luca 23.38); „Isus Nazarineanul, Împăratul iudeilor” (Ioan 19.19). Dacă punem aceste fragmente unul lângă altul, vom avea o propoziție completă: „Acesta este Isus Nazarineanul, Împăratul iudeilor”.

Nazarineanul este Fiul lui Dumnezeu în smerenie, „Cel disprețuit de popor” (Psalmul 22.7). Împăratul iudeilor ne aduce aminte de suveranitatea Sa adevărată, care nu a fost recunoscută atunci; acest titlu face trimitere la gloria Sa viitoare ca Mesia. El, care a fost odinioară răstignit pe cruce și batjocorit, va fi înconjurat cu glorie pe acest pământ și va fi recunoscut de toți.

Inscripția a fost scrisă în limbile greacă, latină și ebraică, deci în limba oamenilor de știință, a oficialilor și a religiei. Astfel, Dumnezeu a permis ca toți cei care treceau pe acolo să vadă clar drepturile Fiului Său, dar, în același timp, și nebunia învinuirii aduse Lui.

La cruce vedem în Mântuitorul înjosirea și gloria. Tocmai Pilat, care nu era prieten cu adevărul, a fost instrumentul în mâna lui Dumnezeu care a dat mărturie pentru adevăr prin această inscripție.

Citirea Bibliei: Ezechiel 14.12-15.8 · Psalmul 119.81-96

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PROTEJEAZĂ-ȚI MINTEA! – Fundația S.E.E.R. România

„Gândurile voastre să nu se strice…” (2 Corinteni 11:3)

Apostolul Pavel scria: „mă tem ca, după cum şarpele a amăgit pe Eva cu şiretlicul lui, tot aşa şi gândurile voastre să nu se strice de la curăţia şi credincioşia care este faţă de Hristos.” Ispita începe întotdeauna în mintea ta, și – pentru a o proteja – trebuie să rămâi în Cuvântul lui Dumnezeu. Satan a fost cel care a sădit în mintea Evei dorința de a mânca din fructul interzis. Eva nu-și petrecea timpul încercând să găsească o metodă prin care să nu-L asculte pe Dumnezeu. Așa că, amintește-ți atunci când ești ispitit că nu Dumnezeu este cel care îți vorbește. Noua fire pe care o ai de la Dumnezeu nu gândește în felul acesta. Diavolul te studiază la fel cum un antrenor experimentat studiază înregistrările video ale echipei adverse. Și pentru că face lucrul acesta, el îți cunoaște punctele slabe și știe care sunt ispitele care au cele mai mari șanse de reușită.

Oare de câte ori n-ai spus: „Mi-am promis că nu voi mai face niciodată lucrul acesta”?… și cu toate acestea, l-ai făcut. Asta pentru că Satan știe ce funcționează în cazul tău. Dar nu trebuie să trăiești cu sentimentul de victimă, de slăbiciune și descurajare. Biblia spune: „Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre, ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda” (1 Corinteni 10:13). Satan așteaptă să „lași garda jos” ca el să poată lovi, însă Dumnezeu îți oferă întotdeauna o „cale de scăpare”.

Pentru fiecare ispită cu care te vei confrunta vreodată, Dumnezeu are un plan de scăpare. Asta înseamnă că deși nu vei fi scutit de ispită, tu poți să fii victorios asupra ei. Și odată ce Satan descoperă că tacticile sale nu mai funcționează, se va duce (pentru o vreme!) să încerce în altă parte!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Marcu 1:1-13

Evanghelia după Marcu este Evanghelia Robului desăvârşit. Aici nu găsim relatate nici istoria naşterii Domnului Isus şi, cu atât mai mult, nu genealogia Sa, câtă vreme, pentru aprecierea unui rob, calităţile luate în seamă sunt doar ascultarea, credincioşia, promptitudinea… Însă chiar de la primele cuvinte, El este desemnat ca fiind Fiul lui Dumnezeu, pentru ca cititorul să nu se înşele asupra Persoanei a Cărei lucrare smerită o va găsi relatată: este deci vorba de un rob de bunăvoie: „Fiind în chip de Dumnezeu„, Isus a luat El Însuşi „chip de rob„ (Filipeni 2.6,7).

Precedat de mărturia lui Ioan, Domnul Îşi începe slujba imediat, astfel că acest cel dintâi capitol este caracterizat de folosirea cuvântului „îndată„ (de unsprezece ori).

Isus Se supune botezului. Deşi „sfânt, fără răutate, fără pată” (Evrei 7.26), El Îşi ia locul printre păcătoşii care se pocăiau. Dar, pentru a nu fi confundat cu aceştia, Dumnezeu face din ceruri o declaraţie solemnă cu privire la „Sfântul Său Slujitor, Isus„ (Fapte 4.27,30), declaraţie care se face auzită înainte ca El să-Şi fi început lucrarea. Nu se spune: în Tine voi găsi, ci: „Îmi găsesc plăcerea„.

După aceasta, Isus este „mânat„ de Duhul în pustiu, pentru a-l lega acolo pe Vrăjmaşul care ne ţinea în robie (vezi cap. 3.27). Pretutindeni pe unde păcatul ne-a târât pe noi, dragostea şi ascultarea L-au condus pe Isus, pentru a ne elibera.