1 Decembrie 2021
Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi, și Cel din urmă, și Cel viu; și am fost mort și, iată, sunt viu în vecii vecilor; și am cheile morții și ale Locuinței morților.
Apocalipsa 1.17,18
Descrierea oferită în versetele 13-17 din Apocalipsa 1 vorbește în întregime despre judecată. Ioan stătuse odinioară la pieptul lui Isus. Acum însă, același piept este încins cu un brâu de aur. Nu este de mirare deci că, în prezența acestui Fiu al Omului, gata de a exercita judecata și învestit cu toată autoritatea și gloria Dumnezeirii, Ioan a căzut la picioarele Lui ca mort. Gloria judiciară a Domnului a fost prezentată în viziunea din versetele 12-17; acum, în versetul 18, avem gloria Sa declarată prin propriile Sale cuvinte, iar aceasta într-un fel întreit.
În primul rând, gloria Dumnezeirii. El este „Cel dintâi și Cel din urmă, și Cel viu”. Comparați cu versetul 8, unde Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, Se proclamă a fi „Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul”. Nimeni altul decât Dumnezeu nu poate fi „Cel dintâi” sau „Începutul”, și, fiind o Persoană în unitatea Dumnezeirii, Isus este Dumnezeu.
În al doilea rând, gloria răscumpărării, a morții și a învierii. El „a fost” mort, însă acum este „viu în vecii vecilor”. Cel care este arătat a fi Judecătorul universal a gustat El Însuși judecata morții, iar acum a înviat și trăiește în puterea vieții de înviere.
În al treilea rând, gloria stăpânirii. Moartea și Locuința morților sunt marii vrăjmași ai omenirii păcătoase, simboluri ale blestemului sub care păcatul i-a adus pe oameni. Având cheile lor, El este pe deplin stăpân peste ele.
În felul acesta, Domnul Isus Se prezintă în dumnezeirea Sa; în starea Sa de înviere, în urma împlinirii răscumpărării; și ca Stăpân absolut peste vechii vrăjmași ai omului. Ce încurajatoare trebuie să fi fost aceste lucruri pentru Ioan! Și cât de încurajatoare trebuie să fie ele și pentru noi!
F. B. Hole
Voi fiți deci desăvârșiți, după cum și Tatăl vostru Cel ceresc este desăvârșit.
Matei 5.48
Sfaturi bune
Trezește-te în fiecare dimineață devreme, ca să ai timp să citești Cuvântul lui Dumnezeu și să te rogi.
Tot ceea ce faci să arate că ești un ucenic al lui Isus. Trăiește după voia Sa și spre onoarea Lui. Nu uita că Dumnezeu vede pașii tăi și cunoaște intențiile tale.
Gândește-te că mulți te observă: fără să-ți dai seama, vei fi pentru ei fie un ajutor, fie o piedică.
Dă-ți tot interesul să câștigi suflete pentru Hristos. Gândește-te, de asemenea, la multele nevoi care sunt în mijlocul celor credincioși și ia aminte la cum te va îndruma Dumnezeu cu privire la ei.
Fă vizite, scrie scrisori, trimite mesaje: mărturisește despre Domnul Isus, îndreaptă privirile întotdeauna spre Hristos.
Fii smerit în cuvânt și în faptă. Să ai o față senină chiar și când primești un răspuns dur. Rămâi liniștit și în greutăți. Pune-L pe Dumnezeu alături de tine în aceste situații și atunci vei reuși.
Păstrează credința! Dumnezeu Își va ține promisiunile. Nu te descuraja! Lasă ca inima ta să fie umplută cu dragostea lui Dumnezeu.
„Faceți toate fără murmure și fără îndoieli, ca să fiți fără vină și curați, copii ai lui Dumnezeu, neîntinați în mijlocul unei generații strâmbe și sucite, în care străluciți ca niște lumini în lume, ținând sus Cuvântul vieții” (Filipeni 2.14-16).
„Și orice faceți cu cuvântul sau cu fapta, să faceți totul în Numele Domnului Isus, mulțumind prin El lui Dumnezeu Tatăl” (Coloseni 3.17).
Citirea Bibliei: Ezechiel 22.1-31 · Psalmul 124.1-8
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ISTORIA LUI MICKEY MANTLE – Fundația S.E.E.R. România
„Dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi”. (2 Corinteni 5:17)
Probabil că n-ați auzit de Mickey Mantle; este una dintre legendele istoriei baseballului: a jucat în peste 2400 de partide pentru echipa New York Yankees, între 1951 și 1968, multiplu câștigător și recordman privind punctele înscrise, de 3 ori cel mai bun jucător american, de 20 de ori în echipa celor mai buni jucători, prezent în Muzeul celebrităților Ligii Americane de Baseball din 1974. Lumea l-a iubit. A fost celebru, a fost bogat… dar cu toate acestea, nu s-a simțit pe deplin împlinit – așa că a apelat la alcool. Într-un interviu acordat revistei „Sports Illustrated”, el a descris lunga sa luptă cu alcoolul și multiplele probleme familiale pe care le-a cauzat aceasta. Reporterul l-a întrebat la un moment dat: „Cum îți merge acum, Mickey?” El a răspuns: „Nu am mai băut de opt luni. Încerc să-mi refac viața… dar tot am senzația că-mi lipsește ceva!”
Simți și tu același lucru? Nu cumva lucrurile pe care le-ai realizat sau pe care le-ai dobândit nu te mulțumesc?
Mickey Mantle a descoperit în cele din urmă cum să umple golul din sufletul său. Spre sfârșitul vieții sale a găsit ceea ce de fapt căuta dintotdeauna – pacea și mântuirea. Un alt fost jucător celebru de baseball, Bobby Richardson, l-a condus la Hristos. La înmormântarea lui Mantle (1995), Richardson a povestit cum l-a ajutat pe Mantle să-L primească pe Domnul Isus ca Mântuitorul său personal. Pe patul de moarte, Mickey Mantle a spus: „Cred în jertfa lui Hristos pentru mine și această credință mă va duce în cer!” Dați-mi voie să spun că a fost cel mai important punct înscris de Mantle vreodată! Și ceea ce a făcut Hristos pentru Mickey Mantle, poate face și pentru tine, dacă vrei să crezi că acela care este „în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi!”
de Jean Koechlin
Marcu 5:1-20
Domnul şi ucenicii Săi acostează în ţinutul Gadarenilor. Cea dintâi persoană pe care o întâlnesc acolo este un om stăpânit în întregime de demoni, care-l fac furios şi de neîmblânzit. Ce realitate îngrozitoare! Avem în această dezlănţuire portretul moral al omului păcătos: jucărie a diavolului, mânat şi chinuit de patimi grosolane, locuind în moarte (simbolizată de morminte), neputând decât să-şi facă rău lui însuşi şi să-i pună în pericol pe semenii săi… În zadar încercaseră aceştia să-i îngrădească puterea, legându-l cu lanţuri… Ce imagine a inutilităţii regulilor morale prin care societatea caută să stăvilească pornirile firii omeneşti!
Probabil că noi ne-am fi depărtat îngroziţi şi dezgustaţi de o asemenea creatură. Domnul Isus însă nu S-a dat înapoi. Dimpotrivă, urmează să Se ocupe de acest nefericit, pentru a-l elibera din mizeria şi din robia sa.
Cât despre locuitorii cetăţii, aceştia par să nu fi reţinut din această minune decât pierderea porcilor. La cererea lor, Domnul pleacă, dar lasă acum în urma Lui un martor. Pe care anume? Pe „cel care fusese demonizat” (v. 18).
Nu este aceasta o imagine a zilelor noastre? Respins de această lume, Domnul Hristos îi păstrează aici pe cei pe care i-a salvat, dându-le ca misiune să vorbească despre El. Cum ne achităm noi de aceasta? (citiţi Psalmul 66.16).
Mana Zilnica 