18 Decembrie 2021
Am zis: „Zilele să vorbească și mulțimea anilor să ne învețe înțelepciunea”. Dar este un duh și acesta este în om; și suflarea Celui Atotputernic le dă pricepere. Nu cei mari sunt înțelepți și nu cei în vârstă înțeleg judecata!
Iov 32.7-9
Înțelegem că „mulțimea anilor” nu ne învață înțelepciunea. Experiența, chiar cea cu Dumnezeu, deși valoroasă, nu este suficientă. Trebuie să avem întotdeauna urechea deschisă pentru a primi instrucțiuni din partea Domnului. Aceasta este o prețioasă calitate a unui rob al lui Dumnezeu, fiindcă, în felul acesta, el nu-și găsește resursele în sine însuși, ci doar în Dumnezeu. Experiența este în mod clar folositoare, însă trebuie să privim întotdeauna la Dumnezeu ca să știm ce trebuie să facem. Isaia a scris cu privire la Slujitorul perfect: „El îmi trezește dimineață după dimineață, îmi trezește urechea, ca să ascult ca un ucenic” (Isaia 50.4). Dacă Cel care „pe toate le face bine” (Marcu 7.37), Omul perfect, Se trezea de dimineață pentru a Se ruga și întotdeauna a depins de Dumnezeu pentru orice lucru pe care l-a făcut, cu cât mai mult avem noi nevoie să mergem înaintea lui Dumnezeu pentru a primi înțelepciune în tot ceea ce facem!
Chiar și în două situații perfect similare, Domnul ne poate călăuzi în mod diferit de felul cum ne învață experiența. Avem un exemplu în această privință în viața lui David, care a avut de dus două bătălii cu aceiași vrăjmași și în același loc, însă Domnul i-a dat instrucțiuni diferite pentru fiecare bătălie în parte (2 Samuel 5.18-25).
Prietenii lui Iov nu au putut să-i răspundă acestuia cum se cuvine, deoarece s-au bazat pe experiența și pe cunoștința lor cu privire la căile lui Dumnezeu față de oameni. Dacă ar fi privit la Domnul și ar fi cerut înțelepciune de la El, cuvântările lor ar fi fost foarte diferite.
Și noi avem nevoie întotdeauna să învățăm de la Domnul și să depindem de El. Experiența poate fi foarte bună, însă nu este suficientă. Doar Dumnezeu poate da înțelepciune și pricepere. El să ne deschidă urechea să ascultăm glasul Lui!
A. Leclerc
Iată, popoarele sunt ca o picătură de apă din vadră, ca praful fin pe o balanță; iată, El ridică insulele ca pe un bob de nisip.
Isaia 40.15
Praful fin pe o balanță
Capitolul 40 din cartea Isaia este unul cu totul deosebit, mai ales când suntem descurajați și nu vedem nicio ieșire din situațiile grele în care ne aflăm. Privirile ne sunt îndreptate spre domnia suverană a lui Dumnezeu asupra creației, asupra popoarelor, asupra domnitorilor pământului, asupra tuturor lucrurilor care au loc în această lume.
În urmă cu mulți ani, într-un mic magazin alimentar din Jamaica am văzut un comerciant care vindea unui client o jumătate de kilogram de zahăr. A scos zahărul dintr-un butoi mare și l-a lăsat să curgă cu grijă printr-o sită pe talerul cântarului. Am fost fascinat de cât de exact a măsurat acea jumătate de kilogram de zahăr. Am mai observat că înainte de măsurare nu a șters praful de pe talerul cu greutăți, căci greutatea prafului era neimportantă, iar clientul nu a impus aceasta.
Atunci când împrejurările prin care trec tind să mă descurajeze, îmi aduc aminte de această întâmplare. Eu nu pot avea nicio influență asupra zarvei produse de popoare, dar Dumnezeu are putere și El știe exact ce face. El Își împlinește planul, poate prin chiar evenimentele care au loc în lume și prin conducătorii ei fără frică de Dumnezeu.
Profetul Isaia ne spune că, în timp ce popoarele sunt doar ca praful fin de pe o balanță, poporul Domnului se bucură de promisiunea că este păstorit chiar de Dumnezeu.
Cu ce sunt preocupate gândurile noastre? Cu praful de pe talerul cântarului sau cu Dumnezeul veșnic care a creat praful, dar și pe noi?
Citirea Bibliei: Ezechiel 39.1-29 · Psalmul 139.13-24
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
FII CREATIV! (3) – Fundația S.E.E.R. România
„Creşteţi, înmulţiţi-vă…” (Geneza 1:28).
Tatăl nostru ceresc a creat lumea… iar tu ai fost creat după chipul Său. Asta înseamnă că ai fost creat să gândești creativ. Dumnezeu Și-a sfârșit lucrarea Sa creatoare în șase zile… iar după ziua de odihnă, a început lucrarea noastră! În esență, Dumnezeu a zis: „Ți-am oferit toate resursele și talentele de care ai nevoie pentru a avea o viață îmbelșugată. Acum, fă ceva bun cu ele!” Oaia pe care a creat-o El ne dă lâna, din care noi producem materiale de diferite culori pentru îmbrăcăminte asortată. Dumnezeu nu a creat cașcavalul; El a creat vacile care dau lapte, ca noi să putem face din el cașcaval.
Biblia descrie începutul tuturor lucrurilor prin aceste cuvinte: „Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă…” Expresia „înmulțiți-vă” înseamnă că Dumnezeu dorește să ajungi la sfârșit având mai mult decât ai avut la început. Dar pentru asta trebuie să începi să gândești creativ! În loc să accepți pur și simplu ceea ce există, trebuie să iei ceea ce există și să faci ceva în plus cu acel ceva. Când faci asta, calci pe urmele Tatălui tău ceresc.
Uneori bisericile toarnă apă rece peste orice gând sau activitate care nu pare a fi religioasă – afirmând că este „lumească” și că lui Dumnezeu nu-I place. E ca și cum ai spune că Dumnezeu lucrează numai între pereții bisericii! NU! „Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc!” (Psalmul 24:1). Oriunde te-ai afla, oricine ai fi, orice ai face în viață, Dumnezeu dorește să-ți pui creativitatea la lucru – ca să-L glorifici pe El, și să-i binecuvântezi pe ceilalți!
de Jean Koechlin
Marcu 11:15-33
Domnul curăţă acest templu pe care îl cercetase în ajun; râvna Slujitorului desăvârşit Îl mistuie în cele privitoare la Casa Dumnezeului Său (Ioan 2.17).
La căderea serii, El părăseşte cetatea întinată, însă Se va întoarce în ea în ziua următoare, trecând prin faţa smochinului. Răspunzând la remarca lui Petru, Isus nu subliniază nicidecum propria Sa putere, ci îndreaptă gândurile ucenicilor spre Dumnezeu, ca şi cum le–ar spune: Cel care Mi‑a răspuns Mie este gata să vă asculte şi vouă rugăciunile şi să vă înlăture orice obstacol din calea voastră, fie cât un munte de mare. A avea credinţă în Dumnezeu nu înseamnă să ne străduim să credem în împlinirea dorinţelor noastre, ci înseamnă să ne sprijinim pe Cineva pe care Îl cunoaştem, care ne–a dat promisiuni, care este credincios în a împlini aceste promisiuni şi care ne iubeşte. Există însă un caz când Dumnezeu nu ne poate răspunde sub nicio formă: atunci când avem „ceva împotriva cuiva” (v. 25). Iată pe calea relaţiilor noastre cu Dumnezeu un munte de netrecut! Trebuie să ne ocupăm de el pe loc (imediat), pentru a regăsi înspre El, ca şi înspre fraţii noştri, acele „drumuri croite” ale inimii, despre care ne vorbeşte Psalmul 84.5.
Odată cu v. 27 încep şi cele din urmă conversaţii ale Domnului, pe parcursul cărora El îi va uimi, unul după altul, pe adversarii Săi de diferite feluri.
Mana Zilnica 