22 Noiembrie 2021
DOMNUL ESTE APROAPE
Pentru că Domnul Dumnezeu este un soare și un scut; Domnul va da har și glorie; nu va refuza niciun bine celor care umblă în nevinovăție.
Psalmul 84.11
Harul este ceea ce ne trebuie în fiecare moment, iar el ne este dat gratuit. Ce poate fi mai gratuit decât un dar? Astăzi vom primi susținere, întărire, sfințire. Dumnezeu ne oferă har în ziua de azi și, în ce privește viitorul, același har ne este de ajuns. Dacă primim doar puțin har, vina este a noastră, fiindcă Domnul nu așază limite, nici nu este greoi în a dărui din belșug. Putem cere atât cât dorim și nu trebuie să ne temem că El ne-ar refuza, căci Domnul dă cu mână largă și fără mustrare.
Poate că Domnul nu ne va da aur, însă ne va da har; poate că nu ne va da câștig, însă ne va da har. El ne va trimite cu siguranță și încercări, însă ne va da har potrivit cu încercările. Ne poate chema să ne ostenim și să suferim, însă, odată cu chemarea, va veni și tot harul necesar.
Însă, alături de har, El ne dă și glorie. Nu avem încă nevoie de glorie și deocamdată nu suntem făcuți potriviți cu ea; însă o vom dobândi la timpul cuvenit. După ce am mâncat pâinea harului, vom bea vinul gloriei. Trebuie să trecem prin Locul Sfânt, care este harul, în Locul Preasfânt, care este gloria. Toate aceste lucruri sunt de ajuns să facă inima cuiva să salte de bucurie. Încă puțin și vom fi în glorie pentru totdeauna!
C. H. Spurgeon
El trăiește, m-a salvat,
Da, trăiește pentru mine.
Cel ce m-a răscumpărat
Îmi arată har, iubire.
Când necazuri vin, eu știu:
Domnul meu Isus e viu.
Dacă mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn și crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat dintre cei morți, vei fi mântuit.
Romani 10.9
Cine se interesează de dumneavoastră?
„Sunt acuzat de mai multe infracțiuni, unele dintre acestea fiind chiar foarte grave. Sentința încă nu a fost pronunțată, dar avocatul mi-a spus că voi primi cel puțin douăzeci de ani de închisoare.
Într-o zi, în urmă cu câteva luni, am simțit deodată, cu toată puterea, groaznica realitate. Nu mai puteam nici mânca, nici dormi și mă simțeam singur în deznădejdea mea. Nu era nimeni care să se intereseze cu adevărat de mine. În acea perioadă a venit la mine preotul închisorii și mi-a dat o foaie cu titlul: «Cine se interesează de dumneavoastră?». La citirea acelei foi, am înțeles că Isus Hristos Se interesează de mine! Am recunoscut înaintea lui Dumnezeu că sunt un om păcătos, dar am citit și textul din Romani 10.9 și L-am rugat pe Isus să vină în inima mea.
Și astăzi mai plâng, dar sunt lacrimi de bucurie. Va trebui totuși să ispășesc marea mea vină față de orânduirea omenească. Dar vina mea uriașă față de Dumnezeu a plătit-o altcineva: Isus Hristos a purtat la cruce toate păcatele mele și El a suferit în locul meu pedeapsa dreaptă.
După ce ați citit această mărturisire, îngăduiți-mi să vă pun o întrebare. Fără îndoială, sunteți un om corect în comparație cu mine și nu trebuie să vă temeți de justiția omenească. Dar cum veți scăpa de judecata lui Dumnezeu? «Dar cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îți aduni mânie pentru ziua mâniei și a arătării dreptei judecăți a lui Dumnezeu» (Romani 2.5).
Faceți ce am făcut eu! Puneți-vă, prin credință, toată încrederea în Isus Hristos!”
Citirea Bibliei: Ezechiel 16.1-34 · Psalmul 119.97-112
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
FĂ-ȚI VIAȚA SĂ CONTEZE PENTRU DUMNEZEU – Fundația S.E.E.R. România
„M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa.” (2 Timotei 4:7)
În cimitirul Mount Hope, din Hiawatha, Kansas, poți găsi mai multe monumente funerare ridicate de John Milburn Davis. Davis și-a început activitatea ca angajat într-o muncă umilă, dar a reușit să adune o avere considerabilă. În tot acest proces, nu a legat prea multe prietenii. Nu era apropiat nici de familia soției sale, deoarece aceștia considerau că ea s-a căsătorit cu o persoană sub demnitatea ei. Cuprins de amărăciune, a jurat că nu le va lăsa moștenire niciun ban. Când i-a murit soția, Davis a făcut un monument funerar lucrat cu grijă, care îl înfățișa pe el și pe soția lui stând de-o parte și de alta a unei băncuțe de nuntă. A fost atât de mulțumit de acest monument funerar, încât a făcut proiectul pentru altul, care o înfățișa pe soția sa îngenuncheată, punând o coroniță pe viitoarea lui piatră funerară. Apoi a pus un sculptor să-i facă soției lui două aripi. O idee l-a condus la alta, până când a cheltuit un sfert de milion de dolari pe omagii aduse soției sale și lui însuși. Când oamenii l-au rugat să contribuie la spitalul local sau la o piscină pentru copii, bătrânul avar ar fi spus: „Orașul ăsta ce a făcut pentru mine?” Davis și-a cheltuit averea de-o viață pe statui și a murit la nouăzeci și doi de ani, cu o față sumbră și singur într-un atelier… Și ce s-a ales de monumentele sale? Fiecare dintre ele se scufundă lent în solul Kansasului – victime ale timpului, vandalismului și neglijenței… memoriale ale urii și ale unei vieți egocentrice!
Există un fel de justiție în faptul că în câțiva ani toate acestea vor dispărea. Apropo, o singură persoană a participat la înmormântarea fermierului Davis – Horace England, vânzătorul de pietre funerare! Nu lăsa să ți se întâmple și ție așa ceva! Fă ca viața ta să conteze pentru Dumnezeu!
de Jean Koechlin
Marcu 1:14-28
Odată apărut Domnul Isus, prin chiar acest fapt, slujba lui Ioan Botezătorul se află la sfârşitul ei.
Împărăţia lui Dumnezeu s–a apropiat; Împăratul în persoană Se află în mijlocul poporului. Şi El face o proclamaţie care se rezumă prin două porunci, întotdeauna actuale: „Pocăiţi–vă şi credeţi în Evanghelie” (v. 15). Domnul citeşte în inima fiecăruia răspunsul pe care îl dăm la această invitaţie urgentă. Celor care L–au ascultat şi L–au primit, El le adresează apoi, personal, o altă chemare, de a–L urma slujindu–L. „Veniţi după Mine” (v. 17), le spune El celor patru ucenici cărora le cunoştea înclinaţia interioară. Şi imediat aceştia Îl urmează. Ei vor avea privilegiul de a-L însoţi pe Isus pe tot parcursul slujbei Sale, de a fi martorii Săi la tot ce vor fi văzut şi auzit (1 Ioan 1.1…) şi de a fi ucenicii Săi, învăţaţi de El (Matei 11.29). Este condiţia pentru a deveni, mai târziu, apostolii Săi, altfel spus, trimişii Săi (Ioan 20.21) pentru a predica evanghelia în lume.
La Capernaum, Isus vindecă un om stăpânit de un duh necurat care se afla chiar în sinagogă, ca o caracteristică a stării de adânc faliment în care era căzut atunci Israelul. Încă de la începutul slujbei Domnului, puterea Lui este „la cuţite” cu cea a lui Satan, care acţionează atât asupra trupurilor, cât şi asupra sufletelor (despre care atât de puţini sunt conştienţi).