Mana Zilnica

Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragoste, bucurie, pace, îndelungă răbdare, bunătate, facere de bine, credincioșie, blândețe, stăpânire de sine …

Galateni 5.22,23

Cum reacționăm?

Dacă duceți o găleată cu apă și cineva, din neglijență, vă îmbrâncește, atunci apa se va vărsa.

În viața de zi cu zi se întâmplă ca unii oameni să se ciocnească de noi. Ce se revarsă atunci din inimile noastre? Exact ceea ce este în ele! Dacă avem o dispoziție proastă sau suntem nervoși, atunci de pe buzele noastre nu vor veni cuvinte prietenoase. Dacă avem o atitudine egoistă, atunci vom reacționa imediat și ne vom simți jigniți chiar și într-o confruntare obișnuită. Ce trist dacă găleata, adică noi înșine, nu conține nimic bun! „Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gânduri rele, fapte de adulter, desfrânări, ucideri, furturi, lăcomii, răutăți, înșelăciuni, fapte de rușine, ochi rău, hulă, orgoliu, nebunie. Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru și întinează pe om” (Marcu 7.21-23).

Apostolul Pavel ne îndeamnă în Efeseni 5.18: „Fiți plini de Duh”. Dacă facem loc Duhului Sfânt în noi, el se poate manifesta. Atunci, la o confruntare, se va vedea ceva din roada Duhului. În loc să reacționăm enervați și mânioși, vom primi puterea să ne stăpânim și poate vom reuși să dăm chiar un răspuns amabil.

Duhul Sfânt dorește să ne umple cu Domnul Isus care, în viața Sa pe pământ, a arătat în mod desăvârșit toate roadele Duhului: dragoste, bucurie, pace, îndelungă răbdare, bunătate, facere de bine, credincioșie, blândețe, stăpânire de sine… Cu cât privim mai mult la El, cu atât vom deveni mai mult asemenea Lui în comportamentul nostru. Dacă inimile noastre sunt pline cu El, în viața noastră se va putea vedea ceva din El.

Citirea Bibliei: 1 Împărați 5.15-32 · Ioan 5.19-30

coordonatori Bob & Debby Gass

AI GRIJĂ DE CINE ASCULȚI! – Fundația S.E.E.R. România

„…Domnul dă înţelepciune…” (Proverbele 2:6)

Ce lucruri îți spun persoanele din viața ta? Îți sporesc propriile îndoieli, sau îți întăresc credința? Doar pentru că oamenii îți spun ceva nu înseamnă că așa și trebuie să fie!

În 1492, oamenii aflați în preajma lui Cristofor Columb credeau că pământul este plat. „Experții” i-au analizat planurile de călătorie și au concluzionat că ideea lui este nebunească, imposibilă. Cu toate acestea, Columb nu a căzut la capătul pământului, așa cum au prevăzut ei – în schimb, a descoperit America!

Urmând același tipar, Thomas Edison a încercat să-l determine pe Henry Ford să-și abandoneze ideea inovatoare de-a produce un autoturism cu motor, deoarece el era convins că nu va funcționa niciodată! El i-a spus lui Ford: „Vino și lucrează cu mine și fă ceva ce merită!” Deși Edison era un mare inventator, se pare că era pozitiv numai cu privire la ceea ce putea el să facă, dar era sceptic față de ceea ce alții ar fi putut să facă. Așa că, data viitoare când te urci în mașină ca să mergi undeva, bucură-te că Ford nu a împărtășit perspectiva lui Edison despre mașini! Nu lăsa ca gândirea limitată a cuiva să te blocheze. Negativismul este contagios; tu trebuie să fii atent, dacă dorești să nu te molipsești!

Chiar dacă ești singura persoană optimistă din familia ta, păstrează-ți perspectiva optimistă în orice situație. Ceea ce noi numim „cunoaștere obișnuită” de multe ori este greșită! De ce? Deoarece: „Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere.” (Proverbele 2:6). Cei care ți-au spus „este imposibil de făcut”, L-au inclus oare pe Dumnezeu în ecuație?! Dacă nu, nu le da atenție. În loc să asculți de oameni care îți sporesc îndoielile, mai bine ascultă-i pe cei cărora Dumnezeu le-a dăruit înțelepciune, cunoaștere și pricepere!

de Jean Koechlin

Matei 20:17-34

Este o problemă intimă şi deosebit de solemnă, cu privire la care Domnul Isus caută înţelegerea ucenicilor Săi: este vorba de suferinţele şi de moartea care-L aşteptau la Ierusalim. Mama lui Iacov şi a lui Ioan alege însă tocmai acest moment pentru aI cere Domnului să-i satisfacă interesele: ea ar fi fost mândră să-şi vadă fiii ocupând locurile de cinste în Împărăţia lui Mesia; iar ceilalţi zece aleg tot acest moment pentru a-şi arăta indignarea. Nemulţumirea lor se născuse, probabil, nu din faptul că cererea acelei mame era egoistă şi inoportună, ci pentru că, în taină, fiecare avea ambiţia de a ocupa acel loc (Luca 22.24). Ce trist că, după tot ce le spusese Domnul şi după ce aşezase un copilaş în mijlocul lor, ei nu înţeleseseră şi nu reţinuseră nimic! Dar să nu-i judecăm! Cât de greu ne este şi nouă să ne însuşim lecţiile: aceleaşi lecţii! Cât de mult semănăm cu ei!

Atunci Învăţătorul, fără niciun reproş, cu o răbdare nesfârşită, Îşi reia învăţăturile, recurgând, de astă dată, la propriul Său exemplu, cel din v. 28, tema eternă a adorării celor răscumpăraţi.

Urmându-Şi calea care suia spre Ierusalim, Isus vindecă doi orbi la porţile Ierihonului. Subliniem la aceştia frumoasa stăruinţă a credinţei lor, iar la Domnul, compasiunea Sa fără margini.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

09 aug. 2021

9 August 2021

Aruncă asupra Domnului povara ta și El te va susține. El nu va îngădui niciodată să se clatine cel drept.

Psalmul 55.22

S-a spus de nenumărate ori că îngrijorarea cu privire la ce va fi ne fură bucuria din ziua de azi și nu ne oferă nicio putere pentru ziua de mâine. John Wesley privea îngrijorarea ca pe o formă de necredință, ca pe un fel de ateism practic, și o evita la fel cum evita să-L hulească pe Dumnezeu. Altcineva a spus că îngrijorarea este ca alergatul pe bandă – ne obosește, însă nu ne duce nicăieri.

În timp ce suntem de acord cu aceste lucruri și, de asemenea, cu îndemnurile Scripturii împotriva stării de îngrijorare, știm că mulți credincioși trec prin experiențe dureroase și poartă poveri care pot cauza multă îngrijorare și apăsare. Pot apărea împrejurări în viața de credință care îi pot împinge să se îngrijoreze chiar și pe cei mai puternici creștini. Pe de altă parte, unii credincioși sunt mai predispuși la îngrijorare din cauza stării lor mentale sau fizice.

Psalmistul ne îndeamnă să aruncăm asupra Domnului povara noastră. Cuvântul „povară” aici poate fi tradus cu „partea rânduită ție”. Cuvântul ebraic înseamnă în mod literal „dar” (ceva care ne-a fost dat sau dăruit). Ceea ce ne-a fost dat, sau partea noastră în viață, poate fi o dificultate severă sau o încercare pe care Dumnezeu, în providența Sa, a îngăduit-o să vină asupra noastră. Domnul ne-a dat acest dar pentru ca noi, la rândul nostru, să I-l dăm Lui înapoi. Trebuie să-l aruncăm asupra Lui, fiindcă El ni l-a dat pentru binecuvântarea noastră și pentru gloria Sa. El ne va susține. Pronumele „El” este accentuat în acest text, ceea ce înseamnă că doar El, și nimeni altcineva, ne poate susține și hrăni și ne poate oferi tot ceea ce avem nevoie în orice situație din viață. Citând Psalmul 55.22, apostolul Petru, prin Duhul, adaugă: „pentru că El Însuși îngrijește de voi” (1 Petru 5.7).

B. Reynolds

Cel căruia îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vieții fără plată!

Apocalipsa 22.17

Cișmeaua nu avea robinet

Muncisem toată ziua. La sfârșitul acelei zile călduroase am intrat în hotelul la care eram cazat. La intrare am văzut o cișmea. Fiindu-mi foarte sete, m-am îndreptat spre cișmea. Când m-am apropiat mai mult, am văzut un panou pe care scria: Apleacă-te și bea! Nu înțelegeam. M-am uitat în jur și căutam un robinet pentru a lăsa să curgă apa.

Am căutat în zadar câteva minute, apoi m-am dus la recepție pentru a-mi lua cheia camerei. „Puteți să-mi spuneți cum funcționează cișmeaua?”, am întrebat-o pe doamna de la recepție. „Cum scrie pe panou: apleacă-te și bea„, a răspuns ea fără să mă privească. Și, fiindcă îmi era foarte sete, m-am dus iarăși la cișmea. Am citit din nou cuvintele: Apleacă-te și bea! Stăteam în fața ei și așteptam să vină apa. Dar unde era robinetul? Poate că ar trebui să fac așa cum scria acolo. M-am aplecat și imediat a venit un jet de apă limpede și proaspătă.

După ce mi-am potolit setea, am privit mai cu atenție la cișmea și am văzut senzorul care făcea să curgă apa atunci când ajungeai în raza lui de acțiune.

Această cișmea m-a făcut să mă gândesc la o cu totul altă fântână. Domnul Isus spune în Ioan 4 despre apa proaspătă pe care El vrea să o dea și care liniștește setea mare a omului. „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăși sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el un izvor de apă, țâșnind în viață veșnică” (Ioan 4.13,14). Ce trebuie să facă omul pentru a o putea bea? Să se aplece înaintea Fiului lui Dumnezeu!

Citirea Bibliei: 1 Împărați 5.1-14 · Ioan 5.10-18

coordonatori Bob & Debby Gass

IUBEȘTE CEEA CE FACI! – Fundația S.E.E.R. România

„Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni…” (Coloseni 3:23)

Vei ști că locul tău de muncă este vocația ta, atunci când vei face ceea ce-ți place, și când îți va plăcea ce faci.

Filantropul și industriașul de origine scoțiană Andrew Carnegie, care a devenit cel mai bogat om din lume și a renunțat la 90% din averea sa pentru cauze caritabile, spunea: „Omul obișnuit investește numai 25%, din energia și abilitățile sale, în meseria pe care o practică. Lumea își scoate pălăria în fața celor care dăruiesc peste 50% și se ridică în fața acelora care investesc 100%.” Lui Thomas Edison îi plăcea să muncească. În ultimii săi ani, el a fondat Menlo Park, prima fabrică din lume care nu făcea altceva decât invenții. A fost părintele laboratoarelor de cercetare private, care sunt acum întreținute de mari companii. La Menlo Park, Edison a promis că va scoate la iveală „o invenție minoră tot la zece zile și o invenție importantă la aproximativ șase luni.” La un moment dat, el lucra simultan la patruzeci și șapte de proiecte! Este posibil ca alți inventatori să fi fost mai bogați, dar niciun alt inventator nu a fost atât de entuziasmat și nu a avut așa multe reușite, cum a avut Edison.

Când ai încredințarea că ceea ce faci poate schimba ceva, ai o altă idee despre ceea ce faci. Când crezi că meseria ta are preț în ochii lui Dumnezeu, nu mai ești vulnerabil la critici și nu mai depinzi de cei ce te aclamă. Apostolului Pavel îi aparțin aceste cuvinte: „Eu nu ţin numaidecât la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfârșesc cu bucurie calea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus…” (Faptele Apostolilor 20:24). Una dintre rugăciunile pe care Domnul Isus le-a rostit a fost: „Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.” (Ioan 17:4). Dacă îți dorești cu adevărat să fii pe placul lui Dumnezeu, fă din rugăciunea aceasta și rugăciunea ta. Amin!

de Jean Koechlin

Matei 19:27-30; 20:1-16

Problema care-i frământa atât de mult pe ucenici, aceea de a şti cine va fi cel dintâi şi cine cel din urmă în Împărăţia cerurilor, este ilustrată acum printr-o nouă parabolă.

Probabil că şi noi am fi dispuşi să luăm partea lucrătorilor nemulţumiţi şi să considerăm nedrept modul de a răsplăti al acestui stăpân. Dar să privim povestirea mai îndeaproape: Lucrătorii care veniseră de dimineaţă se învoiseră cu proprietarul (v. 2,13): ei îşi estimaseră munca la un anumit preţ. Următorii însă se încrezuseră în gospodar, că le va fixa el „ce va fi drept” (v. 4,7). Aceştia din urmă nu au ce să regrete. În Împărăţia cerurilor, răsplata nu este niciodată un drept. Toţi sunt „robi netrebnici”, potrivit cu Luca 17.10: nimeni nu merită nimic. Totul depinde de harul suveran al lui Dumnezeu şi fiecare primeşte ceea ce-i este necesar pentru a trăi, indiferent de cât a lucrat.

Pe de altă parte, lucrătorii din ceasul al unsprezecelea, nu sunt ei, de fapt, cei mai defavorizaţi dintre toţi, din moment ce au pierdut ocazia şi bucuria de a-i sluji acestui stăpân bun în cea mai mare parte a zilei?

În istoria căilor lui Dumnezeu, primii lucrători, cei care s-au învoit cu stăpânul, îl reprezintă pe Israel sub legământ; cei din ceasul al unsprezecelea vorbesc despre „naţiuni” ca subiect al harului lui Dumnezeu.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

08 aug. 2021

8 August 2021

Și Domnul a vorbit lui Moise, zicând: „Și la zece ale acestei luni a șaptea este ziua Ispășirii: să vă fie o adunare sfântă; și să vă mâhniți sufletele și să aduceți o jertfă prin foc pentru Domnul”.

Levitic 23.26,27

Marea Zi a Ispășirii era o zi foarte importantă pentru Israel. Acesta era singurul moment din an în care marelui preot i se îngăduia să intre în Locul Preasfânt. Poporul era curățit pe baza sângelui vărsat, pe care marele preot îl stropea atât înaintea cât și pe capacul ispășirii.

Epistola către Evrei ne învață aceste minunate lecții spirituale ilustrate prin Ziua Ispășirii. În Evrei 9.12 citim: „nu cu sânge de țapi și de viței, ci cu propriul Său sânge, a intrat o dată pentru totdeauna în locurile sfinte, după ce a obținut o răscumpărare eternă”. Hristos a intrat în sanctuarul ceresc în virtutea sângelui Său, după ce a obținut o răscumpărare eternă. Prezența Lui în cer și prezența Duhului Sfânt pe pământ sunt cele două lucruri importante care caracterizează această dispensație.

După ce Adunarea, Mireasa lui Hristos, va fi răpită în cer, Hristos va veni din nou împreună cu ea pentru a-Și instaura Împărăția. Israel, aflat la acel timp în țară și după ce a trecut prin mari suferințe, se va supune cu pocăință adevărată și cu zdrobire de duh. Ei vor „boci pentru El, cum bocește cineva pentru singurul lui fiu, și se vor amărî pentru El, cum este cineva în amărăciune pentru întâiul său născut” (Zaharia 12.10). Atunci va fi deschisă poporului o sursă pentru păcatul și pentru necurăția lui. Acest lucru corespunde cu Ziua Ispășirii. Israel va descoperi că însuși acel sânge pe care ei l-au vărsat este singurul mijloc de curățire și de binecuvântare – acesta este sângele noului legământ, iar „El este Mijlocitor al unui legământ nou … având loc moartea” (Evrei 9.15). Nu există binecuvântări, cerești sau pământești, pe care Dumnezeu să le reverse, care să nu fie bazate pe sângele scump al lui Hristos, Mielul lui Dumnezeu.

J. Redekop

Le-am dat Cuvântul Tău și lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume. Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzești de Cel Rău. Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume.

Ioan 17.14-16

Gânduri cu privire la Ioan 17

Grija Domnului Isus pentru ucenicii Săi a fost una aparte. În timpul celor aproximativ trei ani și jumătate cât au fost împreună, El i-a păzit și i-a ocrotit și a avut grijă în mod deosebit de inimile lor. În plus, El le-a dat „Cuvântul” Tatălui. Astfel, ucenicii au putut să-L cunoască pe Tatăl Însuși, precum și gândurile și intențiile Sale pe care le are cu privire la Fiul Său și la copiii Săi.

Lumea i-a urât pe ucenicii lui Isus, pentru că ei erau într-o legătură strânsă cu Domnul lor. El a fost urât de lume, pentru că El nu era din ea. Nu exista nimic comun între El și lume. El a fost doar un Străin aici. Dacă Domnul Isus a fost neînțeles și urât, atunci și urmașii Lui au parte de antipatie și de ură din partea lumii.

Noi ne aflăm pe aceeași poziție ca Învățătorul nostru! Aceasta înseamnă că Îl cunoaștem pe Tatăl, avem și cunoaștem Cuvântul Său și putem să ne bizuim pe grija Lui părintească. Bucuria lui Hristos este bucuria noastră. Dar așa cum El a fost batjocorit și un pribeag în această lume, așa suntem și noi.

Fiul lui Dumnezeu nu S-a rugat ca ai Săi să fie luați din lume. Fără îndoială, va sosi momentul când credincioșii vor fi răpiți în cer. Dar, până atunci, El dorește ca ei să rămână păziți de Cel Rău; și numai Tatăl îi poate păzi.

„Ei nu sunt din lume.” Să nu uităm niciodată că lumea și copiii lui Dumnezeu nu au niciun punct comun!

Citirea Bibliei: 1 Împărați 4.1-20 · Ioan 5.1-9

coordonatori Bob & Debby Gass

IMPORTANȚA CITITULUI – Fundația S.E.E.R. România

„…Ia seama bine la citire…” (1 Timotei 4:13)

Ceea ce citești și studiezi face din tine ceea ce devii. Când te hrănești spiritual din cărțile pe care le citești, tu păstrezi un flux continuu de adevăr în inima și în mintea ta. De ce?

Pentru că:

1) Cititul descurajează conversația neproductivă. Trebuie să fii mereu gata să-ți împărtășești credința și să lucrezi pentru nevoile altora. Dar ai stat vreodată lângă cineva care nu se putea opri din vorbit? De multe ori, oamenii cărora le place să vorbească nu au nevoie de nimic semnificativ care să le ofere energie. Ei vorbesc numai ca să evite tăcerea; dar atunci când ai o carte la îndemână, problema aceasta se rezolvă.

2) Fă-ți o listă cu cărțile pe care ai dori să le citești în fiecare lună. Lucrul acesta împiedică alegerile neînțelepte în clipele de plictiseală, de ispită sau de oboseală. Și iată o sugestie: la începutul fiecărui an, alege cincizeci și două de cărți pe care ai vrea să le citești până la sfârșitul anului – câte una pe săptămână. Dacă citești douăzeci de pagini pe zi, ajungi să citești o carte de 140 de pagini pe săptămână. Este prea mult? Citește una într-o lună, sau în două luni… numai, citește!

3) Ia cărți cu tine când călătorești. Atunci când te afli departe de programul tău zilnic încărcat, ai ocazia să te retragi în propria ta lume privată: poți citi, poți visa, te poți concentra și poți face planuri. Pentru a-l pregăti pe Timotei, apostolul Pavel i-a scris: „Ia seama bine la citire… Nu fi nepăsător de darul care este în tine… Pune-ţi pe inimă aceste lucruri, îndeletniceşte-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toţi.” (1 Timotei 4:13-15). Cartea pe care trebuie s-o citești zilnic este Biblia – care este și cartea pe care trebuie s-o citești cel mai mult și s-o porți cu tine. Dar citește și alte cărți creștine, întrucât Dumnezeu este sursa oricărei înțelepciuni și cunoașteri adevărate. Iar înțeleptul Solomon spune: „Iată începutul înţelepciunii: dobândește înţelepciunea, şi cu tot ce ai, dobândește priceperea.” (Proverbele 4:7).

Așadar, citește! Cititul te îmbogățește!

de Jean Koechlin

Matei 19:1-26

La începutul acestui capitol, Isus, răspunzând la o întrebare a fariseilor, condamnă încă o dată divorţul (vezi 5.31,32).

După aceasta, El îi binecuvântează pe copilaşii care sunt aduşi la El şi îi mustră pe ucenicii care voiau să-i oprească. Facem şi noi parte dintre aceia care aduc, prin rugăciune, suflete tinere la Domnul? sau, dimpotrivă, dintre aceia care îi împiedică să vină, poate printr-un exemplu rău?

În v. 16 vedem un tânăr care se apropie de Isus cu o dorinţă binevenită, să obţină viaţă eternă, numai că întrebarea lui era pusă greşit, iar Domnul vrea să-l facă pe vizitatorul Său să înţeleagă acest lucru. „Vrei să faci binele (sau: un lucru bun)? Ei bine, iată poruncile!” Răspunsul tânărului arată că el nu-şi dădea seama că era incapabil să facă vreun bine, cât de mic. Atunci Domnul îi explică faptul că în inima lui locuieşte un idol: bunurile sale trecătoare (proprietăţile sale), un obstacol care împiedică pe atât de multe persoane să vină la Domnul Hristos şi să-L urmeze! Nu, viaţa eternă nu se primeşte făcând binele. Şi nici cel mai bun temperament, însoţit de cele mai înalte aptitudini naturale, nu ne ajută la nimic ca să o merităm, … pentru că viaţa eternă nu se primeşte pe merit, ci în dar: este darul fără plată al lui Isus, făcut tuturor acelora care-L urmează (Ioan 10.28).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

07 aug. 2021

7 August 2021

Și despre îngeri zice: „Cel care-i face pe îngerii Săi duhuri”; … iar către Fiul: „Tronul Tău, Dumnezeule, este în veacul veacului” … Dar căruia dintre îngeri i-a zis vreodată: „Șezi la dreapta Mea până îi voi pune pe vrăjmașii Tăi ca așternut al picioarelor Tale”?

Evrei 1.7,8,13

Hristos, la dreapta lui Dumnezeu (11)

Capitolul 1 din Evrei Îl prezintă pe Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu și accentuează dumnezeirea și calitatea Lui de Fiu din eternitate. Capitolul 2 Îl prezintă ca Fiu al Omului și pune accentul pe faptul că El a devenit, în toate lucrurile, asemenea fraților Săi (Evrei 2.17; 4.15), bineînțeles, cu excepția păcatului. El este Dumnezeu și Om într-o singură Persoană – o mare taină, dar care constituie temelia credinței noastre.

Una dintre temele cărții Evrei este superioritatea lui Hristos și a lucrării Lui față de tot ceea ce a existat în timpurile Vechiului Testament. „Mai bun” este una dintre expresiile caracteristice acestei epistole. Hristos este mai mare decât îngerii (capitolele 1 și 2), mai mare decât Moise (capitolul 3), mai mare decât Iosua (capitolele 3 și 4). Preoția Lui este mai mare decât preoția lui Aaron (capitolele 5–7), iar jertfa Sa este mai mare decât jertfele Vechiului Testament (capitolele 9 și 10).

Remarcați contrastul oferit în versetele 7 și 8 din capitolul 1. Îngerilor, Dumnezeu le vorbește și spune despre ei că sunt duhuri slujitoare (versetul 14). Cu alte cuvinte, ei sunt făpturi create pentru a-L sluji pe Dumnezeu. Dar ce diferență, în versetul 8, față de ceea ce se spune despre Fiul: „Tronul Tău, Dumnezeule, este în veacul veacului”! Adresarea către Fiul este o adresare către Dumnezeu – acesta este un verset care afirmă în mod direct dumnezeirea Domnului nostru Isus Hristos. El este Dumnezeu, egal cu Tatăl și cu Duhul Sfânt.

În versetul 13 vedem că Dumnezeu n-a invitat niciodată pe vreun înger să șadă la dreapta Lui. Acest loc privilegiat de glorie și de putere este rezervat pentru Fiul lui Dumnezeu. El a fost Cel care a suferit. El a fost Cel care a murit. El este acum înălțat în acel loc la dreapta lui Dumnezeu, până în ziua când vrăjmașii Săi vor fi făcuți așternut al picioarelor Lui.

K. Quartell

Este un singur Dumnezeu și un singur Mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Hristos Isus, care S-a dat pe Sine Însuși ca preț de răscumpărare pentru toți.

1 Timotei 2.5,6

El singur este suficient!

Un băiat de cincisprezece ani era foarte dezamăgit. Se afla pe un pat de spital și nu permitea nimănui să se apropie de el, cu excepția unei sore medicale, care îi câștigase încrederea prin purtarea ei plină de afecțiune. Pe ea o asculta și atunci când îi vorbea despre Domnul Isus.

Băiatul a înțeles că păcătuise și se gândea cum ar putea să fie mântuit. S-a gândit la pocăință și la spovedanie, la biserică și la sacramente. Într-o dimineață însă i-a spus ușurat și bucuros sorei medicale ce descoperire făcuse: „Eu știam că am nevoie de Isus, dar nu știam că El singur este suficient!”.

Și astăzi, mulți oameni știu că au nevoie de Isus Hristos, dar puțini știu că El singur este suficient, că nu este necesar nimic altceva! Ceea ce îl salvează pe om și îl duce în cer este nu „Hristos asociat cu realizările omului”, nu „Hristos și biserica”; ceea ce iartă păcatele este nu „Hristos și botezul”, nici „Hristos asociat cu spovedania”; ceea ce dăruiește viață nouă este nu „Hristos și faptele bune” sau „Hristos și Cina”, ci doar Hristos! Numai prin credința în El, omul primește viața veșnică și iertarea păcatelor, numai pe El se poate baza păcătosul și numai El dă siguranță celui credincios!

Pentru mântuire este necesar Hristos, numai El!

Cum putem ajunge astăzi în legătură cu Isus Hristos? Prin credința în ceea ce spune Biblia despre El și prin rugăciune. Dacă Îl acceptăm pe Domnul Isus ca Mântuitorul nostru personal și Îi deschidem inima, vom începe o viață nouă împreună cu El.

Citirea Bibliei: 1 Împărați 3.1-28 · Ioan 4.43-54

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNVAȚĂ SĂ GÂNDEȘTI CORECT! – Fundația S.E.E.R. România

„Gândurile celor neprihăniţi nu sunt decât dreptate…” (Proverbele 12:5)

Mintea ta poate lucra pentru tine sau împotriva ta. Când lucrează pentru tine, te ajută să ai o atitudine pozitivă, să-ți împlinești idealurile și să te bucuri de fiecare zi. Dar când lucrează împotriva ta, te poate face să fii negativist și descurajat, te poate trage înapoi și te poate face să produci gânduri care te duc la autosabotaj.

Așa că, învață-ți mintea să lucreze pentru tine și nu împotriva ta.

O modalitate importantă prin care poți face lucrul acesta este să iei decizia de a gândi pozitiv – în termenii credinței, nu ai fricii. Dar creierul tău nu va fi capabil să împlinească acest nou rol peste noapte. S-ar putea să-i ceri să treacă printr-o transformare radicală și asta necesită timp. Însă cu sârguința ta și cu ajutorul lui Dumnezeu, în loc să lucreze împotriva ta, creierul tău va lucra pentru tine și va deveni o forță pozitivă în viața ta. Dr. Caroline Leaf, expert în neurologie cognitivă, subliniază faptul că îi trebuie optsprezece ani creierului ca să crească, și de o viață întreagă – ca să se maturizeze. Nu uita această informație!

Dacă fiecare organ din corpul tău s-a format complet când te-ai născut și s-a mărit când trupul tău a crescut, creierul are nevoie de douăzeci și cinci de ani ca să se maturizeze. Și odată ce s-a format complet, el continuă să se dezvolte până în ziua în care mori. Așadar, indiferent de vârsta ta, creierul tău continuă să crească. Iar asta este o veste extraordinară, deoarece acest lucru înseamnă că nu trebuie să rămâi blocat în tipare de gândire vechi sau greșite. Creierul tău încă se dezvoltă. Și tu poți să-ți îmbunătățești gândirea. Așa că, învață să gândești corect!

de Jean Koechlin

Matei 18:15-35

Domnul explică în ce fel trebuie rezolvate nedreptăţile între fraţi (v. 15-17) şi putem lega de aceasta învăţătura Sa cu privire la iertare (v. 22; comp. cu Efeseni 4.32 şi cu Coloseni 3.13). El foloseşte această ocazie şi pentru a reveni asupra subiectului Adunării, dându-ne o promisiune de importanţă capitală: „Unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, acolo Eu sunt în mijlocul lor” (v. 20). Prin această prezenţă sunt satisfăcute toate nevoile celei mai slabe adunări de credincioşi strânşi în Numele lui Isus. Poate oare lipsi binecuvântarea când Cel care îi este izvorul Se află acolo, în mijlocul celor care se sprijină pe El? Această promisiune se raportează aici în special la autoritatea conferită Adunării (de a lega şi de a dezlega) şi la rugăciunea a doi sau trei căreia i se acordă tot ce ar cere. Din nefericire, unii creştini par să fi uitat importanţa adunărilor de rugăciune.

Parabola cu sclavul care datora zece mii de talanţi (o sumă fabuloasă) aminteşte de datoria incalculabilă pe care Dumnezeu a achitat-o prin Hristos (Ezra 9.6). Ce sunt, faţă de aceasta, micile nedreptăţi pe care noi le suferim? Mila divină de care am avut parte ne cere să arătăm şi noi, la rândul nostru, milă.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

06 aug. 2021

6 August 2021

Adevăratul har al lui Dumnezeu este acesta, în care stați.

1 Petru 5.12

Harul lui Dumnezeu (2)

Nu există nimic mai greu pentru inimile noastre decât să păstreze neștirbit simțământul harului și totodată să nu îngăduie accesul gândurilor proprii, care niciodată nu se pot ridica la înălțimea gândurilor lui Dumnezeu cu privire la noi. Câtă vreme gândesc că am chiar și cel mai mic drept să primesc un lucru sau altul, atunci nu este harul pur și gratuit al lui Dumnezeu.

Simțământul continuu al harului în prezența lui Dumnezeu este secretul sfințeniei, al păcii și al odihnei duhului. Harul lui Dumnezeu este atât de nelimitat, atât de deplin și atât de perfect, încât nu putem avea cu adevărat simțământul lui dacă nu suntem în prezența lui Dumnezeu. Dacă încercăm să-l cunoaștem în afara prezenței Sale, îl vom schimba în desfrânare. Harul presupune că, prin Isus, tot păcatul care este în noi a fost înlăturat.

În Romani 7 găsim descrierea unui om care este născut din nou, însă ale cărui gânduri nu sunt cârmuite de har. În loc să privească prin credință la Dumnezeu, care ni S-a revelat în har, el vorbește mereu despre sine însuși. Harul însă are în vedere ceea ce este Dumnezeu, nu ceea ce suntem noi. Dacă am chiar și cea mai mică îndoială cu privire la poziția mea, voi fi nefericit, fiindcă nu sunt ceea ce simt că trebuie să fiu. Dar nu aceasta este adevărata problemă, ci faptul că Isus, pentru mine, nu este tot ceea ce am nevoie. Dacă sunt nemulțumit privind la mine, nu mă aflu pe terenul harului pur.

Este mai bine să ne gândim la ce este Dumnezeu, decât la ce suntem noi. Privirea la noi înșine nu este altceva decât mândrie, rezultat al faptului că nu înțelegem că nu suntem buni de nimic. Adevărata smerenie nu constă în a gândi rău despre noi înșine, ci în a nu ne gândi deloc la noi înșine. Prin urmare, avem nevoie să uităm de noi și să privim la Cel care S-a gândit la noi cu mult înainte să ne fi gândit noi la El.

J. N. Darby

Căci, dacă este cineva în Hristos, este o creație nouă; cele vechi s-au dus; iată, toate s-au făcut noi.

2 Corinteni 5.17

Toate s-au făcut noi

În perioada în care făceam naveta cu trenul spre orașul apropiat, un băiat mi-a înmânat ziarul local. Avea fața palidă, ochii săi mari erau triști, era slăbuț și prost îmbrăcat. Se vedea că avea probleme. L-am întrebat:

— Îți place să citești?

— O, da!, a răspuns el repede, în timp ce se uita de-a lungul trenului pentru a vedea dacă mai vrea cineva să cumpere ziarul. Am luat repede Noul Testament și i l-am oferit, cu rugămintea să-l citească măcar o dată.

După concediu eram iarăși în același tren spre serviciu. Stăteam la fereastra deschisă și așteptam plecarea trenului. Atunci l-am văzut pe băiatul cu ziare și am observat imediat că se petrecuse o schimbare cu el. Nu mai privea așa de trist cu ochii lui mari, fața nu-i mai era atât de palidă și era puțin mai bine îmbrăcat. Atunci m-a observat și el. Îndată a venit la mine și mi-a strâns mâna.

— M-am uitat mult după dumneavoastră. Vă sunt așa de recunoscător! Micuța carte, pe care mi-ați dat-o, a făcut toate lucrurile noi în familia noastră! Prima dată am citit-o eu. Apoi a citit-o și tatăl meu. Pe atunci, el nu avea un serviciu. După aceea a citit-o și mama mea. Am plâns mult cu toții! Tatăl meu a fost un bețiv, dar lucrurile s-au schimbat. Acum totul merge bine.

Trenul s-a pus în mișcare. Băiatul mi-a făcut mult timp semn cu mâna.

Dacă veți citi zilnic Cuvântul lui Dumnezeu, veți vedea și în viața voastră efectele lui benefice.

Citirea Bibliei: 1 Împărați 2.28-46 · Ioan 4.31-42

coordonatori Bob & Debby Gass

FII BUCUROS! – Fundația S.E.E.R. România

„Atunci gura ne era plină de strigăte de bucurie, şi limba de cântări de veselie.” (Psalmul 126:2)

Dumnezeu este Cel care a creat fiecare emoție pe care o simți. El te-a creat să plângi când ești trist, și să râzi când ești bucuros: „Toate își au vremea lor… plânsul îşi are vremea lui, şi râsul îşi are vremea lui…” (Eclesiastul 3:1,4). Domnul Isus le-a transmis ucenicilor: „V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămână în voi, şi bucuria voastră să fie deplină.” (Ioan 15:11). Întrebare: cât de des râzi? Doctorii spun că râsul are efecte de vindecare, incredibile, asupra trupului tău. Dar el are efecte vindecătoare și asupra minții, și a sufletului.

Oprește-te și gândește-te la zilele în care ai râs, chiar dacă nu prea aveai motive serioase de râs. Erai departe de Dumnezeu și legat de obiceiuri păcătoase… dar El te-a eliberat, nu-i așa? În Vechiul Testament citim: „Când a adus Domnul înapoi pe prinşii de război ai Sionului, parcă visam. Atunci gura ne era plină de strigăte de bucurie, şi limba de cântări de veselie.” (Psalmul 126:1-3). Dacă Dumnezeu te-a eliberat, atunci chiar ai motive să fii bucuros și plin de viață! Aștepți perfecțiunea de la tine însuți? Crești prea lent în cunoașterea lui Dumnezeu?

Ai o viață de rugăciune deficitară? Nu reușești să memorezi mai multe versete din Scriptură? Îți este teamă să le împărtășești altora despre credința ta? Cu toții purtăm astfel de poveri grele… Dacă râsul ți-a pierit, trebuie să lucrezi la acest aspect. E ușor să găsești o grămadă de motive de îngrijorare, dar pentru a fi bucuros, uneori trebuie doar să te străduiești un pic mai mult. Așadar, cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta – fii bucuros și plin de viață!

de Jean Koechlin

Matei 18:1-14

Lumea se complace în poziţia celui mare. Ucenicii nu scapă nici ei de această mentalitate: ei doresc să ştie „cine este deci mai mare în Împărăţia cerurilor” (v. 1). Domnul le răspunde că primordial este să intre în împărăţie, iar pentru cel intrat acolo, important este să fie nu mare, ci mic. Pentru a le întipări şi mai bine în inimi această învăţătură, cheamă un copilaş şi îl aşază în mijlocul lor.

Avem poate şi noi copii mici în jurul nostru: ei sunt aşezaţi lângă noi ca modele de încredere şi de simplitate. Să ne ferim să nu-i dispreţuim din pricina slăbiciunilor lor, a neştiinţei sau a naivităţii lor. Mai mult însă decât aceasta, să ne ferim să nu-i facem să păcătuiască (sau să se mânie). Exemplul rău al unuia mai vârstnic este cea mai rea cursă întinsă celor mai mici. Isus repetă aici ceea ce spusese deja cu privire la prilejurile de cădere (comp. v. 8,9 şi cap. 5.29,30).

Departe de a-i dispreţui pe aceşti micuţi, Dumnezeu răspunde la slăbiciunea lor printr-o grijă deosebită: responsabilizează îngeri să vegheze asupra lor. Şi să nu uităm că Domnul Isus a venit pentru a-i mântui (v. 11), astfel că ei beneficiază de lucrarea Lui chiar dacă mor înainte de a fi atins vârsta responsabilităţii. Parabola cu oaia rătăcită ne învaţă ce valoare are un singur mieluşel pentru Bunul Păstor.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

05 aug. 2021

5 August 2021

Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat la gloria Lui eternă în Hristos Isus.

1 Petru 5.10

Harul lui Dumnezeu (1)

Dumnezeu S-a descoperit ca fiind Dumnezeul oricărui har, însă cât de dificil ne este nouă să credem că El este cu adevărat plin de har! Simțămintele noastre naturale sunt exprimate de omul din pilda minelor: „Mă temeam de tine, fiindcă ești om aspru” (Luca 19.21). În noi toți există, în mod natural, o lipsă a înțelegerii harului lui Dumnezeu.

Câteodată există gândul că harul înseamnă că Dumnezeu trece păcatul cu vederea. Nimic mai fals! Pentru Dumnezeu, păcatul este un lucru atât de oribil, încât nu-l poate tolera sub nicio formă și în nicio măsură, și nimic altceva decât harul nu poate veni în întâmpinarea nevoii păcătosului. Dacă ar sta în puterea păcătosului să-și îndrepte calea și să se îmbunătățească, n-ar mai fi nevoie de har. Din momentul în care înțeleg că sunt un păcătos și că Domnul a venit la mine fiindcă știa toată întinderea și urâciunea păcatului meu, atunci înțeleg ce înseamnă harul. Atunci văd că harul lui Dumnezeu este mai mare decât păcatul meu.

Este bine să înțelegem că Domnul, care Și-a dat viața pentru noi, este același Domn cu care avem de-a face în fiecare zi a vieții noastre. Toate lucrările Lui față de noi se desfășoară pe același principiu al harului. Cât de prețios și de încurajator este să știu că Isus, chiar în acest moment, simte aceeași dragoste față de mine ca atunci când a murit pe cruce pentru mine!

Să presupunem că am un temperament greu de ținut în frâu. Dacă vin cu această problemă la Isus, primesc putere de la El pentru nevoia mea. Eforturile mele nu vor fi niciodată de ajuns. Adevărata putere este rezultatul faptului că Domnul este plin de har. Dacă, în prezența Sa, ne recunoaștem a fi exact ceea ce suntem, vom descoperi că El este pentru noi doar har. Avem dreptul să uităm de noi înșine și de păcatul nostru, însă nu avem niciodată dreptul să uităm de Isus.

J. N. Darby

N-am venit să chem la pocăință pe cei drepți, ci pe cei păcătoși.

Luca 5.32

Dezertorul

Un soldat englez se folosise de concediul primit, pentru a dezerta și a pleca în străinătate. A rămas acolo până s-a încheiat războiul. Într-o zi a apărut în toate ziarele engleze o proclamație a reginei Angliei, care promitea amnistierea tuturor dezertorilor care se vor anunța în decurs de șapte săptămâni. Soldatul s-a bucurat să audă această știre, dar a fost și sceptic. S-a interesat în mai multe locuri dacă într-adevăr așa era, iar răspunsurile au fost încurajatoare. Astfel, într-o zi a scris conducerii o scrisoare. Dar nu a vrut să recunoască sincer că era un dezertor, ci a explicat că, după terminarea concediului, nu și-a mai găsit unitatea, deci că nu era vorba în niciun caz de o dezertare în adevăratul înțeles al cuvântului.

A trecut ceva timp până a primit răspunsul. Amnistierea era numai pentru adevărații dezertori. Cazul său trebuia, din nefericire, să fie prezentat instanței militare.

Soldatul a recunoscut că situația lui devenise și mai gravă din cauza unei minciuni.

Faceți și dumneavoastră ca acel soldat? Încercați mereu să înfrumusețați păcatele în fața lui Dumnezeu, să le prezentați ca fiind produsul unor împrejurări nefavorabile? Veți fi fericit numai când veți descoperi și veți recunoaște cu sinceritate păcatul. Atunci Dumnezeu vă va oferi iertarea Sa: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept, ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate” (1 Ioan 1.9).

„Ți-am făcut cunoscut păcatul meu și nu mi-am ascuns fărădelegea … Și Tu ai iertat vina păcatului meu” (Psalmul 32.5).

Citirea Bibliei: 1 Împărați 2.1-27 · Ioan 4.15-30

coordonatori Bob & Debby Gass

NU MAI PUNE RĂUL ÎNAINTE! – Fundația S.E.E.R. România

„Nu vă îngrijoraţi…” (Matei 6:31)

Indiferent ce se întâmplă în viață, încearcă să vezi lucrurile în perspectivă. Când nu o faci, ajungi să vezi problemele minore ca fiind majore. Sau faci exact invers: tratezi situațiile semnificative ca fiind „nu mare lucru.” Oricare dintre cele două tendințe – și aceea de-a diminua importanța unui lucru, și aceea de a exagera – conduce la probleme. Așadar, străduiește-te să vezi lucrurile așa cum sunt în realitate, și nu le lăsa să depășească proporțiile. Dezvoltă obiceiul de-a te uita la imaginea de ansamblu, în loc să rămâi cantonat pe lucrul care te supără. Când te gândești excesiv la problemele tale, ele par să fie mai mari decât sunt în realitate. Când te confrunți cu o situație care te depășește, ocupă-te mai întâi de panica de care te simți cuprins, și apoi ocupă-te de problemă! Așază-te liniștit pe un scaun, calmează-te și amintește-ți de toate promisiunile lui Dumnezeu și de lucrurile pe care îți place să le faci.

Adevărul este că îngrijorarea nu dispare niciodată. După ce ai rezolvat o problemă, o alta așteaptă să-i ia locul. Așa este în viață, și nu poți schimba mare lucru… Deci, ce-i de făcut? Schimbă-ți perspectiva! În loc să te concentrezi asupra îngrijorărilor, include-L pe Dumnezeu în ecuație. Te-a dezamăgit El vreodată? Nu, și asta nici nu se va întâmpla vreodată! Harul lui Dumnezeu care te-a susținut și care te-a scăpat de cea mai recentă situație îngrijorătoare, va fi cu tine și în situația de față – și în următoarea!

Să remarcăm ce a spus Domnul Isus despre lucrurile pentru care ne îngrijorăm cel mai mult: „Nu vă îngrijoraţi dar, zicând: „Ce vom mânca?” Sau: „Ce vom bea?” Sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?” Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:31-33). Așa că, nu mai pune răul înainte!

de Jean Koechlin

Matei 17:14-27

Adorarea creştină are efectul de a-l purta pe cel credincios, în duh, sus, „pe munte”, în prezenţa Domnului glorificat. Ce bine ar fi să putem cunoaşte şi noi mai des asemenea momente…! Dar trebuie să ştim să şi coborâm împreună cu El în mijlocul împrejurărilor vieţii din această lume în care împărăţeşte Satan. Aceasta este ceea ce experimentează aici ucenicii. Vindecarea copilului lunatic Îi dă lui Isus ocazia să sublinieze atotputernicia credinţei.

Scena din v. 24-27 este în acelaşi timp şi instructivă şi sensibilizatoare. Petru, întotdeauna gata să treacă la fapte înainte de a cugeta, uitând de viziunea gloriei şi de glasul Tatălui, se angajează în numele Învăţătorului său să plătească darea pentru Templu. Isus îl întreabă cu blândeţe dacă s-a văzut vreodată ca un fiu de împărat să plătească taxă către propriul său tată; iar Simon era tocmai cel care Îl recunoscuse cu puţin înainte ca fiind „Fiul Dumnezeului celui viu” (16.16)! După această clarificare, Domnul îi dă totuşi lui Petru misiunea să plătească această sumă (pe care El nu era dator s-o dea), pentru a-Şi arăta deopotrivă puterea Sa, a Aceluia care stăpâneşte peste întreaga creaţie, inclusiv asupra peştilor mării (Psalmul 8.6,8), precum şi dragostea Sa, a Aceluia care Se asociază cu slabul Său ucenic, plătind în mod egal şi pentru el.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

04 aug. 2021

4 August 2021

„Și leviții să înconjoare pe împărat de jur-împrejur, fiecare cu armele sale în mână; și cel care va intra în casă să fie omorât; și voi să fiți cu împăratul când intră și când iese.” Și leviții și tot Iuda au făcut după toate câte poruncise preotul Iehoiada … Și l-au scos pe fiul împăratului și i-au pus coroana și i-au dat mărturia și l-au făcut împărat. Și Iehoiada și fiii săi l-au uns și au zis: „Trăiască împăratul!”.

2 Cronici 23.8,11

Leviții (23) – Pază pentru tânărul împărat

Când bunica sa, Atalia, a ucis toată sămânța împărătească din Iuda, Ioas, în vârstă de un an, a fost ascuns în templu de mătușa sa și de soțul ei, preotul Iehoiada. După ce Ioas a fost ținut ascuns timp de șase ani, Iehoiada a făcut pregătirile pentru a-l încorona ca împărat.

Leviții, slujitorii lui Dumnezeu, au jucat un rol important în această acțiune. În ziua de sabat erau două cete de leviți în slujbă, fiindcă noua ceată își începea slujba la începutul sabatului, iar cea veche și-o încheia la sfârșitul lui. După ce i-a înarmat cu sulițele și cu scuturile lui David, care erau păstrate în templu, Iehoiada i-a așezat în jurul micuțului Ioas, fiul împăratului, care a fost încoronat și uns ca împărat la stâlpul de la intrarea în templu. Totul a fost făcut ținându-se cont așa cum trebuie de sfințenia lui Dumnezeu. Poporul s-a bucurat și și-a îndreptat inima către Domnul. Nelegiuita Atalia a fost omorâtă afară din templu.

După moartea și învierea Sa, Domnul Isus este ascuns, ca să zicem așa, în gloria cerului. Însă, la timpul hotărât de Dumnezeu, El Se va întoarce pe pământ și Își va lua locul de drept ca Împărat al împăraților și Domn al domnilor. Nu va fi nevoie ca noi, cei credincioși, să-L păzim atunci, ci ne vom înfățișa împreună cu El, în trupuri glorificate. Până atunci însă, facă Dumnezeu ca toți să trăim în așa fel încât numele Domnului Isus să fie glorificat în noi și noi în El!

E. P. Vedder, Jr.

Cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfătuitorul Lui? Căci din El, prin El și pentru El sunt toate.

Romani 11.34,36

Bionică: Să învățăm din ideile lui Dumnezeu (3) – Ursul polar; termitele

În părul blănii ursului polar se găsesc canalicule (canale mici aflate într-un țesut organic) microscopice pline cu aer, care asigură o izolare termică excepțională. Firele de păr, fiind transparente și goale în interior, ca fibrele optice, conduc razele ultraviolete spre pielea de culoare neagră a ursului polar. Pielea absoarbe căldura într-un mod eficient și se încălzește. Ursul polar este, prin urmare, protejat de frigul arctic printr-o instalație de climatizare specială, care se găsește în fiecare fir de păr din blana lui albă. Cercetătorii în domeniul textilelor și constructorii de mașini au studiat colectoarele solare ale ursului polar, pentru a perfecționa sistemele de producere a energiei termice solare.

O movilă de termite poate atinge până la șapte metri înălțime și adăpostește chiar și câteva milioane de termite. Aceste cuiburi sunt construite complex, ca un complicat labirint de camere și de pasaje subterane, prevăzute cu sistem de ventilație, de drenaj, de încălzire și chiar cu aer condiționat. Aerul cald iese prin partea de sus a termitierei cu ajutorul unor ferestre de ventilație. Aerul proaspăt intră prin partea de jos. Răcirea suplimentară se realizează printr-un sistem simplu de vaporizare: termitele stropesc pereții cu apă, scuipând pe ei. Pe măsură ce apa se evaporă, ea răcește aerul, asigurând ventilația. Cine a dat poporului de termite, format din milioane de exemplare, planul pentru o construcție corectă din punct de vedere fizic? De unde știe fiecare termită unde trebuie adăugat material și cum funcționează comunicarea dintre ele? Lucrările Creatorului ne arată înțelepciunea Sa! De ce mai cred încă mulți oameni în teoria evoluției? A-L nega pe Dumnezeu este o nechibzuință.

Citirea Bibliei: 1 Împărați 1.38-53 · Ioan 4.1-14

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNVAȚĂ DE LA PĂSĂRI! – Fundația S.E.E.R. România

„Uitaţi-vă la păsările cerului…” (Matei 6:26)

S-ar putea să nu-ți placă partidul politic aflat la putere, dar tu ești într-o situație mai bună decât cea a iudeilor despre care vorbește Domnul Isus în acest pasaj din Predica de pe munte. Țara lor era sub ocupație romană și ei erau obligați să plătească taxe exorbitante pentru cei aflați la putere. Iudeii trăiau ca sclavii, așa că erau foarte îngrijorați. Apoi a venit Domnul Isus și le-a spus: „Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră, şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele? Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui?” (Matei 6:26-27). Cu alte cuvinte, când simți că te îngrijorezi – încearcă să privești la păsări! Ele nu știu de unde le va veni următoarea masă, și cu toate astea, nu vei vedea nicio pasăre doborâtă de atacuri de panică.

Așadar, crezi că afirmația „mult mai de preţ decât ele” ți se aplică și ție?

Un om care-și pierduse locul de muncă, și era abătut și îngrijorat cu privire la întreținerea familiei sale, a observat niște păsări mâncând resturi de tort de căpșuni dintr-un tomberon. Brusc și-a adus aminte de ceea ce spune Scriptura și a zis: „Dacă Dumnezeu le poate hrăni pe aceste păsări cu tort de căpșuni, sigur poate avea grijă și de mine!” Chiar dacă nu ai o imagine de sine foarte bună și crezi că nu meriți grija nimănui, totuși nu crezi că valorezi mai mult decât o pasăre? Așadar, uită-te cât de frumos Se îngrijește Tatăl tău ceresc de ele, și nu uita nicio clipă că mult mai mult Se va îngriji El de tine! Dacă îngrijorarea îți fură fericirea în timpul zilei, și somnul în timpul nopții, ia decizia de-a ține cont și de a pune în practică următorul verset (1 Petru 5:7): „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.”

de Jean Koechlin

Matei 17:1-13

Capitolul 16 se încheia cu gândul la suferinţele şi moartea lui Isus; cap. 17 se deschide cu apariţia Sa în glorie, care răspunde promisiunii făcute ucenicilor (16.28). După dispreţul de care Fiul Său a avut parte de la poporul Israel şi după toate formele de necredinţă pe care Acesta le-a întâmpinat în capitolul precedent, Dumnezeu a dorit să pună în scenă, în faţa unor martori aleşi dintre oameni, o anticipare a decorului măreţiei Sale imperiale.

Ce scenă grandioasă! Cei trei ucenici nu pot însă s-o suporte: teama pune stăpânire peste ei (după ce dormiseră Luca 9.32). În final, Dumnezeu trebuie să ia cuvântul, pentru ca Preaiubitul Său să nu fie confundat cu cei doi care-L întovărăşeau în glorie. Abia mai târziu, după învierea Domnului, ucenicii vor înţelege semnificaţia acestei minunate viziuni şi li se va permite să o relateze: aceasta este ceea ce va face Petru în cea dea doua sa epistolă (2 Petru 1.17-18).

Dar acum, în timp ce Moise şi Ilie se întorc la odihna lor, Fiul lui Dumnezeu Îşi reia înfăţişarea Sa de OM smerit, cu chip de rob, pe care încetase să o poarte doar pentru o clipă… Şi, coborând de pe munte, Îşi continuă drumul crucii, absolut singur…

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

03 aug. 2021

3 August 2021

Cine merge la război pe cheltuiala sa? Cine plantează o vie și nu mănâncă din rodul ei? Sau cine paște o turmă și nu mănâncă din laptele turmei?

1 Corinteni 9.7

Această porțiune din Scriptură ne învață despre importanța oferirii de suport financiar pentru cei care Îl slujesc pe Domnul, în special pentru cei care Îl slujesc cu normă întreagă, folosindu-și tot timpul pentru aceasta. Însă, într-un sens mai larg, acest verset are ceva de spus fiecăruia dintre noi cu privire la ce înseamnă a-L sluji pe Domnul. Slujirea pentru Hristos se aseamănă cu mersul la război, cu plantarea unei vii și cu păscutul unei turme.

Știm că există un conflict în care suntem angajați. Lupta noastră spirituală este arătată clar în pasaje precum Efeseni 6; Romani 13.12; 1 Tesaloniceni 5.8 și 2 Timotei 2.3. O armată merge la război fie pentru a-și apăra patria, fie pentru a cuceri teritoriul pe care dușmanul a pus stăpânire. Cu soldatul creștin lucrurile stau la fel. Trebuie să predicăm evanghelia; trebuie să-i restabilim pe frații noștri care au alunecat; trebuie să luptăm pentru credința dată sfinților. Hotărârea și disciplina soldatului sunt caracteristici esențiale pentru slujirea creștină.

Vedem apoi lucrarea de plantare. Această metaforă vorbește despre necesitatea de a pregăti pământul, de a semăna și de a îngriji planta. Viticultorii nu vor da niciodată vina pe o viță că nu crește. Ei își recunosc responsabilitatea de a pregăti condițiile necesare creșterii. Scopul este de a obține, în final, vițe roditoare.

Lucrarea creștină este asemănată și cu păscutul unei turme. Această îndeletnicire necesită o vigilență neîntreruptă. Oile au nevoie de hrană din pășuni verzi; ele au tendința de a se rătăci și sunt atacate de lupi sau de alți prădători. Cei care fac lucrarea de păstor trebuie să fie blânzi, capabili să dea învățătură, să asculte ceea ce au de spus cei pe care-i păstoresc și să fie motivați de dragoste în lucrarea lor.

Nu doar lucrătorii cu normă întreagă trebuie să facă lucrarea Domnului, ci orice credincios își are o parte în ea, în aspectele ei de luptă, de plantare și de păstorire.

S. Campbell

Prin credință înțelegem că lumile au fost întocmite prin Cuvântul lui Dumnezeu, încât tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.

Evrei 11.3

Bionică: Să învățăm din ideile lui Dumnezeu (2) – Nuferii gigantici

Există două specii de nuferi giganți: Victoria amazonica și Victoria cruziana. Ambele cresc în ținuturile calde din America de Sud. Remarcabilă este frunza acestor nuferi, care are un diametru de până la trei metri și marginea înaltă, oferind păsărilor de talie mare suficient loc pentru odihnă. O astfel de frunză poate ține chiar și doi copii mici. În ce constă capacitatea portantă a acestor frunze? În partea inferioară se observă un sistem ramificat de membrane și de stinghii de întărire. Unele pornesc radial din mijloc spre exterior, altele au un traseu circular. Aceste frunze uriașe sunt construcții ușoare și totuși au o capacitate maximă de susținere.

Cine a făcut calculele unei asemenea construcții? Cine este proiectantul? Cine a stabilit cotele? Și încă ceva deosebit: floarea este de culoare albă în prima seară când se deschide, atrăgând insectele cu un parfum dulce de ananas, dar și cu o reacție chimică ce produce căldură. Când floarea se redeschide a doua seară, își schimbă culoarea în roșu-purpuriu, pierzându-și însă și parfumul. Insectele prinse înăuntru sunt eliberate, reluând astfel procesul de polenizare. Apoi floarea se închide și se scufundă, misiunea sa fiind îndeplinită.

În secolul al nouăsprezecelea, frunza nufărului Victoria a servit drept model pentru construcțiile ușoare. Un exemplu binecunoscut este Palatul de cristal al arhitectului britanic Joseph Paxton (1803-1865), proiectat special pentru expoziția mondială din Londra, din anul 1851.

O creație genială presupune obligatoriu un inventator genial și acesta nu poate fi decât unicul Dumnezeu.

Citirea Bibliei: 1 Împărați 1.22-37 · Ioan 3.22-36

coordonatori Bob & Debby Gass

PĂSTREAZĂ-ȚI CALMUL! – Fundația S.E.E.R. România

„Dar tu fii treaz în toate lucrurile…” (2 Timotei 4:5)

Ce părere aveți de următoarea întâmplare? O femeie stătea întinsă pe canapeaua din sufragerie, când și-a făcut apariția un șarpe negru mic, care s-a târât pe podea și și-a croit drum sub canapea. Având o frică teribilă de șerpi, ea a alergat spre baie ca să-și cheme soțul, care făcea duș. El a venit alergând, a luat o coadă de mătură din dulap și a început să dea cu ea pe sub canapea. În acel moment, s-a trezit câinele familiei. Curios să vadă ce se întâmplă, câinele a venit pe la spatele soțului și l-a atins cu nasul lui rece pe călcâi. Bărbatul, crezând că l-a mușcat șarpele de călcâi, a leșinat. Soția lui a tras concluzia că el s-a prăbușit din cauza unui atac de cord, așa că a sunat de îndată la spital, care se afla doar la o stradă distanță, pentru a cere ajutor. Ambulanța a venit rapid și echipajul l-a pus pe-o targă. Dar în timp ce-l scoteau afară din casă, șarpele a reapărut de sub canapea. Un membru al echipajului s-a speriat atât de tare încât a scăpat targa și a rupt piciorul bărbatului. Văzând ce s-a întâmplat cu soțul ei, soția a căzut ca secerată pe podea. Între timp, șarpele a dispărut în liniște!

Această întâmplare ar fi de râs, dacă n-ar fi de plâns, nu-i așa? Un vechi proverb african spune: „Există patruzeci de feluri de nebunie, dar numai un singur simț al realității.” Când acționezi impulsiv, lucrurile se vor înrăutăți înainte să se amelioreze. Așadar, înainte să te panichezi, calmează-te și cere-i lui Dumnezeu înțelepciune și ajutor, chiar și în cele mai simple lucruri. Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este: păstrează-ți calmul!

de Jean Koechlin

Matei 16:13-28

Din întrebarea pe care Domnul le-o pune ucenicilor Săi aflăm că părerile despre El erau împărţite; şi la fel sunt şi astăzi. Dar tu, cititorule, poţi spune cine este Isus şi ce reprezintă El pentru tine? Tatăl din ceruri i-a dictat lui Petru minunata mărturisire: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!” (v. 16). Aceasta este temelia de neclintit pe care Domnul va zidi Adunarea Sa, în care fiecare credincios, asemeni lui Petru, va deveni o piatră vie. Cum ar putea izbuti forţele răului împotriva celor care sunt ai lui Hristos şi pe care El Însuşi îi zideşte? Domnul îl va onora pe ucenicul Său cu o misiune specială: aceea de a deschide (prin predicile lui) porţile împărăţiei pentru iudei şi pentru naţiuni (Fapte 2.36; 10.43).

„De atunci”, Isus, menţionând Adunarea, va trebui să vorbească şi despre preţul pe care-l va plăti pentru a o dobândi: suferinţele şi moartea Sa. Sărmanul Petru! Cu o clipă înainte vorbise sub inspiraţie divină, iar acum devine un instrument al lui Satan! Vrăjmaşul caută să-L abată şi pe Hristos de la calea Sa de ascultare, dar este recunoscut pe dată şi respins.

Isus, Cel care a străbătut primul calea renunţării totale, nu ascunde ceea ce presupune mersul în urma Sa (comp. cu cap. 10.37-40). Suntem noi gata să-L urmăm cu orice preţ? (Filipeni 3.8).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

02 aug. 2021

2 August 2021

Dacă v-am spus cele pământești și nu credeți, cum veți crede dacă vă voi spune cele cerești? Și nimeni nu s-a suit în cer, decât Cel care a coborât din cer, Fiul Omului, care este în cer.

Ioan 3.12,13

În prima parte a capitolului, Domnul vorbise despre lucruri pământești – despre Împărăția lui Dumnezeu și despre necesitatea nașterii din nou pentru ca cineva să poată vedea Împărăția și să poată intra în ea. Acum Domnul începe să vorbească despre lucrurile cerești și despre viața eternă, precum și despre necesitatea împlinirii lucrării de la cruce. Dacă omul nu voia să creadă atunci când Hristos vorbea despre lucruri pământești, cu mult mai puțin va fi el capabil să creadă în lucrurile cerești.

Prin urmare, dacă nașterea din nou este necesară pentru a vedea lucrurile pământești, este nevoie de mult mai mult decât atât pentru ca cineva să înțeleagă lucrurile cerești. Ioan Botezătorul și profeții din vechime vorbiseră despre lucrurile pământești, însă niciun om nu fusese în cer pentru a vorbi despre lucrurile care sunt acolo. Însă, dacă niciun om nu era capabil să se urce la cer pentru a aduce vești despre lucrurile cerești, exista Unul care, în har, coborâse din cer – Fiul Omului, care este în cer.

Aceasta este o expresie cu semnificație foarte adâncă. Ea ne arată că, deși Domnul este Om cu adevărat, totuși El aparține cerului și este ceresc în caracter. Noi punem „omul” în legătură cu „pământul”, însă în Fiul Omului vedem un Om în legătură cu cerul. El este Obiectul plăcerii cerului, Centrul laudei cerești. El putea vizita pământul, însă locuința Lui era în cer. Deși umbla pe pământ, El trăia în cer în toate zilele călătoriei Sale aici. Expresia „lucruri cerești” mai apare doar în alte două pasaje – Evrei 8.5 și 9.23. Ea face referire la creștinism.

H. Smith

Prin El au fost create toate lucrurile, cele care sunt în ceruri și pe pământ, cele văzute și cele nevăzute … Toate lucrurile au fost create prin El și pentru El.

Coloseni 1.16

Bionică: Să învățăm din ideile lui Dumnezeu (1) – Floarea de lotus

Termenul bionică, obținut prin compunere din cuvintele biologie și tehnică, descrie implementarea creativă a ideilor din biologie în tehnică.

Deși floarea de lotus din India crește în ape mâloase, murdăria care ajunge pe frunze nu se lipește de acestea și poate fi spălată cu o cantitate foarte mică de apă. Acest mod de autocurățare este numit „efectul lotus”. Cum poate fi explicat? Pe suprafața frunzei se găsesc granule de ceară vegetală care au o înălțime de 10-20 microni (1 micron = 0,001 mm), poziționate la distanțe de 10-15 microni unele de altele; aceste granule împiedică particulele de murdărie și de apă să ajungă în contact cu suprafața propriu-zisă a frunzei. Profesorul Wilhelm Barthlott (născut în anul 1946) a încercat să aplice principiul acestei autocurățări naturale suprafețelor tehnice. Vopselele de fațadă cu sistem de autocurățare transpun în practică această idee.

Din experiența zilnică știm că o idee are un inițiator. Dar cine este inventatorul tuturor conceptelor biologice? Dumnezeu este singura sursă, o inteligență infinită. Acela care consideră că totul se datorează evoluției este indus în eroare, deoarece, conform legilor naturii, informația, care este baza oricărei forme de viață, nu poate apărea de la sine în materie. Oamenii onorează mulți zei, dar care este adevăratul Dumnezeu? Un singur Dumnezeu ne-a vizitat pe noi, oamenii, aici pe pământ, iar acesta este Dumnezeul Bibliei. El a venit la noi pe pământ în Fiul Său Isus Hristos – „prin care [prin Isus], [Dumnezeu] a făcut și lumile [universul]” (Evrei 1.2). Cât de minunate sunt lucrările lui Dumnezeu!

Citirea Bibliei: 1 Împărați 1.1-21 · Ioan 3.9-21

coordonatori Bob & Debby Gass

RĂSPÂNDEȘTE HARUL LUI DUMNEZEU (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Nu vreau să fac zadarnic harul lui Dumnezeu…” (Galateni 2:21)

Chuck Swindoll observa că în calitatea de credincioși pe care o avem, suntem deseori intoleranți față de aceia care „nu se potrivesc cu tiparul nostru” – iar această atitudine se manifestă prin priviri acide sau comentarii caustice. Asemenea reacții vor mistui biserica mai repede decât focul din subsol sau decât orice pandemie. Pavel i-a mustrat pe galateni pentru că L-au părăsit pe Hristos (vezi Galateni 1:6), „făcând zadarnic harul lui Dumnezeu” (vezi Galateni 2:21) și fiind „fermecați de legalism” (vezi Galateni 3:1).

Firește, libertatea are limite. Harul nu scuză libertinajul. Opusul legalismului nu este „fă tot ce vrei și-ți place”! Însă limitele sunt mai largi decât putem noi înțelege. De exemplu, eu nu pot să cred că genurile muzicale care-L fac pe Dumnezeu să zâmbească sunt muzica clasică sau cea religioasă. Nu cred nici că îmbrăcămintea necesară pentru a intra în biserică înseamnă costum și cravată. Dar haideți să vedem cine este preocupat de înfățișarea exterioară. Nu despre Dumnezeu este vorba! El „Se uită la inimă” (1 Samuel 16:7). Domnul Isus Și-a rezervat cea mai puternică și mai acuzatoare predică pentru legaliști – pentru fariseii de-atunci și pentru cei de azi. Când a venit vorba despre manifestarea neprihănirii proprii, Domnul Isus a vorbit fără menajamente. El a știut că era momentul să Se ocupe de cei care stăteau în locurile destinate închinării, dar îi disprețuiau și-i desconsiderau pe ceilalți. De nu mai puțin de șapte ori a exclamat El „vai de voi!”, deoarece acesta este limbajul pe care îl înțeleg fariseii.

Și încă două comentarii finale:

1) Dacă ai vreo tendință spre fariseism, de orice formă, stopeaz-o! Să nu faci parte dintre oamenii care își bat joc și se uită de sus la ceilalți. Nu fi un fariseu al secolului douăzeci și unu!

2) Când fariseii zilelor noastre încearcă să-ți controleze viața, oprește-i! Amintește-le, curajos, acestor prefăcuți religioși că paiul din ochiul tău este socoteala ta cu Dumnezeu, și că ei trebuie să fie atenți la bârna din ochii lor. Dar nu uita că trebuie s-o faci cu dragoste!