29 Noiembrie 2021
Prin credință pricepem …
Evrei 11.3
Experiența nu înseamnă credință. Nu poți cunoaște un lucru al credinței prin experiență; te poți cunoaște pe tine însuți prin experiență. Dar experiența a ceea ce se petrece în sufletul meu nu este credință. Am nevoie de credință pentru a primi ceea ce este descoperit (adică pentru a primi revelația lui Dumnezeu). Fără îndoială, primirea revelației prin credință este o experiență în ea însăși, nu este doar o chestiune de teorie. Mulți dintre cei care au căpătat pacea prin credință, când văd că iar păcătuiesc, își pierd pacea. Se poate ca ei să fi primit harul evangheliei în mod sincer; totuși, cunoașterea le este superficială. Credința privește nu la sine, ci la dreptatea lui Dumnezeu în Hristos. Harul Lui a judecat toată starea în care se află cel păcătos; și, bazându-se pe descoperirea Sa, sufletul rămâne în picioare, știind că este răscumpărat.
Nu trebuie să confundăm umblarea unui creștin cu poziția lui. Temelia poziției lui este constituită de lucrarea lui Dumnezeu. În ce privește umblarea, se întâmplă, din nefericire, ca un creștin să acționeze prin carne; firea lui, ignoranța lui și multe alte lucruri de felul acestora pot fi cele care acționează. Dar poziția lui trebuie judecată în întregime doar potrivit gândurilor lui Dumnezeu, nu potrivit gândurilor lui.
Oricare ar fi experiențele, oricât de variate ar fi ele, creștinul, într-un anumit sens, este același, deoarece el este în ochii lui Dumnezeu ca Hristos Însuși. Hristos este Omul acceptat în mod desăvârșit la dreapta lui Dumnezeu, iar creștinul este privit de Dumnezeu în aceeași poziție (Efeseni 2.6), fiind așezat în locurile cerești, „în Hristos”. Temelia acceptării noastre nu poate fi niciodată imperfectă.
Nu ne cunoaștem niciodată locul așa cum se cuvine, până când nu cunoaștem locul pe care Hristos Însuși îl are.
J. N. Darby
Căci ați fost cumpărați cu un preț. Slăviți deci pe Dumnezeu în trupul vostru!
1 Corinteni 6.20
Răscumpărată cu o mare sumă de bani
Înainte să aibă loc abolirea sclaviei pe teritoriul Americii sub conducerea președintelui Lincoln, New Orleans (oraș situat în sud-estul Americii) era centrul comerțului cu sclavi. La o astfel de vânzare publică s-a licitat o fată mulatră frumoasă.
Ofertele au urcat rapid până la limita înțelegerii. Aceasta s-a datorat unui necunoscut, care nu făcea parte din rândul deținătorilor de sclavi, dar care oferea de fiecare dată alți cincizeci de dolari înainte ca ciocanul de licitație să lovească masa. Când s-a atins valoarea de o mie patru sute cincizeci de dolari, ofertantul necunoscut a acceptat oferta. Cazul a fost adjudecat. A fost plătit prețul și s-a convenit ca a doua zi să fie luată fata.
Bărbatul era din statele din zona de Nord, unde sclavia fusese deja abolită. A doua zi a venit acolo, dar a găsit fata plângând; cu adâncă recunoștință, ea i s-a adresat: „Stăpâne, sunt gata să vă urmez”. Bărbatul i-a spus prietenos: „Dar eu nu vreau să mergi cu mine. Iată acest document”. Ea a luat foaia și a citit: era scrisoarea ei de eliberare. „Te-am cumpărat, ca să fii liberă.”
Foarte uimită, fata a exclamat: „Cum? Ați plătit această mare sumă, pentru ca eu să fiu liberă? Pot face de acum ce vreau cu viața mea?”, a întrebat mulatra. „Da”, a spus bărbatul, „acum ești liberă”. Foarte mișcată, fata a căzut la picioarele eliberatorului ei și a exclamat: „Atunci vreau să merg cu dumneavoastră și să vă slujesc de bunăvoie pentru totdeauna”.
Domnul Isus a venit pe acest pământ și, deși a fost întâmpinat doar cu ură, a plătit întregul preț al răscumpărării. Niciodată n-a plătit cineva vreun preț mai mare.
Citirea Bibliei: Ezechiel 20.27-44 · Psalmul 122.1-9
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ADEVĂRUL CREAȚIEI (4) – Fundația S.E.E.R. România
„Nu orice trup este la fel…” (1 Corinteni 15:39)
Biblia ne spune: „Nu orice trup este la fel, ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul păsărilor, altul al peştilor.” Un autor scrie: „Biblia ne spune că animalele sunt create „fără pricepere” (Psalmul 49:20), iar noi am fost creați „după chipul lui Dumnezeu”. Nu suntem pur și simplu o specie într-o formă mai evoluată pe scara evoluției. Ca ființe umane, noi suntem conștienți de „ființa” noastră. Dumnezeu este „EU SUNT” și noi știm că „noi suntem”. Avem înțelegerea faptului că existăm. Printre unicele noastre caracteristici, avem abilitatea înnăscută de a aprecia creația lui Dumnezeu. Ce animal contemplă cu uimire măreția Marelui Canion? Ce animal simte bucurie la sunetul muzicii sau are pasiunea de-a se aduna într-o orchestră pentru a crea și interpreta muzică? Ce animal, dintre cele sălbatice, organizează sisteme de judecată și împarte dreptate printre creaturile de același fel cu el? Noi suntem ființe muritoare. Dacă păsările și celelalte creaturi au instinctul de a crea (cuiburi etc.), noi avem abilitatea de a descoperi legi ascunse ale electricității. Putem folosi legea aerodinamicii pentru a ne transporta în jurul globului. Totodată avem abilitatea dată de Dumnezeu de a aprecia valoarea creației. Noi scoatem la lumină comori ascunse de aur, argint, diamante și petrol pentru a le folosi în propriul nostru beneficiu. Numai oamenii au capacitatea unică de a-L aprecia pe Dumnezeu pentru această creație incredibilă și de a răspunde la dragostea Sa!” Da, Dumnezeu ne-a creat, ne-a răscumpărat și are un plan special pentru noi! El ne iubește atât de mult, încât atunci când murim, dorește să ne ia în ceruri ca să trăim cu El pentru totdeauna! Este adevărul simplu și profund pe care Dumnezeu vrea să-l știe orice muritor, azi!
de Jean Koechlin
Marcu 4:13-25
Domnul le explică ucenicilor Săi parabola Semănătorului. Ea este punctul de plecare al întregii Sale învăţături (v. 13); în adevăr, pentru a înţelege învăţăturile Sale, este necesar ca Evanghelia să fi avut mai întâi rădăcina prinsă în inimă.
Chiar dacă ne numărăm printre credincioşii autentici, să ne gândim cu teamă ca nu cumva, uneori, să fim găsiţi asemenea primelor trei pământuri, pentru că nu numai vestea bună a mântuirii este ceea ce caută Satan să fure de îndată ce a fost semănată. Câte cuvinte nu ne–a adresat Dumnezeu nouă, în faţa cărora inimile noastre n–au fost sensibile, deoarece contactul cu lumea le împietrise precum drumul (vezi cap. 6.52)? Sau de câte ori nu ni s–a întâmplat să acţionăm conduşi de sentimente, până când o încercare a demascat lipsa noastră de dependenţă şi de credinţă (comp. cu v. 17)?
Deşi opuse nepăsărilor, îngrijorările („grijile veacului acestuia”) sunt la fel de dăunătoare (Luca 21.34). Prin „înşelăciunea bogăţiei şi poftele după alte lucruri”, ele pot înăbuşi, pentru un timp, viaţa spirituală a unui copil al lui Dumnezeu, lipsindu–L pe Domnul de rodul pe care acesta ar fi trebuit să–l aducă la vremea lui (Tit 3.14 sf.). „Fiţi atenţi la ce auziţi” recomandă Domnul Isus în Marcu (v. 24), iar în Luca 8.18: „Luaţi seama … cum auziţi”. În ce ne priveşte, în ce fel primim noi Cuvântul divin?
Mana Zilnica 