27 Noiembrie 2021
„Sunt unii dintre cei care stau aici care nicidecum nu vor gusta moartea până nu vor vedea pe Fiul Omului venind în Împărăția Sa.” … Isus i-a luat cu Sine pe Petru și pe Iacov și pe Ioan, fratele lui, și i-a dus pe un munte înalt, deoparte. Și a fost transfigurat înaintea lor și fața Lui a strălucit ca soarele.
Matei 16.28; 17.1,2
Schimbarea la față (2) – Supremația Împăratului
Trei ucenici au putut surprinde o imagine a Împărăției înainte să guste moartea: Petru, Iacov și Ioan. Doar Matei afirmă că ei L-au văzut pe Fiul Omului venind în Împărăția Sa – supremația absolută a Împărăției Sale, venite să înlocuiască împărățiile acestei lumi. În acord cu acest lucru, Matei punctează unele detalii unice, specifice Evangheliei sale.
Doar Matei ne spune că „fața Sa a strălucit ca soarele”. Soarele este imaginea gloriei supreme, care domnește asupra zilei (Geneza 1.16). Această trăsătură ne vorbește despre supremația absolută a Împăratului și a Împărăției Sale. „Și va fi așa: la sfârșitul zilelor, muntele casei Domnului va fi întărit în vârful munților și se va înălța peste dealuri; și toate națiunile vor veni spre el” (Isaia 2.2; vedeți și Daniel 2.44,45). Evanghelia după Matei este numită deseori și Evanghelia munților, datorită faptului că acest cuvânt apare deseori în ea (Matei 4.8; 5.1; 8.1; 14.23; 15.29; 28.16).
Când Moise coborâse de pe un alt munte, „pielea feței lui strălucea” (Exod 34.29,30), ceea ce semnifică faptul că gloria de pe fața lui Moise era o glorie reflectată. Aici însă Hristos este văzut ca fiind sursa, nu reflectarea gloriei: „fața Lui a strălucit ca soarele”. „Lumea viitoare” va fi în mod absolut dependentă de fiecare rază răspândită de gloriosul Fiu al Omului, de marele Administrator al întregii lumini și binecuvântări în universul lui Dumnezeu, atât în sfera cerească, cât și în cea pământească (Efeseni 1.10). Ce gând minunat! Vom fi și noi părtași în manifestarea acestei glorii conferite Fiului Omului: „Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în împărăția Tatălui lor” (Matei 13.43). Să în închinăm înaintea Lui încă de pe acum!
B. Reynolds
Cel drept chiar și la moarte este plin de încredere.
Păzește-mă, Dumnezeule, căci în Tine mă încred!
Proverbe 14.32; Psalmul 16.1
Fiecare zi este folositoare
Când treci prin perioade grele, ți se întâmplă uneori să te faci că nu vezi, să te întorci „cu spatele”, așteptând să vină zilele bune. Tu nu dorești acest timp al încercării și totuși Dumnezeu îl îngăduie în viața ta, pentru a te învăța lucruri pe care nu le-ai putea învăța altfel. De exemplu, cum am putea experimenta mângâierile Lui, dacă nu am fi cunoscut niciodată tristețea?
Domnul Isus le-a promis acelora pe care i-a mântuit pacea care dă liniște conștiinței (Ioan 14.27). Având încredere în El, putem să considerăm că fiecare zi, ușoară sau grea, este un cadou din partea Lui, o nouă ocazie pentru a-L cunoaște ca pe Acela care dorește să împărtășească bucuriile și durerile noastre.
În spatele fiecărei circumstanțe a vieții noastre, să căutăm să vedem mâna iubitoare a lui Dumnezeu și să ne străduim să înțelegem ce scop are El.
În evanghelie, Isus spune că Tatăl este Viticultorul care Își curăță via, iar noi, copiii Lui, suntem via. Atunci când foarfeca intră să taie via, vom avea poate dureri, dar scopul acestei operații este întotdeauna întărirea viei, pentru ca aceasta să rodească mai mult. Pentru copiii Lui, Dumnezeu nu îngăduie nicio suferință inutilă. Nu, ci fiecare dintre ele este pe deplin motivată, „căci El nu necăjește cu plăcere, nici nu mâhnește de bunăvoie pe fiii oamenilor” (Plângeri 3.33). El ne iubește!
Citirea Bibliei: Ezechiel 19.1-14 · Psalmul 120.1-7
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ADEVĂRUL CREAȚIEI (2) – Fundația S.E.E.R. România
„Eu am făcut pământul şi am făcut pe om pe el…” (Isaia 45:12)
Te-ai întrebat vreodată de ce nu am reușit să găsim viață pe nicio altă planetă, și cu toate acestea, planeta noastră a fost menită să ne susțină și să împlinească cele mai fundamentale nevoi zilnice ale noastre? Te face să te miri, nu-i așa? Crezi că e doar o coincidență? Nu și potrivit Bibliei! În care Dumnezeu spune: „Eu am făcut pământul şi am făcut pe om pe el!” Știai că dacă pământul ar fi cu 10% mai mare sau cu 10% mai mic, viața așa cum o știm noi nu ar fi posibilă? Sau că ne aflăm exact la distanța ideală de soare ca să putem primi cantitatea corectă de căldură și de lumină? Dacă am fi mai departe am îngheța și dacă am fi mai aproape nu am putea supraviețui. Gândește-te o clipă la înclinația uimitoare a axei pământului. Nici una din celelalte planete nu este înclinată la 23 de grade ca planeta noastră. Acest unghi permite razelor soarelui să atingă fiecare parte a suprafeței pământului în cursul unui an, timp în care pământul înconjoară soarele. Dacă nu ar exista nicio înclinație a axei, polii ar acumula mase uriașe de gheață și centrul pământului s-ar încălzi atât de tare că nu am putea sta pe el. Așa cum un părinte entuziasmat aranjează camera pentru sosirea copilului nou-născut, tot la fel a făcut Dumnezeu când a creat acest pământ, special pentru noi. „Căci aşa vorbeşte Domnul, Făcătorul cerurilor, singurul Dumnezeu, care a întocmit pământul, l-a făcut şi l-a întărit, l-a făcut nu ca să fie pustiu, ci l-a întocmit ca să fie locuit…” (Isaia 45:18). Acesta este modul în care Se îngrijește Dumnezeu de noi!
de Jean Koechlin
Marcu 3:20-35
Întotdeauna dispus să‑i lase pe oameni să se apropie de El, Domnul permite mulţimii să se înghesuie în casa în care a intrat, din moment ce imediat începe să-i înveţe din nou, fără să aibă timp nici măcar să mănânce. Noi, care adesea suntem atât de puţin dispuşi să ne deschidem uşa către străini sau să ne lăsăm deranjaţi în a schimba ceva în tabieturile noastre, să luăm exemplu de la această neobosită dăruire şi de la această totală renunţare. Să ne gândim, de asemenea, că un vizitator nedorit este poate trimis la noi tocmai pentru a-i vorbi despre mântuirea sufletului.
Unele persoane sunt tulburate de v. 29. Se tem ca nu cumva, vreodată, fără să–şi fi dat seama, să fi spus vreun cuvânt vinovat care nu va putea fi iertat niciodată. Ce subestimare a harului lui Dumnezeu! „Sângele lui Isus Hristos, Fiul Său, ne curăţeşte de orice păcat” (1 Ioan 1.7). Hula împotriva Duhului Sfânt era înfiorătorul păcat al Israelului necredincios. Acest popor îi atribuia lui Satan puterea Duhului Sfânt cu care era îmbrăcat Domnul Isus; era un păcat de extremă gravitate acesta şi, în plus, contrar oricărui bun simţ (v. 26).
În cel din urmă paragraf, Domnul îi distinge clar pe aceia pe care-i consideră membri ai familiei Sale. A face voia lui Dumnezeu înseamnă (şi acum, ca şi atunci) a asculta de Domnul Isus.
Mana Zilnica 