16 Decembrie 2021
Dumnezeule, Tu ești Dumnezeul meu, pe Tine Te caut în zori de zi; sufletul meu însetează după Tine, carnea mea tânjește după Tine, într-un pământ sec și uscat, fără apă.
Psalmul 63.1
David este numit om după inima lui Dumnezeu în Fapte 13.22. El a fost departe de a fi perfect, a avut multe suișuri și coborâșuri, însă, în marea majoritate a vieții sale, David a flămânzit și a însetat după Dumnezeu. „Un lucru I-am cerut Domnului, pe acesta îl voi căuta: să locuiesc în casa Domnului toate zilele vieții mele, ca să văd frumusețea Domnului și să întreb despre El în templul Său” (Psalmul 27.4). David tânjea după o apropiere vie și crescândă de Dumnezeul său.
David nu se ducea la templu din obligație. Scopul inimii sale era să contemple acolo frumusețea Domnului. El Îl căuta cu ardoare pe Dumnezeu, ceea ce constituie un frumos exemplu pentru noi. Ne putem întreba fiecare: «Sunt eu un om după inima lui Dumnezeu? Însetez după El? Tânjesc după o relație apropiată cu Domnul meu?».
David înseta după Dumnezeu Însuși, nu după ceea ce Dumnezeu îi putea da. Este ușor să însetăm după daruri și să uităm de Dăruitor. David nu voia doar să cunoască despre Dumnezeu, ci Îl căuta pe El cu stăruință. David nu căuta sentimente, care apar și dispar, ci o relație cu Singurul care putea să satisfacă dorințele inimii omenești.
A cultiva și a dezvolta o astfel de apropiere de Dumnezeu necesită timp. David a spus: „Te caut în zori de zi”. El era gata de asemenea să se încreadă în Dumnezeul lui. În Psalmul 139.23,24, el spune: „Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima! Încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile! Și vezi dacă este în mine vreo cale a întristării”. David era gata să se lase cercetat de privirea pătrunzătoare și purificatoare a lui Dumnezeu, să-I dea Acestuia cheile inimii sale, fără să lase nimic ascuns. Relația puternică și apropiată a lui David cu Dumnezeul său a format perspectiva sa asupra vieții, iar acest lucru trebuie să se întâmple și cu noi.
T. Hadley, Sr.
Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi.
Matei 6.11
Ori subnutriție, ori suprasaturație?
În cele doar câteva minute de care aveți nevoie pentru a citi rândurile acestei pagini, pe pământ mor cam zece copii din cauza foametei. Pentru a atrage atenția asupra acestor abuzuri, Națiunile Unite au declarat 16 octombrie – Ziua Mondială a Alimentației. Pe întreg globul pământesc sunt 840 de milioane de oameni afectați de subnutriție. Și tot îngrijorător este că o treime din recolta mondială de cereale și două treimi din recolta de soia sunt folosite ca hrană pentru animale de crescătorie. Pe lângă cerința de a reduce drastic consumul de carne, în țările puternic industrializate este denunțată și risipa de alimente. În Germania, de pildă, ajung anual la gunoi unsprezece milioane de tone de alimente, în valoare de 25 de miliarde euro. Cu aceste alimente ar putea fi încărcate 275.000 de autocamioane, care ar forma o coadă lungă de la Düsseldorf la Lisabona (de peste două mii de km).
Când veți sta astăzi la masă și veți avea înaintea dumneavoastră un prânz cald, pe care probabil nu-l veți putea mânca în întregime, în același timp tot al optulea om suferă de foame. În medie, pentru cei mai mulți oameni de pe pământ nu este nicidecum de la sine înțeles că vor avea la dispoziție hrana necesară. De aceea Domnul Isus Hristos ne atrage atenția și ne spune să cerem mâncarea noastră zilnică. El dorește să apreciem hrana și să o considerăm ca pe un dar din partea lui Dumnezeu și, desigur, să o luăm cu mulțumire. În spatele tuturor lucrurilor este Creatorul nostru, care ne oferă viață; El ne dă și creștere și binecuvântare.
„Orice ni se dă bun și orice dar desăvârșit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare” (Iacov 1.17).
Citirea Bibliei: Ezechiel 37.15-28 · Psalmul 138.1-8
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
FII CREATIV! (1) – Fundația S.E.E.R. România
„Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut”. (Geneza 1:27)
De ce sărbătorim ziua de naștere a copiilor noștri? Deoarece ne bucurăm că am contribuit și noi la aducerea pe lume a unei ființe umane.
Vince Lombardi, celebrul antrenor de fotbal american, a spus: „Bucuria este în a crea, nu în a păstra.” E o greșeală să crezi că pe Dumnezeu Îl interesează numai „lucrurile spirituale”, nu și cele „terestre”. Da, tu trebuie să crești spiritual. Dar în același timp trebuie să folosești darurile cu care te-a înzestrat El, pentru a împlini planul Său aici pe pământ și să-i binecuvântezi pe alții. Nu trebuie să fii bogat sau să ai un coeficient de inteligență ridicat – ca să fii creativ. Ai putea fi un hairstylist plin de fantezie, ai putea inventa noi rețete culinare, sau ai putea crea oportunități de angajare pentru deținuți, prin care ei să-și refacă viețile. Lucrul acesta nu ține numai de secular, ci și de spiritual!
Crucea este formată din două bârne: una verticală și una orizontală. Bârna verticală reprezintă relația ta cu Dumnezeu: ce dorește El să facă pentru tine, și ce dorește să faci tu pentru El. Bârna orizontală reprezintă ceea ce ne-a chemat să facem unii pentru alții. Poate vei obiecta: „Dar eu nu sunt o persoană foarte creativă!” Odată ce-ți descoperi darurile de la Dumnezeu, lucrul acesta îți va elibera creativitatea.
Apostolul Pavel scria: „avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat: cine are darul proorociei, să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui” (Romani 12:6). Nu te mai disprețui, pentru că nu ești atât de creativ pe cât ai vrea să fii! Gândirea creativă nu înseamnă neapărat gândire originală. De fapt, oamenii mitologizează gândirea originală. De cele mai multe ori, gândirea creativă conține și gânduri, idei, contribuții ale altor persoane, descoperite de-a lungul timpului. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: fii creativ!
de Jean Koechlin
Marcu 10:35-52
Nu ne sustragem de la a face o remarcă în legătură cu credinţa lui Iacov şi a lui Ioan. Deşi ştiau că Învăţătorul lor era Mesia, Moştenitorul Împărăţiei, şi că vor avea parte împreună cu El, cererea lor dă totuşi la iveală ignoranţa şi deşertăciunea inimii lor fireşti. Plin de har, Domnul îi strânge pe ucenici în jurul Lui şi foloseşte această intervenţie nefericită a celor doi fraţi pentru a le da o învăţătură (atât lor, cât şi nouă). Să nu înţeleagă ei oare că au înaintea lor pe Modelul smereniei prin excelenţă, pe Acela care, având tot dreptul să I se slujească, a dorit să devină Rob pentru a-Şi elibera făptura şi a plăti cu viaţa Sa preţul răscumpărării cerute de Marele Judecător? Versetul 45 poate fi numit versetul cheie al Evangheliei, fiind un rezumat al acesteia.
Duhul Sfânt ne înfăţişează în acest capitol trei atitudini foarte diferite: omul pe care Domnul îl invită să-L urmeze şi care pleacă (v. 21,22); ucenicii chemaţi şi ei şi care Îl urmează, dar îngroziţi (v. 32) şi făcând caz de renunţările lor (v. 28); şi cerşetorul orb, căruia Isus nu îi cere nimic când îl vindecă, dar care, fără niciun cuvânt şi, aruncându-şi haina care ar fi putut să-l stânjenească pe cale, Îl urmează pe drum (v. 52).
Remarcăm nestatornicia mulţimii, cea care la început îl mustră pe orb, dar care, peste numai câteva clipe, îi va spune: „Îndrăzneşte…!” (v. 48-49).
Mana Zilnica 