17 Decembrie 2021
Petru și apostolii, răspunzând, au spus: „Trebuie să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni”.
Fapte 5.29
Voia omului câștigă ascendent în orice domeniu. Ea se ridică precum un torent și îndepărtează acele bariere străvechi care, într-o anumită măsură, au stăvilit-o. Multe instituții vechi și onorate de-a lungul timpului au ajuns, în zilele noastre, să se dea deoparte dinaintea acestui torent distrugător. Multe edificii și valori morale, despre care credeam că sunt adânc înfipte în gândurile și afecțiunile nobile ale omenirii, sunt spulberate de presiunea opiniei publice. „Să Le rupem legăturile și să aruncăm departe de noi funiile Lor!” (Psalmul 2.3).
Acesta este spiritul veacului în care trăim. Care este antidotul? Supunerea! Supunerea față de ce? Față de ceea ce poartă denumirea de «autoritatea Bisericii»? Față de glasul «tradiției»? Față de poruncile și învățăturile omenești? Nu! Binecuvântat să fie Dumnezeu! Față de niciunul dintre aceste lucruri și nici față de toate laolaltă. Atunci față de ce? Față de glasul Dumnezeului celui viu – glasul Sfintelor Scripturi. Acesta constituie marele remediu față de voia proprie, pe de o parte, și față de supunerea înaintea autorității omenești, pe de altă parte. „Trebuie să ascultăm.” Acesta este răspunsul față de voia proprie. „Trebuie să ascultăm de Dumnezeu.” Acesta este răspunsul față de aceia care ne pretind supunere înaintea autorității omenești. Vedem aceste două elemente prezente peste tot în jurul nostru. Voia proprie conduce către raționalism. Supunerea față de autoritatea omenească conduce către superstiție. Acestea două au pus stăpânire pe întreaga lume civilizată. Ele îi vor acapara pe toți, cu excepția celor mântuiți, care sunt învățați în mod divin să spună, să simtă și să lucreze pe baza acestei devize trainice: „Trebuie să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni”.
C
. H. Mackintosh
Voi Mă veți chema și veți pleca; Mă veți ruga și vă voi asculta. Mă veți căuta și Mă veți găsi, căci Mă veți căuta cu toată inima.
Ieremia 29.12,13
Străbătea Africa într-un car cu boi
Această întâmplare s-a petrecut în urmă cu aproximativ 150 de ani. Un misionar a plecat împreună cu familia în Africa de Sud, pentru a le vesti oamenilor evanghelia despre Isus Hristos. Acolo însă, urmașii coloniștilor europeni din Africa de Sud, pe lângă faptul că nu l-au sprijinit deloc, chiar au încercat să-l oprească de la acțiunea sa. Era singur și toate ușile păreau să-i fie închise.
În cele din urmă și-a făcut un car de boi, ca să pornească într-o călătorie cu el. Misionarul intenționa să lase boilor „conducerea”, astfel ca, unde îi vor purta boii, pe el și pe familia lui, acolo să rămână. Au petrecut în felul acesta multe săptămâni pe drum, parcurgând prin țara întinsă mulți kilometri în carul lor cu boi.
Într-o zi au văzut în depărtare oameni care veneau înspre ei. Erau niște băștinași care se îndreptau spre localitatea Kapstadt, unde intenționau să caute un misionar care să fie gata să meargă cu ei și să le spună despre Dumnezeu. Ei porniseră pe acest drum pentru că au vrut să-L caute pe Dumnezeu, iar Dumnezeu a făcut ca ei să-l întâlnească pe misionar acolo, în plină sălbăticie. Dumnezeu a auzit rugăciunea lor și le-a răspuns!
Sunt și astăzi oameni însetați să afle mai mult despre Dumnezeu și despre Cuvântul Său. Dumnezeu le trimite atunci pe cineva care să le poată vorbi despre El. Cine strigă la Dumnezeu este auzit de El. Da, „Dumnezeu va da un răspuns” (Geneza 41.16).
Citirea Bibliei: Ezechiel 38.1-23 · Psalmul 139.1-12
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
FII CREATIV! (2) – Fundația S.E.E.R. România
„Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea”. (Filipeni 2:13)
Reține un lucru, te rog: vei avea idei bune numai dacă apreciezi ideile. Altfel, te vei lăsa în voia sorții, trăind pe socoteala ideilor altora. Persoanele care au o gândire creativă fac câteva lucruri:
1) Examinează fiecare variantă. Explorarea mai multor posibilități te ajută să-ți stimulezi imaginația, ori imaginația este crucială pentru creativitate! Albert Einstein a spus: „Imaginația este mai importantă decât cunoașterea!” De ce? Pentru că ea caută noi metode de a-ți pune cunoștințele în aplicare.
2) Acceptă incertitudinea. Oamenii creativi nu simt nevoia de a elimina ambiguitatea. Ei văd tot felul de contradicții și de goluri în viață și își găsesc plăcerea în a le explora sau în a-și folosi imaginația pentru a le umple. Când descoperi o nevoie neîmplinită, fie tragi concluzia că nu se poate face nimic în această privință, fie te rogi și cauți o modalitatea de a împlini sau acoperi acea nevoie (vezi Filipeni 4:19).
3) Scot în evidență lucrurile neobișnuite. Creativitatea evită căile bătătorite. Kingman Brewster, fostul președinte al Universității Yale, a făcut această afirmație: „Există o corelație între creativ și smintit!” Așa că trebuie să-i suportăm bucuroși pe „smintiți”. Pentru a-ți dezvolta creativitatea, trebuie să fii dispus să tolerezi originalitatea și ciudățenia.
4) Nu se tem de eșec. Filosoful american Charles Frankel a spus: „Anxietatea (neliniștea) este condiția esențială a creației intelectuale și artistice.” Creativitatea cere să fii dispus să pari stupid. Înseamnă să stai cu picioarele pe o cracă, știind că în orice moment ea se poate rupe. Oamenii creativi știu lucrurile acestea, și totuși caută în continuare idei noi. Ei nu dau voie ideilor care nu funcționează să-i oprească din a scoate la iveală alte idei, care funcționează! Așadar, azi (de azi) – fii creativ!
de Jean Koechlin
Marcu 11:1-14
Drumul Domnului Isus se apropie de sfârşit. Îşi face intrarea solemnă în Ierusalim, după care intră în templu, unde, pentru început, Îşi roteşte privirea în toate părţile „la toate” (v. 11), ca pentru a Se întreba: Mă aflu Eu aici la Mine? Acest detaliu, specific lui Marcu, ne arată că Dumnezeu nu judecă niciodată în pripă starea lucrurilor înainte de a condamna (comp. cu Geneza 18.21). Cum trebuie să fi fost însă sentimentele Domnului văzând această casă de rugăciune ajunsă într–un asemenea grad de profanare…!
El părăseşte acest loc pângărit şi Se retrage în Betania, împreună cu micul număr al celor care Îl recunosc şi care Îl iubesc. Betania semnifică „casa Întristatului” sau a „smochinelor” (dubla semnificaţie este caracteristică Scripturii, fiind deseori întâlnită). În momentul în care Domnul Isus este constrâns să blesteme smochinul cel fără rod, care îl reprezintă pe Israel aşa cum l–a găsit El, este ca şi cum El, Întristatul, Săracul (Psalmul 40.17), ar întâlni acolo, şi numai acolo, roade pentru Dumnezeu („smochinele cele bune”, potrivit expresiei din Ieremia 24.2), mângâiere pentru inimă, gustând mai dinainte „rodul muncii sufletului Său” la cruce (Isaia 53.11). În ciuda frunzişului bogat, imagine a unei religii frumoase, „nu sunt smochine în smochinul” lui Israel, după cum constată acelaşi profet (Ieremia 8.13).
Mana Zilnica 