2 Decembrie 2021
Iov trimitea și-i sfințea; și se scula dis-de-dimineață și înălța arderi-de-tot după numărul lor … Așa făcea Iov în toate zilele … A venit altul și a zis: „Fiii tăi și fiicele tale mâncau și beau vin în casa fratelui lor cel întâi-născut și, iată, a venit un vânt mare de dincolo de pustie și a izbit cele patru colțuri ale casei și ea a căzut peste tineri și ei au murit; și numai eu singur am scăpat, ca să-ți dau de știre”.
Iov 1.5,18,19
Copiii lui Iov (1) – Ținte ale lui Satan
Dumnezeu ne spune suficient de mult despre Iov ca să înțelegem că viețile noastre prezintă un interes nu numai pentru prietenii și pentru rudele noastre, ci și pentru Dumnezeu și pentru Satan. Dumnezeu ne cunoaște, ne iubește, ne protejează și, câteodată, îngăduie să trecem prin mari încercări. De cealaltă parte, Satan Îl urăște pe Dumnezeu, ne urăște pe noi și pe copiii noștri și dorește să-i folosească pe copiii noștri pentru a ne întoarce împotriva lui Dumnezeu.
Dumnezeu îi dăduse lui Iov șapte fii și trei fete, care erau în relații bune unii cu alții și dădeau ospețe cu rândul în casele lor. După aceste ospețe, Iov aducea jertfe pentru ei toți, ca nu cumva vreunul dintre ei să fi păcătuit la astfel de ospețe. Iov nu cunoștea nimic despre binecuvântările minunate pe care noi le avem în Hristos, însă putea aduce jertfe pentru copiii săi. Noi, cei credincioși, trebuie să ne rugăm fierbinte pentru copiii noștri. Satan dorește să-i ducă în rătăcire, chiar să-i distrugă și, prin aceasta, să ne rănească pe noi.
Dumnezeu poate îngădui încercări adânci și suferințe, fie prin intermediul comportamentului copiilor noștri, fie prin ceea ce li se întâmplă. Iov și-a pierdut întreaga avere într-o singură zi. Ultima veste care i-a fost adusă a fost că toți cei zece copii ai săi muriseră în același timp. În felul acesta l-a atacat Satan pe Iov, însă n-a reușit să-l întoarcă împotriva lui Dumnezeu. Iubit părinte credincios, Dumnezeu să îți dea un har asemănător la vremea încercării!
E. P. Vedder, Jr.
Și prin faptul că El Însuși a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor care sunt ispitiți.
Evrei 2.18
Specialiștii au și ei „migrene”
Conform unui studiu realizat în America, 70% dintre specialiștii care tratează durerile de cap suferă ei înșiși de migrene acute, iar 14% chiar de migrene cronice. Acest procent este mare. Putem deci afirma că specialiștii suferă ei înșiși de aceeași boală de care încearcă să-i vindece pe pacienții lor.
Ceva asemănător întâlnim și în alte domenii. Terapeuții în domeniul stresului au ei înșiși stres. Psihologii au aceleași probleme ca pacienții lor. Pedagogii au probleme cu proprii lor copii. Conducătorii religioși sunt ei înșiși în căutare după adevăr.
Noi tânjim după ajutorul dat de cineva care ne poate înțelege problema, pentru că cine nu a avut niciodată o migrenă nu-și poate închipui cât de mari sunt aceste dureri de cap și cât de mult bulversează ele întregul corp. Când însă observăm că cel care dorește să ne ajute nu a găsit pentru el însuși o soluție de durată și împărtășește aceeași soartă, atunci suntem puși pe gânduri.
Versetul de astăzi ne aduce multă mângâiere: Isus Hristos este atât cel mai apropiat și mai îndurător Prieten, care înțelege problema noastră, cât și cel mai bun și mai mare Ajutor, care cunoaște și stă deasupra tuturor problemelor noastre. El a trăit ca Om pe acest pământ și cunoaște durerile, dezamăgirile, oboseala. Dar El este Dumnezeu și are toată puterea în cer și pe pământ. El ne înțelege și ne ajută! Numai Isus Hristos, Omul desăvârșit, care este totodată Dumnezeu, poate să-i salveze pe cei care vin la El.
Veniți la Isus! Aduceți-I Lui durerea și problemele care vă macină. La El veți găsi alinare și rezolvare!
Citirea Bibliei: Ezechiel 23.1-35 · Psalmul 125.1-5
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
STABILEȘTE-ȚI LIMITE SĂNĂTOASE! – Fundația S.E.E.R. România
„Omul care nu este stăpân pe sine, este ca o cetate surpată şi fără ziduri”. (Proverbele 25:28)
Am găsit scrise undeva următoarele: „Marele zid chinezesc a fost ridicat în secolul al III-lea î.Hr. cu scopul de a proteja localnicii de atacurile popoarelor nomade venite din nord. De-a lungul secolelor care au urmat, și în special în timpul dinastiei Ming (1368-1644), Marele Zid a fost reparat și extins, ca în final să măsoare mai mult de 21000 de kilometri în lungime.” Dar și înainte ca această impresionantă construcție să fi fost gândită și realizată, știm din Biblie (și din istorie) că diverse grupuri de oameni, neamuri și popoare de-a lungul vremii au folosit zidurile pentru a se apăra, sau pentru a trasa granițe în jurul lor, delimitând teritoriile care le aparțineau. Pentru a fi eficiente, aceste ziduri trebuiau să fie întreținute în mod regulat. Cea mai mică breșă putea face ca dușmanul să obțină un avantaj hotărâtor.
Putem extrage și noi o învățătură importantă de aici. În calitate de creștini, noi avem un zid în sistemul nostru de apărare care trebuie întreținut și apărat în orice vreme – zidul stăpânirii de sine. Biblia spune: „Omul care nu este stăpân pe sine, este ca o cetate surpată şi fără ziduri.” Eșecul în a-ți păstra stăpânirea de sine echivalează cu a deschide porțile cetății și a invita vrăjmașii să dea năvală! John Wilbur Chapman, unul dintre cei mai mari predicatori ai istoriei, a instituit „regula mea pentru trăirea creștină”, o regulă pe care și noi ar trebui s-o implementăm. Iată cum a formulat-o Chapman: „Regula care îmi guvernează viața este următoarea: Tot ceea ce îmi încețoșează viziunea mea despre Hristos, sau îmi răpește apetitul pentru studiul biblic, sau pune o piedică în viața mea de rugăciune și face ca lucrarea creștină să fie anevoiasă – este un lucru rău pentru mine; deci, dacă spun că sunt creștin, trebuie să mă îndepărtez de astfel de lucruri.” Așadar, granițele tale au fost cumva călcate, sau sunt în paragină? Dacă da, fă ceva în această privință, astăzi!
de Jean Koechlin
Marcu 5:21-43
Un fruntaş al sinagogii, pe nume Iair, L–a chemat pe Domnul Isus să–i vindece fiica. Însă în timp ce Învăţătorul Se află pe drum, o femeie, căreia niciun medic nu–i putuse da ajutor, urmează să-şi recapete în taină puterea.
Drag prieten care ai căutat poate în diverse locuri un remediu pentru mizeria ta morală, Isus trece încă şi astăzi pe lângă tine. Procedează şi tu precum această femeie: apucă marginea hainei Lui! (comp. cu cap. 6.56).
Femeia ştie că este salvată, de asemenea şi Domnul ştie, dar este nevoie ca toţi să audă şi de aceea Domnul Isus vrea s-o determine să–şi învingă timiditatea, să se facă cunoscută, mărturisind public „tot adevărul”. În felul acesta, ea va primi, ca răspuns la credinţa ei, un cuvânt de har infinit mai minunat decât simpla vindecare: „Fiică, credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace” (v. 34).
În tot acest timp, casa lui Iair răsuna de vaiete şi de strigăte de disperare (dar nu dintr-o profundă sinceritate – vezi v. 40). Cu un cuvânt, Isus îl mângâie însă pe bietul tată (v. 36), îndreptând spre Dumnezeu gândurile acestui om… şi totodată pe ale noastre: „Nu te teme; crede numai”. Apoi, printr-un alt cuvânt, atât de mişcător încât Duhul ni l-a transmis în însăşi limba folosită de Mântuitorul (ebr. „Talita cumi”), El învie fetiţa.
Mana Zilnica 
Pingback: STABILEȘTE-ȚI LIMITE SĂNĂTOASE!