22 Decembrie 2021
Nimeni nu este ca Dumnezeul lui Ieșurun.
Deuteronom 33.26
Biblia ne oferă ultimele cuvinte ale unor oameni ai lui Dumnezeu, precum Iacov, Moise, Iosua și David. Ultimele cuvinte ale unui om ne arată ce anume a fost important pentru el sau ceea ce l-a impresionat cel mai mult. Deuteronom 33 ne dezvăluie ultimele cuvinte ale lui Moise, căci imediat după aceea este prezentată moartea lui.
Moise a avut o viață foarte bogată în evenimente. La trei luni după naștere a fost pus într-un coșuleț pe fluviul Nil. După aceea a ajuns în palatul lui faraon, unde a fost adoptat de fiica acestuia. La vârsta de patruzeci de ani, în râvna sa pentru poporul lui Dumnezeu, a ucis un egiptean, după care a fugit în Madian, unde a păstorit turma socrului său. La vârsta de optzeci de ani, Domnul i S-a arătat într-un rug arzând și i-a vorbit. Au urmat întâlnirile sale cu faraon și cele zece plăgi. În cele din urmă, Moise și poporul au părăsit Egiptul și au ajuns în pustie, unde au petrecut patruzeci de ani, plini de evenimente.
Care era însă gândul care-l preocupa înaintea morții sale? Era cel cu privire la bunătatea și la unicitatea lui Dumnezeu. Nu este nimeni ca Dumnezeul lui Ieșurun. Ieșurun este un nume al lui Israel, care apare de patru ori în Biblie și din care învățăm cel puțin două lucruri. Mai întâi, faptul că Ieșurun este încăpățânat, că s-a îngrășat și a azvârlit din picior; s-a umplut de grăsime, L-a părăsit pe Dumnezeu și a disprețuit Stânca mântuirii sale (Deuteronom 32.13-15). Apoi, faptul că Dumnezeu, în harul Său suveran, l-a ales (Isaia 44.2). Moise deci le reamintește de bunătatea lui Dumnezeu, care S-a grăbit să le vină în ajutor, care i-a apărat și le-a dat bogăție. În cele din urmă, el spune: „Ferice de tine, Israele! Cine este ca tine, un popor salvat de Domnul?”. Moise a înțeles pe deplin că nu era nimeni ca Dumnezeu și, de asemenea, nimeni ca cei care Îl cunosc pe El.
A. M. Behnam
Bucurați-vă totdeauna în Domnul! Iarăși zic: Bucurați-vă!
Filipeni 4.4
Ori autocompătimire, ori bucurie?
Oamenii sunt foarte diferiți unii de alții. Unii sunt optimiști și pot vedea în orice situație ceva bun; alții sunt pesimiști și văd absolut totul sumbru.
Fanny Crosby, o poetă americană, care a compus un număr impresionant de imnuri creștine (8000), și-a pierdut vederea fiind copil. Când a împlinit unsprezece ani, i-a spus bucuroasă mamei: „Dacă găsești în toată lumea o persoană mai fericită decât mine, să o aduci la mine. Doresc să o salut”.
Fanny Crosby avea o natură veselă din naștere și odată a spus: „Cât de multe lucruri bune îmi dăruiește Dumnezeu, pe care alți oameni nu le au! Să plâng și să oftez pentru că sunt oarbă? Nu pot și nu vreau să fac așa ceva!”. Dar voioșia ei avea și o altă cauză: ea credea în Domnul Isus și avea în El o bucurie adâncă și statornică. Despre aceasta dau mărturie multele cântări pe care le-a compus de-a lungul vieții spre onoarea lui Dumnezeu. Știa, de asemenea, pe de rost șaisprezece cărți din Scriptură: Geneza, Exod, Isaia, Psalmii, Evangheliile…
Să cugetăm la cuvântul din Neemia 8.10: „Bucuria Domnului este tăria voastră”! Oare ceea ce este Domnul Isus pentru inimile noastre și ceea ce face El pentru noi sunt întotdeauna un motiv de bucurie? Da! Dragostea Lui față de noi nu se schimbă niciodată.
Să ne decidem pentru „bucuria Domnului”, în loc să ne complacem în autocompătimire! Astfel, Îl onorăm pe Dumnezeu și devenim creștini fericiți.
Creștinii adevărați au întotdeauna motiv de bucurie. „Bucurați-vă totdeauna în Domnul! Iarăși zic: Bucurați-vă!” (Filipeni 4.4).
Citirea Bibliei: Ezechiel 42.1-20 · Psalmul 143.1-12
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ÎNVAȚĂ SĂ AȘTEPȚI! – Fundația S.E.E.R. România
„La vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” (Galateni 6:9)
Nu există succes instantaneu, nici în ceea ce-i privește pe oameni, nici în materie de rezolvare a problemelor. Indiferent cât trebuie să slăbești, 5 kg sau 50 kg, kilogramele se pot da jos numai pe rând, și nu toate deodată! Când stai pe vârful unui munte poți simți o senzație de încântare, însă pentru a ajunge acolo trebuie să urci pas cu pas. Nimic măreț nu se crează peste noapte; aproape orice succes semnificativ în viață vine în urma unor așteptări (sau eforturi) îndelungate și anevoioase. Și dacă nu accepți acest adevăr, vei renunța prea repede și vei rămâne prea departe de succesul pe care l-a pregătit Dumnezeu pentru tine. Compania americană Jell-O a sărbătorit o sută de ani de existență în 1997, dar dacă inventatorul ei ar fi încă în viață, probabil s-ar simți inconfortabil datorită succesului pe care l-a avut produsul său. În 1897, Pearl Wait se ocupa de mai multe lucruri. Era muncitor în construcții, dar în același timp era priceput și în domeniul medicamentelor naturiste, și mergea din ușă în ușă pentru a-și vinde tratamentele. În toiul improvizațiilor și experimentelor, i-a venit ideea să amestece arome de fructe cu gelatină granulată. Soția sa a denumit produsul Jell-O, iar Wait a avut încă un produs de vândut. Din nefericire, vânzările inițiale ale gustării sale „tip jeleu” nu au fost atât de mari pe cât se aștepta el, așa că Wait și-a vândut drepturile pentru Jell-O lui Orator Woodward pentru infima sumă de 450 de dolari. Woodward era un om de afaceri priceput. Cunoștea valoarea marketingului și în decurs de opt ani a transformat o investiție de 450 de dolari într-o afacere de milioane de dolari. Astăzi, niciunul dintre membrii familiei lui Pearl Wait nu primește vreun bănuț din cele peste un milion de cutii de Jell-O vândute zilnic. De ce? Pentru că, în pofida numelui său (to wait = a aștepta), Wait nu a așteptat!
Așadar, învață să aștepți!
de Jean Koechlin
Marcu 13:1-13
Ucenicii sunt impresionaţi de măreţia şi de frumuseţea exterioară a clădirilor templului; Domnul însă nu Se uită „la ce se uită omul” (1 Samuel 16.7; Isaia 11.3). El intrase în acest templu şi constatase nelegiuirea care îl cuprinsese peste tot (cap. 11.11); ochiul Său bate chiar şi mai departe, spre evenimentele care, la numai câţiva ani după respingerea Sa, vor conduce la distrugerea cetăţii vinovate. Istoria ne învaţă că, în anul 70, Ierusalimul a fost obiectivul unui asediu îngrozitor şi totodată al unei distrugeri majoritare prin armatele lui Titus.
Această pedeapsă înspăimântătoare nu a fost lipsită de o punere la grea încercare a credinţei creştinilor, a acelora care se ataşaseră atât de mult de cetatea sfântă. Domnul Isus însă îi încurajează mai dinainte prin cuvintele pe care le avem aici. Câţi copii ai lui Dumnezeu, traversând persecuţii, nu au avut experienţe binecuvântate cu astfel de ocazii! În momentul când trebuia să dea mărturie, ceea ce trebuia să spună le–a fost dictat de către Duhul Sfânt chiar atunci. Acesta a fost cazul lui Petru când a fost adus înaintea căpeteniilor, a bătrânilor şi a preoţilor, în Fapte 4.8, cât şi al lui Ştefan, în Fapte 7.55. Dar poate fi şi al nostru, dacă şi noi, în măsura noastră şi potrivit nevoilor noastre, realizăm această putere a Duhului Sfânt şi Îl lăsăm să lucreze în noi.
Mana Zilnica 