30 Noiembrie 2021
Ce vezi, scrie într-o carte și trimite celor șapte adunări.
Apocalipsa 1.11
În acel timp, Ioan suferea necazul de a fi izolat. Fusese exilat în Patmos și era departe de ceilalți credincioși, însă nu și de Domnul său. În prima zi a săptămânii, ziua Domnului, a fost adus prin puterea Duhului lui Dumnezeu într-o stare în care a putut să vadă și să audă lucruri cerești. Este bine să ne amintim că, deși niciodată n-am avut nevoie și n-am beneficiat de o astfel de lucrare specială a Duhului, totuși doar prin acțiunea și prin puterea Lui putem discerne și înțelege lucrurile lui Dumnezeu.
Mai întâi, Ioan ne spune ce a auzit. Un glas puternic și autoritar i-a poruncit să scrie într-o carte lucrurile pe care urma să le vadă, după care să o trimită la șapte adunări din Asia. I s-a spus așadar că intenția divină era ca descoperirea pe care urma să o primească să fie scrisă într-o carte. Cei care resping revelația scrisă a lui Dumnezeu îi acuză de bibliolatrie pe cei care acceptă Biblia ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu și care o respectă ca atare.
Noi ne bucurăm că Dumnezeu i-a înzestrat pe oameni cu puterea de a citi și de a scrie, dându-le astfel posibilitatea de a transmite cunoștința din generație în generație, prin intermediul cărților. Cele șapte adunări trebuiau să aibă acea carte, iar ceea ce ele simbolizează – întreaga Adunare a lui Dumnezeu de-a lungul secolelor, până la venirea Domnului – trebuia să beneficieze și ea de această carte.
F. B. Hole
În marea-Ți suferință e-un dar neprețuit.
Să meditez vreau, Doamne, la chinul Tău cumplit.
A șters înscrisul care era împotriva noastră.
Coloseni 2.14
Philipp von Ferrary, colecționarul de timbre
Baronul Philipp von Ferrary (1850-1917) a fost un remarcabil colecționar de timbre. Călătorind prin lume pentru a aduna timbre cu ștampile extrem de rare, a îndrăgit mult Austria și Germania, astfel că, deși trăia în Franța, a devenit și cetățean austriac. Când colecția lui de timbre a fost aproape completă, s-a hotărât să plece să o expună la Berlin. A izbucnit însă Primul Război Mondial, astfel că, în timp ce Ferrary a trebuit să se refugieze în Elveția, colecția sa a rămas în Franța, la ambasada austriacă. La scurt timp, Ferrary a murit de durerea provocată de despărțirea de colecția lui îndrăgită.
După război, dorința lui s-a împlinit: timbrele sale au fost scoase la licitație, iar câștigul a fost trecut în contul austriac de despăgubiri de război. Prin aceasta, țara lui dragă avea de plătit mai puține datorii de război. Dar valoarea nespus de mare a faimoasei colecții de timbre a lui Ferrary nu a adus nici pe departe o înlesnire semnificativă, având în vedere datoriile foarte mari ale Austriei.
Biblia ne spune că vina noastră este atât de mare înaintea lui Dumnezeu, încât niciun om nu o poate plăti. Isus Hristos, prin moartea Sa, a plătit tot prețul pentru păcatele noastre. Dar, în timp ce întreaga colecție a lui Ferrary nu a adus decât o prea slabă atenuare a datoriilor, vina tuturor celor care cred în Isus este iertată complet. Una dintre cele mai rare și mai „complete” colecții de timbre a acoperit numai o parte mică din datoriile unei țări, în timp ce sângele lui Isus plătește datoriile întregii lumi.
De ce oare ne vine atât de greu să ne recunoaștem vina în fața lui Dumnezeu? Cine este conștient de mărimea vinei sale, acela va accepta cu bucurie ștergerea deplină a vinei lui.
Citirea Bibliei: Ezechiel 21.1-37 · Psalmul 123.1-4
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ADEVĂRUL CREAȚIEI (5) – Fundația S.E.E.R. România
„Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vieţuitoare după soiul lor…” (Geneza 1:24)
Dumnezeu a spus, la creație: „Să dea pământul vieţuitoare după soiul lor…” Și „când a făcut Dumnezeu pe om, l-a făcut după asemănarea lui Dumnezeu… La vârsta de o sută treizeci de ani, Adam a născut un fiu după chipul şi asemănarea lui.” (Geneza 5:1,3). Cu alte cuvinte, omul nu este doar un alt animal în lanțul evoluției! „Microevoluția” ne învață despre variații în cadrul speciei. De exemplu, există diferite specii de câini, de oi etc. Dar nu există nici o dovadă științifică care să susțină „macroevoluția” – o specie să evolueze dintr-o altă specie.
Referindu-se la creație, Dr. Derek Prince a scris: „Sunt suficient de naiv pentru a crede că s-a întâmplat exact așa cum o descrie Biblia. Sunt profesor la cea mai mare universitate din Marea Britanie, Cambridge, de nouă ani. Dețin numeroase diplome și distincții academice și în multe feluri simt că sunt un intelectual destul de rafinat, dar nu mă simt în niciun fel inferior când afirm că cred ceea ce spune Biblia despre creație!
Înainte de a crede Biblia, am studiat numeroase alte materiale în încercarea mea de-a explica originea omului, și pe toate le-am găsit ca fiind nesatisfăcătoare, și în multe cazuri, ele se contraziceau singure. M-am întors la studierea Bibliei ca filozof profesionist – nu în calitate de credincios – și mi-am spus: „Nu cred că poate fi mai absurdă decât celelalte lucruri pe care le-am auzit” și spre mirarea mea, am descoperit că deținea răspunsuri!” Cauți răspunsuri la problemele din viața ta? Cauți o direcție pentru viitorul tău? Citește Biblia și trăiește după învățăturile ei!
de Jean Koechlin
Marcu 4:26-41
Parabola din v. 26‑29 (a seminţei) şi cea la care aceasta îşi găseşte corespondent în Matei (parabola neghinei de pe câmp: Matei 13) prezintă deosebiri apreciabile în ce priveşte unghiul din care ne transmit învăţătura. Aici este vorba de lucrarea lui Dumnezeu, în timp ce în Matei intervine şi vrăjmaşul, profitând de neglijenţa oamenilor care dormeau. În capitolul nostru, la v. 27, marele Semănător pare şi El să doarmă, însă, în realitate, zi şi noapte, nevăzut, veghează asupra seminţei Sale preţioase şi o înconjoară cu toată grija de care ea are nevoie pentru a creşte până la seceriş. Dragi prieteni creştini, uneori ni se poate părea că Domnul este indiferent, că nu ascultă rugăciunile noastre, că lucrarea Sa este abandonată. Dar să ridicăm ochii, aşa cum îi invită Isus pe ucenici să facă prin credinţă. Câmpurile sunt deja albe pentru seceriş (Ioan 4.35)!
Pentru a trece pe malul celălalt, ceea ce corespunde cu traversarea primejdioasă a lumii, ucenicii nu sunt singuri. Împreună cu ei, în corabie, L–au luat pe Domnul, „aşa cum era” (v. 36). Câte persoane nu–şi fac despre Isus propria lor imagine falsă şi văzută de departe?
„Cine este Acesta?”, întreabă ucenicii (v. 41).
„Acela care a adunat vântul în pumnii Săi, care a legat apele într-o manta” (Proverbe 30.4)!
Mana Zilnica 