14 Decembrie 2021
Totuși Domnului I-a plăcut să-L zdrobească; L-a supus suferinței. Dar, după ce Își va aduce sufletul Său o jertfă pentru vină, El va vedea o sămânță, Își va lungi zilele și plăcerea Domnului va prospera în mâna Lui.
Isaia 53.10
Plăcerea Domnului (1)
Trei adevăruri mărețe ies în evidență în cuvintele profetului Isaia citate mai sus. Mai întâi ni se arată că Dumnezeu are plăcerea Sa; apoi ni se spune că această plăcere va prospera; apoi învățăm că plăcerea lui Dumnezeu va prospera în mâna Unuia – a Domnului Isus Hristos.
De la începutul istoriei lumii, Dumnezeu a avut plăcerea Sa, însă această plăcere nu a prosperat în mâinile oamenilor. Toate lucrurile au fost create pentru plăcerea lui Dumnezeu, însă păcatul a stricat frumusețea creației. Prin Noe, Dumnezeu a instituit guvernarea, pentru a pune frâu răului din lume, însă imediat plăcerea lui Dumnezeu a fost dată la o parte, fiindcă cel care trebuia să-i guverneze pe alții a eșuat în a se guverna pe sine. Legea a fost dată pentru a reglementa purtarea omului față de Dumnezeu și față de aproapele său, însă, chiar de la început, omul a încălcat legea, făcându-și un vițel de aur. Dumnezeu a instituit un ordin de preoți, care să mijlocească la El în favoarea celor vinovați; imediat preoții au eșuat aducând foc străin. Dumnezeu a instituit regalitatea, iar împărații au condus poporul în idolatrie. Dumnezeu a trimis profeți pentru a chema poporul înapoi la Sine, însă poporul i-a omorât cu pietre. A dat guvernarea în mâinile națiunile, iar ele au folosit-o pentru a se înălța pe ele însele. În cele din urmă, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său, iar împărații pământului și mai-marii iudeilor au ținut sfat împreună împotriva Domnului și a Unsului Său, după care L-au răstignit pe Mesia pe o cruce.
În felul acesta s-a dovedit clar că plăcerea Domnului nu a prosperat în mâinile oamenilor. Totuși cuvintele profetului își păstrează întreaga forță; plăcerea Domnului va prospera, însă în mâna unui singur Om – Hristos.
H. Smith
Când a ajuns la un loc numit Golgota … L-au răstignit …
Matei 27.33,35
La Golgota
Un bărbat le povestea prietenilor săi despre numeroasele lui călătorii. El vizitase aproape toate țările lumii și foarte multe orașe. Prietenii săi îl ascultau cu interes. După un timp, unul dintre ei l-a întrebat: „Ai fost și la Golgota?”. Bărbatul s-a gândit o clipă și apoi a spus: „Nu, n-am fost. Trebuie să recunosc că acest nume îmi este necunoscut. Unde se află acest loc?”.
Nici eu n-am văzut acest loc niciodată. Totuși pot să răspund la întrebarea „ai fost la Golgota?” cu un „da” ferm. Eu am fost la Golgota, adică L-am primit în inimă pe Cel care este Mântuitorul lumii, pe Isus Hristos. Golgota este locul unde, cu douăzeci de secole în urmă, a fost răstignit Domnul Isus. Nu există eveniment mai important pentru istoria omenirii ca acesta.
Adam și Eva au fost așezați de Dumnezeu în Paradis, ca să locuiască acolo, dar, din cauza păcatelor lor, au fost izgoniți din acest loc. De atunci, Paradisul pământesc este pierdut pentru totdeauna. În ciuda eforturilor, oamenii nu au reușit să-l refacă.
Dar, pe baza lucrării de mântuire a Domnului Isus, a Fiului lui Dumnezeu, Paradisul ceresc a fost deschis. Paradisul ceresc este deschis pentru toți cei care, prin credința în Domnul Isus, au primit iertarea păcatelor. Tâlharul de pe cruce, care s-a căit, a primit asigurarea de la Domnul Isus: „Astăzi vei fi cu Mine în rai” (Luca 23.43).
Cel care vine la Domnul Isus, care a murit la Golgota, și recunoaște înaintea Lui vina păcatelor sale și se bazează în credință pe lucrarea Sa de mântuire, pe care a săvârșit-o Domnul Isus acolo, găsește mântuirea veșnică. Cine vrea să găsească Paradisul, acela trebuie să meargă la Golgota.
Citirea Bibliei: Ezechiel 36.16-38 · Psalmul 136.13-26
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
FII PERSEVERENT! – Fundația S.E.E.R. România
„Să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte”. (Evrei 12:1)
Dinainte de a te naște, Dumnezeu ți-a anticipat venirea pe lume și a întocmit un plan specific pentru tine. Și planul acela includea înfruntarea problemelor și învingerea obstacolelor, pentru că așa se dezvoltă caracterul. Secretul unei persoane de succes este abilitatea sa de a vedea problemele ca pe niște oportunități și nu ca pe niște obstacole. Și lecțiile cele mai importante sunt învățate nu atunci când sărbătorești în vremurile bune, ci când ești perseverent în vremurile mai puțin bune. Iar vremurile grele le fac pe cele bune să fie atât de bune! Dacă nu știi mai nimic despre nașterea unui pui de girafă, află că primele care ies la lumină sunt copitele din față și capul. Apoi apare tot corpul, care cade și aterizează pe spate. În câteva secunde, puiul se răsucește și stă în picioare, străduindu-se să-și miște acele picioare instabile și neîncercate. Apoi, uneori se întâmplă ceva ciudat. Mama girafă se poziționează direct deasupra puiului ei nou-născut, se uită la el, îl lovește și îl trântește la pământ. Dacă nu se ridică, îl lovește din nou! Și când el nu se mai împotrivește și se ridică, ea îl lovește din nou, pentru a-i stimula efortul de a sta în picioare. De fapt, de fiecare dată când puiul reușește să se ridice, mama îl lovește din nou. Acțiunile ei pot părea pline de cruzime, însă ea nu face decât să-și pregătească odrasla pentru supraviețuire. Pentru că, dacă micuțul nu va ști să se ridice rapid și să alerge cu turma când apare pericolul, nu va supraviețui. Așadar, care este lecția noastră de aici?
Când viața te doboară – ridică-te din nou! (vezi Proverbele 24:16). În vremuri tulburi înveți (prin determinare și perseverență) cele mai importante lecții ale vieții!
de Jean Koechlin
Marcu 10:1-22
Fariseii încearcă să–L pună pe Isus în contradicţie cu Moise, în chestiunea divorţului. El însă le închide gura întorcându–Se înainte de lege, amintindu-le de rânduiala lucrurilor aşa cum le crease Dumnezeu la început. Lumea a pângărit şi a stricat tot ceea ce a stabilit Dumnezeu în frumoasa Lui creaţie, în special instituţia căsătoriei.
Împietrirea inimii, egoismul care i-a condus pe oameni la a dispreţui şi a denatura tot ceea ce ţine de căsătorie se arată adesea şi în lipsa lor de consideraţie faţă de copilaşi, de la care nu se exceptează nici ucenicii. Versetele 13‑16 ne aduc câteva detalii suplimentare în raport cu Matei, care sunt atât de emoţionante: Domnul începe prin a fi indignat de atitudinea ucenicilor, apoi îi ia cu tandreţe pe copilaşi în braţele Sale, unde ei sunt în siguranţă deplină, după care îi binecuvântează în mod expres (comp. cu Matei 19.13,14).
În scena care urmează, Marcu este din nou singurul care menţionează un punct atât de important: dragostea Domnului pentru omul care vine să-L întâmpine. Acesta însă rămâne insensibil şi pleacă, poate pentru totdeauna, preferând bogăţiile sale deşarte în locul însoţirii, acum şi pentru eternitate, a Celui care l-a iubit.
Mana Zilnica 