3 August 2021
Cine merge la război pe cheltuiala sa? Cine plantează o vie și nu mănâncă din rodul ei? Sau cine paște o turmă și nu mănâncă din laptele turmei?
1 Corinteni 9.7
Această porțiune din Scriptură ne învață despre importanța oferirii de suport financiar pentru cei care Îl slujesc pe Domnul, în special pentru cei care Îl slujesc cu normă întreagă, folosindu-și tot timpul pentru aceasta. Însă, într-un sens mai larg, acest verset are ceva de spus fiecăruia dintre noi cu privire la ce înseamnă a-L sluji pe Domnul. Slujirea pentru Hristos se aseamănă cu mersul la război, cu plantarea unei vii și cu păscutul unei turme.
Știm că există un conflict în care suntem angajați. Lupta noastră spirituală este arătată clar în pasaje precum Efeseni 6; Romani 13.12; 1 Tesaloniceni 5.8 și 2 Timotei 2.3. O armată merge la război fie pentru a-și apăra patria, fie pentru a cuceri teritoriul pe care dușmanul a pus stăpânire. Cu soldatul creștin lucrurile stau la fel. Trebuie să predicăm evanghelia; trebuie să-i restabilim pe frații noștri care au alunecat; trebuie să luptăm pentru credința dată sfinților. Hotărârea și disciplina soldatului sunt caracteristici esențiale pentru slujirea creștină.
Vedem apoi lucrarea de plantare. Această metaforă vorbește despre necesitatea de a pregăti pământul, de a semăna și de a îngriji planta. Viticultorii nu vor da niciodată vina pe o viță că nu crește. Ei își recunosc responsabilitatea de a pregăti condițiile necesare creșterii. Scopul este de a obține, în final, vițe roditoare.
Lucrarea creștină este asemănată și cu păscutul unei turme. Această îndeletnicire necesită o vigilență neîntreruptă. Oile au nevoie de hrană din pășuni verzi; ele au tendința de a se rătăci și sunt atacate de lupi sau de alți prădători. Cei care fac lucrarea de păstor trebuie să fie blânzi, capabili să dea învățătură, să asculte ceea ce au de spus cei pe care-i păstoresc și să fie motivați de dragoste în lucrarea lor.
Nu doar lucrătorii cu normă întreagă trebuie să facă lucrarea Domnului, ci orice credincios își are o parte în ea, în aspectele ei de luptă, de plantare și de păstorire.
S. Campbell
Prin credință înțelegem că lumile au fost întocmite prin Cuvântul lui Dumnezeu, încât tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.
Evrei 11.3
Bionică: Să învățăm din ideile lui Dumnezeu (2) – Nuferii gigantici
Există două specii de nuferi giganți: Victoria amazonica și Victoria cruziana. Ambele cresc în ținuturile calde din America de Sud. Remarcabilă este frunza acestor nuferi, care are un diametru de până la trei metri și marginea înaltă, oferind păsărilor de talie mare suficient loc pentru odihnă. O astfel de frunză poate ține chiar și doi copii mici. În ce constă capacitatea portantă a acestor frunze? În partea inferioară se observă un sistem ramificat de membrane și de stinghii de întărire. Unele pornesc radial din mijloc spre exterior, altele au un traseu circular. Aceste frunze uriașe sunt construcții ușoare și totuși au o capacitate maximă de susținere.
Cine a făcut calculele unei asemenea construcții? Cine este proiectantul? Cine a stabilit cotele? Și încă ceva deosebit: floarea este de culoare albă în prima seară când se deschide, atrăgând insectele cu un parfum dulce de ananas, dar și cu o reacție chimică ce produce căldură. Când floarea se redeschide a doua seară, își schimbă culoarea în roșu-purpuriu, pierzându-și însă și parfumul. Insectele prinse înăuntru sunt eliberate, reluând astfel procesul de polenizare. Apoi floarea se închide și se scufundă, misiunea sa fiind îndeplinită.
În secolul al nouăsprezecelea, frunza nufărului Victoria a servit drept model pentru construcțiile ușoare. Un exemplu binecunoscut este Palatul de cristal al arhitectului britanic Joseph Paxton (1803-1865), proiectat special pentru expoziția mondială din Londra, din anul 1851.
O creație genială presupune obligatoriu un inventator genial și acesta nu poate fi decât unicul Dumnezeu.
Citirea Bibliei: 1 Împărați 1.22-37 · Ioan 3.22-36
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
PĂSTREAZĂ-ȚI CALMUL! – Fundația S.E.E.R. România
„Dar tu fii treaz în toate lucrurile…” (2 Timotei 4:5)
Ce părere aveți de următoarea întâmplare? O femeie stătea întinsă pe canapeaua din sufragerie, când și-a făcut apariția un șarpe negru mic, care s-a târât pe podea și și-a croit drum sub canapea. Având o frică teribilă de șerpi, ea a alergat spre baie ca să-și cheme soțul, care făcea duș. El a venit alergând, a luat o coadă de mătură din dulap și a început să dea cu ea pe sub canapea. În acel moment, s-a trezit câinele familiei. Curios să vadă ce se întâmplă, câinele a venit pe la spatele soțului și l-a atins cu nasul lui rece pe călcâi. Bărbatul, crezând că l-a mușcat șarpele de călcâi, a leșinat. Soția lui a tras concluzia că el s-a prăbușit din cauza unui atac de cord, așa că a sunat de îndată la spital, care se afla doar la o stradă distanță, pentru a cere ajutor. Ambulanța a venit rapid și echipajul l-a pus pe-o targă. Dar în timp ce-l scoteau afară din casă, șarpele a reapărut de sub canapea. Un membru al echipajului s-a speriat atât de tare încât a scăpat targa și a rupt piciorul bărbatului. Văzând ce s-a întâmplat cu soțul ei, soția a căzut ca secerată pe podea. Între timp, șarpele a dispărut în liniște!
Această întâmplare ar fi de râs, dacă n-ar fi de plâns, nu-i așa? Un vechi proverb african spune: „Există patruzeci de feluri de nebunie, dar numai un singur simț al realității.” Când acționezi impulsiv, lucrurile se vor înrăutăți înainte să se amelioreze. Așadar, înainte să te panichezi, calmează-te și cere-i lui Dumnezeu înțelepciune și ajutor, chiar și în cele mai simple lucruri. Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este: păstrează-ți calmul!
de Jean Koechlin
Matei 16:13-28
Din întrebarea pe care Domnul le-o pune ucenicilor Săi aflăm că părerile despre El erau împărţite; şi la fel sunt şi astăzi. Dar tu, cititorule, poţi spune cine este Isus şi ce reprezintă El pentru tine? Tatăl din ceruri i-a dictat lui Petru minunata mărturisire: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!” (v. 16). Aceasta este temelia de neclintit pe care Domnul va zidi Adunarea Sa, în care fiecare credincios, asemeni lui Petru, va deveni o piatră vie. Cum ar putea izbuti forţele răului împotriva celor care sunt ai lui Hristos şi pe care El Însuşi îi zideşte? Domnul îl va onora pe ucenicul Său cu o misiune specială: aceea de a deschide (prin predicile lui) porţile împărăţiei pentru iudei şi pentru naţiuni (Fapte 2.36; 10.43).
„De atunci”, Isus, menţionând Adunarea, va trebui să vorbească şi despre preţul pe care-l va plăti pentru a o dobândi: suferinţele şi moartea Sa. Sărmanul Petru! Cu o clipă înainte vorbise sub inspiraţie divină, iar acum devine un instrument al lui Satan! Vrăjmaşul caută să-L abată şi pe Hristos de la calea Sa de ascultare, dar este recunoscut pe dată şi respins.
Isus, Cel care a străbătut primul calea renunţării totale, nu ascunde ceea ce presupune mersul în urma Sa (comp. cu cap. 10.37-40). Suntem noi gata să-L urmăm cu orice preţ? (Filipeni 3.8).
Mana Zilnica 