24 Noiembrie 2021
Și Naaman a zis: „Dacă nu, te rog, să se dea robului tău din pământul acesta cât pot duce doi catâri; pentru că robul tău nu va mai aduce de acum ardere-de-tot și jertfă altor dumnezei, ci Domnului”.
2 Împărați 5.17
Naaman (1)
Domnul Isus a spus că Naaman sirianul a fost singurul lepros curățit în zilele profetului Elisei (Luca 4.27). Vindecarea lui ne oferă lecții prețioase și nouă astăzi.
Mântuirea nu este niciodată meritată de cineva. Vindecarea lui Naaman, o imagine a mântuirii, nu se putea baza pe vreun merit al lui, căci nu avea niciunul, fiind lepros și aparținând națiunilor. Pentru a fi vindecat, trebuia să primească și să urmeze instrucțiunile pe care profetul i le dădea. După ce a fost vindecat, Naaman a luat o hotărâre care ne arată cât de puternică a fost credința lui în Iahve, care îl vindecase.
El s-a hotărât ca de atunci înainte să nu se mai închine niciunui alt dumnezeu, decât lui Iahve. Naaman devenise o nouă creație, lucrurile vechi trecuseră și toate lucrurile se făcuseră noi (2 Corinteni 5.17). Și, fiind o nouă creație, avea pace cu Dumnezeu (Romani 5.1).
Această schimbare minunată din viața lui Naaman a avut efecte în exterior: n-a rămas nicio urmă de lepră pe el. Însă efectul dinăuntru a fost chiar mai mare, iar aceasta s-a văzut din acțiunile lui. Faptul că a cerut pământ din țara lui Israel a arătat cât de mare a fost schimbarea petrecută în el. Tot ceea ce ținea de Siria, împreună cu închinarea ei, a fost dat la o parte. Iar Naaman, o creație nouă, a dat expresie acestui adevăr din Noul Testament: noi suntem lucrarea lui Dumnezeu, creați în Hristos Isus pentru fapte bune, pe care Dumnezeu le-a pregătit mai dinainte, ca să umblăm în ele (Efeseni 2.10).
H. Hall
Și în jurul scaunului de domnie … stăteau douăzeci și patru de bătrâni, îmbrăcați în haine albe, și pe capete aveau cununi de aur. Având fiecare câte o harfă și potire de aur, pline cu tămâie …
Apocalipsa 4.4; 5.8
Ne lipsesc cuvintele pentru a descrie cerul
Câteodată întâlnești oameni care spun că ei nu vor să meargă în cer, pentru că acolo este plictisitor! Ei își imaginează că acolo vor fi nevoiți să se îmbrace zilnic în haine albe, să poarte cununi pe cap, să cânte la harpă…
Pe 24 noiembrie 1922, arheologul Howard Carter (1873-1939), excavând în Valea Regilor (Egipt), a descoperit o ușă. Pe aceasta era pecetea faraonului Tutankhamon. Arheologul a crăpat puțin ușa, a aprins o lumânare, a introdus-o în deschizătură și mult timp nu a scos niciun cuvânt. Până la urmă, cineva l-a întrebat: „Puteți vedea ceva?”. El s-a întors ca fermecat și a spus doar atât: „Lucruri minunate!”.
Cine a auzit sau a citit despre cantitățile uriașe de obiecte frumoase din acel mormânt, ar putea considera un răspuns ca acesta ca fiind cu totul nesatisfăcător. Dar arheologului i-au lipsit cuvintele necesare pentru a descrie gloria pe care o văzuse acolo (comori care vreme de 3000 de ani nu fuseseră deranjate).
Tot astfel, cuvintele omenești sunt insuficiente pentru a descrie gloria și realitatea cerului. Hainele reprezintă poziția și rangul, cununile reprezintă onoarea și vrednicia, harpele reprezintă bucuria și împlinirea, iar aurul reprezintă bogăția și frumusețea. Biblia spune: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc” (1 Corinteni 2.9). Dacă pe pământ putem vedea frumuseți fascinante, cu cât mai glorios va fi cerul!
Citirea Bibliei: Ezechiel 17.1-24 · Psalmul 119.129-144
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
BIBLIA ȘI SĂNĂTATEA (1) – Fundația S.E.E.R. România
„O inimă liniştită este viaţa trupului…” (Proverbele 14:30)
În ultima jumătate de secol, medicii au înțeles și evidențiază în mod constant corelația dintre sănătatea mentală și cea fizică. Dar Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu a vorbit despre aceasta cu peste trei mii de ani înainte, când regele Solomon scria aceste patru proverbe:
1) „O inimă liniştită este viaţa trupului, dar pizma este putrezirea oaselor.” (Proverbele 14:30)
2) „O privire prietenoasă înveseleşte inima, o veste bună întăreşte oasele.” (Proverbele 15:30)
3) „Cuvintele prietenoase sunt ca un fagure de miere: dulci pentru suflet şi sănătoase pentru oase.” (Proverbele 16:24)
4) „O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele.” (Proverbele 17:22).
Aceste versete ar putea fi rezumate în felul următor: o atitudine plină de credință (care se concentrează asupra lucrurilor bune, nu asupra celor rele), râsul (capacitatea de a te bucura) și rostirea încurajărilor au un profund efect asupra sănătății tale (și a celor din jurul tău). Care este antidotul împotriva stresului? Seninătatea! Care este remediul împotriva fricii? Credința! Și de unde vin credința și seninătatea? De la Dumnezeu! David se afla într-o stare gravă când a scris: „Doamne, eu am strigat către Tine şi m-am rugat Domnului zicând: „Ce vei câştiga dacă-mi verşi sângele şi mă cobori în groapă? Poate să Te laude ţărâna? Poate ea să vestească credincioşia Ta?” (Psalmul 30:8-9). Nu știm dacă împăratul David avea o problemă mentală, sufletească sau fizică. Însă știm că Dumnezeu a intervenit în viața lui, și în același psalm David scrie: „mi-ai prefăcut tânguirile în veselie, mi-ai dezlegat sacul de jale şi m-ai încins cu bucurie, pentru ca inima mea să-Ţi cânte şi să nu stea mută.” (Psalmul 30:11-12). Nu există nicio îndoială cu privire la acest lucru: gândirea ta are un efect imens asupra sănătății tale! Deci astăzi – ia seama la gândurile tale!
de Jean Koechlin
Marcu 2:1-17
În casa din Capernaum, Domnul Isus Se face recunoscut, conform Psalmul 103.3, ca Cel care iartă toate nelegiuirile şi care vindecă toate neputinţele. Cu privire la paralitic, El împlineşte, în această ordine, cele două părţi ale acestui verset, ca o mărturie pentru toţi. Cel care iartă păcatele „lucrare spirituală” şi care dă şi o dovadă materială, vindecând astfel boala, nu poate fi altul decât Domnul, Dumnezeul lui Israel.
Vameşii percepeau taxele pentru a le plăti romanilor, fapt ce atrăgea asupra lor pe de o parte bogăţia (pentru că păstrau o parte pentru ei), iar pe de altă parte, dispreţul compatrioţilor. Domnul însă, chemându-l pe Levi şi acceptând invitaţia lui, arată că nu dispreţuieşte şi nu respinge pe nimeni. Dimpotrivă, El a venit pentru păcătoşii notorii (cunoscuţi de toată lumea), care nu–şi ascund starea (1 Timotei 1.15); şi ia masa împreună cu ei, devenind Prietenul lor. Pentru că, încă de la cădere, omului îi este frică de Dumnezeu şi fuge de El, din cauza conştiinţei sale rele, cea dintâi grijă a lui Dumnezeu, înainte de a salva făptura Sa, este să Şi–o apropie, câştigându–i încrederea. Şi aceasta a făcut Domnul Isus coborând până la întâlnirea cu omul mizerabil, pentru a-l face să înţeleagă că Dumnezeu îl iubeşte.
Mana Zilnica 