8 Decembrie 2021
Spre lauda gloriei harului Său, în care ne-a făcut plăcuți în Cel Preaiubit.
Efeseni 1.6
Hristos L-a slăvit în mod desăvârșit pe Dumnezeu prin lucrarea Sa de la cruce și acum, potrivit perfecțiunii acestei lucrări, El S-a înfățișat în prezența lui Dumnezeu pentru noi. Aceasta înseamnă mai mult decât îndepărtarea păcatelor noastre; înseamnă proslăvirea lui Dumnezeu în natura Sa sfântă și glorioasă. Iar noi suntem înaintea lui Dumnezeu potrivit cu ceea ce este Hristos. Acceptarea noastră este în întregime bazată pe lucrarea lui Hristos și este o acceptare în El Însuși. Omul care știe că a înviat împreună cu Hristos și că este în prezența lui Dumnezeu potrivit lucrării pe care a făcut-o Omul Hristos Isus pentru a-L slăvi pe Dumnezeu știe că este acceptat în Cel Preaiubit.
Este un lucru binecuvântat să știm că, prin lucrarea Sa pe cruce, El a înlăturat orice stătea între noi și dreptatea lui Dumnezeu. În felul acesta nu trebuie să mai fie nici măcar o umbră de îndoială în inimile noastre cu privire la locul pe care ni l-a dat înaintea Lui. Am fost vinovați, iar acum suntem îndreptățiți; am fost murdari, iar acum suntem curățiți; am greșit, iar acum suntem iertați. El vrea să ne bucurăm de toate acestea, de aceea dorește să înlăture orice teamă cu privire la judecată. El ni L-a dăruit pe singurul Său Fiu. Dragostea Lui ne-a așezat în Hristos, în cel mai bun loc care poate fi conceput și, în acest sens, nu mai putem avea vreo altă năzuință. Pe pământ însă suntem puși la probă pentru a învăța credincioșia și harul Său.
El nu numai că ne-a purtat păcatele, dar L-a slăvit pe Dumnezeu prin această lucrare. Omul merge în slava lui Dumnezeu deoarece Omul Hristos (El a fost mai mult decât om, desigur) L-a slăvit deplin pe Dumnezeu. Noi suntem iubiți așa cum Hristos Însuși este iubit. Lumea va cunoaște acest lucru abia atunci când El va veni; noi însă îl cunoaștem de pe acum. Este necesar să înțelegem bine poziția în care este așezat Hristos! Suntem noi conștienți că Tatăl ne iubește așa cum Îl iubește pe Isus?
J. N. Darby
Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit tu și casa ta!
Fapte 16.31
Crede și vei fi mântuit
La întrebarea: „Ești mântuit?”, cei mai mulți oameni – și, în mod regretabil, mulți creștini – răspund: „Nimeni nu poate ști dacă este mântuit; vom afla doar când Dumnezeu va judeca oamenii”. Dacă un om păcătos, care s-a pocăit cu toată inima, dă mărturie despre harul lui Dumnezeu și susține că este sigur de mântuirea lui prin Hristos Isus, oamenii religioși consideră o astfel de afirmație ca fiind înfumurare și aroganță.
Să nu ne luăm după părerile oamenilor, ci să ascultăm ce spune Cuvântul lui Dumnezeu! „Căci cu inima ta crezi și ești îndreptățit și prin mărturisirea cu gura ajungi la mântuire … Fiindcă oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit” (Romani 10.10,13).
Când temnicerul din Filipi a întrebat: „Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?”, apostolul Pavel i-a dat răspunsul lui Dumnezeu: „Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit” (Fapte 16.31). Citim mai departe în aceeași carte: „Toți prorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El primește, prin Numele Lui, iertarea păcatelor” (Fapte 10.43). Domnul și Mântuitorul nostru Isus Hristos spune: „Adevărat, adevărat vă spun că cine aude cuvântul Meu și crede în Cel care M-a trimis are viață veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață” (Ioan 5.24). Dacă cel care crede în Fiul lui Dumnezeu spune smerit, dar cu hotărâre: „Știu că Mântuitorul meu trăiește”, aceasta nu înseamnă că este arogant. Un astfel de om poate să afirme că este mântuit prin harul lui Dumnezeu, pentru că „sângele lui Isus Hristos, Fiul Său, ne curățește de orice păcat” (1 Ioan 1.7).
Să nu-L facem mincinos pe Dumnezeu, căci El nu poate minți!
Citirea Bibliei: Ezechiel 29.1-21 · Psalmul 131.1-3
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ASALTUL IDEILOR (1) – Fundația S.E.E.R. România
„Căci prin măsuri chibzuite câştigi bătălia, şi prin marele număr al sfetnicilor ai biruinţa.” (Proverbele 24:6)
Cu alte cuvinte, înțeleptul Solomon a spus: „Planificarea strategică reprezintă cheia biruinței; iar pentru a câștiga, ai nevoie de mulți consilieri înțelepți.” Dacă ești înconjurat de oameni înțelepți și experimentați care sunt dispuși să te ajute, întâlnește-te cu ei periodic și lasă-te asaltat de ideile lor. Asigură-te că toate persoanele implicate știu că nu există limite, îngrădiri și nici măcar constrângeri în ceea ce privește bugetul. Scopul este ca toate cărțile să fie puse pe masă. Nu știi niciodată care este următoarea ta idee măreață, așa că nu te limita la ceea ce crezi că e posibil sau convenabil în momentul de față. Fă-ți o listă cu ideile sugerate și numerotează-le. Asta te va ajuta atunci când le vei relua, și în același timp vei ști cam câte idei au fost generate.
O altă sugestie ar fi să atârni panouri pe pereți și să-i rogi pe ceilalți să-și scrie ori să-și deseneze ideile la întâmplare. Astfel, oamenii își pun rotițele în funcțiune, pompând idei și generând progres. Dar ai grijă ca acesta să fie un forum unde critica să nu fie permisă. Ține minte: dacă cineva vine cu o idee și tu o numești stupidă sau nefolositoare, probabil va fi ultima idee pe care o vei obține de la acea persoană! Și cine știe, poate că acea idee chiar era una în stare să rezolve problema, să deschidă uși, ori să-ți ofere o strategie pentru viitor… Și încă un sfat: limitează sesiunea de brainstorming la aproximativ o oră.
Cineastul Alfred Hitchcock a spus odată o vorbă care a devenit celebră: „Lungimea unui film trebuie să fie direct proporțională cu anduranța vezicii umane!” E mai bine să organizezi sesiuni mai scurte, să respecți timpul, răbdarea și nevoile participanților, să le mulțumești pentru idei, apoi să reflectați la ceea ce ați discutat, și să vă mai întâlniți și altă dată… Un anunț important la final: ai acceptul de a folosi aceste gânduri în oricare dintre domeniile în care vei activa astăzi!
de Jean Koechlin
Marcu 7:17-37
Domnul, care cunoaşte atât de bine inima omului, îi pune în gardă pe ucenici cu privire la lucrurile care pot ieşi din ea. Această inimă firească este deopotrivă şi a noastră, dar, binecuvântat fie Dumnezeu, există un remediu pentru această stare (Psalmul 51.10).
După constatarea pe care tocmai urmează să o facă, ne putem închipui ce bucurie I–a adus Domnului Isus întâlnirea cu femeia siro-feniciană. Severitatea cu care El Se poartă la început faţă de ea va pune în evidenţă nu numai o credinţă mare, pe care nimic nu o descurajează, ci şi o umilinţă autentică, pentru că, spre deosebire de fariseii cei orgolioşi, această femeie nu face caz de niciun titlu, de niciun merit; ea îşi ia adevăratul loc înaintea lui Dumnezeu şi acceptă judecata îndreptată spre condiţia ei (Isaia 57.15).
Un surdo–mut este cel căruia Isus urmează să-i redea simţurile, după ce, mai întâi, îl ia „deoparte din mulţime”. Cine ar fi avut dreptul să se amestece în acest interviu al Mântuitorului cu cel de care El Se ocupa? Pentru convertirea unui păcătos este întotdeauna nevoie de un contact direct, personal şi intim cu Domnul (vezi şi cap. 8.23)
Lectura noastră se încheie cu mărturia mulţimilor despre Isus: „Toate le face bine” (v. 37). Fiecare credincios, privind în urmă, ar trebui să poată confirma în acelaşi fel, ca bilanţ propriu: Da, Doamne, Tu toate lucrurile le faci bine!
Mana Zilnica 