5 August 2021
Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat la gloria Lui eternă în Hristos Isus.
1 Petru 5.10
Harul lui Dumnezeu (1)
Dumnezeu S-a descoperit ca fiind Dumnezeul oricărui har, însă cât de dificil ne este nouă să credem că El este cu adevărat plin de har! Simțămintele noastre naturale sunt exprimate de omul din pilda minelor: „Mă temeam de tine, fiindcă ești om aspru” (Luca 19.21). În noi toți există, în mod natural, o lipsă a înțelegerii harului lui Dumnezeu.
Câteodată există gândul că harul înseamnă că Dumnezeu trece păcatul cu vederea. Nimic mai fals! Pentru Dumnezeu, păcatul este un lucru atât de oribil, încât nu-l poate tolera sub nicio formă și în nicio măsură, și nimic altceva decât harul nu poate veni în întâmpinarea nevoii păcătosului. Dacă ar sta în puterea păcătosului să-și îndrepte calea și să se îmbunătățească, n-ar mai fi nevoie de har. Din momentul în care înțeleg că sunt un păcătos și că Domnul a venit la mine fiindcă știa toată întinderea și urâciunea păcatului meu, atunci înțeleg ce înseamnă harul. Atunci văd că harul lui Dumnezeu este mai mare decât păcatul meu.
Este bine să înțelegem că Domnul, care Și-a dat viața pentru noi, este același Domn cu care avem de-a face în fiecare zi a vieții noastre. Toate lucrările Lui față de noi se desfășoară pe același principiu al harului. Cât de prețios și de încurajator este să știu că Isus, chiar în acest moment, simte aceeași dragoste față de mine ca atunci când a murit pe cruce pentru mine!
Să presupunem că am un temperament greu de ținut în frâu. Dacă vin cu această problemă la Isus, primesc putere de la El pentru nevoia mea. Eforturile mele nu vor fi niciodată de ajuns. Adevărata putere este rezultatul faptului că Domnul este plin de har. Dacă, în prezența Sa, ne recunoaștem a fi exact ceea ce suntem, vom descoperi că El este pentru noi doar har. Avem dreptul să uităm de noi înșine și de păcatul nostru, însă nu avem niciodată dreptul să uităm de Isus.
J. N. Darby
N-am venit să chem la pocăință pe cei drepți, ci pe cei păcătoși.
Luca 5.32
Dezertorul
Un soldat englez se folosise de concediul primit, pentru a dezerta și a pleca în străinătate. A rămas acolo până s-a încheiat războiul. Într-o zi a apărut în toate ziarele engleze o proclamație a reginei Angliei, care promitea amnistierea tuturor dezertorilor care se vor anunța în decurs de șapte săptămâni. Soldatul s-a bucurat să audă această știre, dar a fost și sceptic. S-a interesat în mai multe locuri dacă într-adevăr așa era, iar răspunsurile au fost încurajatoare. Astfel, într-o zi a scris conducerii o scrisoare. Dar nu a vrut să recunoască sincer că era un dezertor, ci a explicat că, după terminarea concediului, nu și-a mai găsit unitatea, deci că nu era vorba în niciun caz de o dezertare în adevăratul înțeles al cuvântului.
A trecut ceva timp până a primit răspunsul. Amnistierea era numai pentru adevărații dezertori. Cazul său trebuia, din nefericire, să fie prezentat instanței militare.
Soldatul a recunoscut că situația lui devenise și mai gravă din cauza unei minciuni.
Faceți și dumneavoastră ca acel soldat? Încercați mereu să înfrumusețați păcatele în fața lui Dumnezeu, să le prezentați ca fiind produsul unor împrejurări nefavorabile? Veți fi fericit numai când veți descoperi și veți recunoaște cu sinceritate păcatul. Atunci Dumnezeu vă va oferi iertarea Sa: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept, ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate” (1 Ioan 1.9).
„Ți-am făcut cunoscut păcatul meu și nu mi-am ascuns fărădelegea … Și Tu ai iertat vina păcatului meu” (Psalmul 32.5).
Citirea Bibliei: 1 Împărați 2.1-27 · Ioan 4.15-30
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
NU MAI PUNE RĂUL ÎNAINTE! – Fundația S.E.E.R. România
„Nu vă îngrijoraţi…” (Matei 6:31)
Indiferent ce se întâmplă în viață, încearcă să vezi lucrurile în perspectivă. Când nu o faci, ajungi să vezi problemele minore ca fiind majore. Sau faci exact invers: tratezi situațiile semnificative ca fiind „nu mare lucru.” Oricare dintre cele două tendințe – și aceea de-a diminua importanța unui lucru, și aceea de a exagera – conduce la probleme. Așadar, străduiește-te să vezi lucrurile așa cum sunt în realitate, și nu le lăsa să depășească proporțiile. Dezvoltă obiceiul de-a te uita la imaginea de ansamblu, în loc să rămâi cantonat pe lucrul care te supără. Când te gândești excesiv la problemele tale, ele par să fie mai mari decât sunt în realitate. Când te confrunți cu o situație care te depășește, ocupă-te mai întâi de panica de care te simți cuprins, și apoi ocupă-te de problemă! Așază-te liniștit pe un scaun, calmează-te și amintește-ți de toate promisiunile lui Dumnezeu și de lucrurile pe care îți place să le faci.
Adevărul este că îngrijorarea nu dispare niciodată. După ce ai rezolvat o problemă, o alta așteaptă să-i ia locul. Așa este în viață, și nu poți schimba mare lucru… Deci, ce-i de făcut? Schimbă-ți perspectiva! În loc să te concentrezi asupra îngrijorărilor, include-L pe Dumnezeu în ecuație. Te-a dezamăgit El vreodată? Nu, și asta nici nu se va întâmpla vreodată! Harul lui Dumnezeu care te-a susținut și care te-a scăpat de cea mai recentă situație îngrijorătoare, va fi cu tine și în situația de față – și în următoarea!
Să remarcăm ce a spus Domnul Isus despre lucrurile pentru care ne îngrijorăm cel mai mult: „Nu vă îngrijoraţi dar, zicând: „Ce vom mânca?” Sau: „Ce vom bea?” Sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?” Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:31-33). Așa că, nu mai pune răul înainte!
de Jean Koechlin
Matei 17:14-27
Adorarea creştină are efectul de a-l purta pe cel credincios, în duh, sus, „pe munte”, în prezenţa Domnului glorificat. Ce bine ar fi să putem cunoaşte şi noi mai des asemenea momente…! Dar trebuie să ştim să şi coborâm împreună cu El în mijlocul împrejurărilor vieţii din această lume în care împărăţeşte Satan. Aceasta este ceea ce experimentează aici ucenicii. Vindecarea copilului lunatic Îi dă lui Isus ocazia să sublinieze atotputernicia credinţei.
Scena din v. 24-27 este în acelaşi timp şi instructivă şi sensibilizatoare. Petru, întotdeauna gata să treacă la fapte înainte de a cugeta, uitând de viziunea gloriei şi de glasul Tatălui, se angajează în numele Învăţătorului său să plătească darea pentru Templu. Isus îl întreabă cu blândeţe dacă s-a văzut vreodată ca un fiu de împărat să plătească taxă către propriul său tată; iar Simon era tocmai cel care Îl recunoscuse cu puţin înainte ca fiind „Fiul Dumnezeului celui viu” (16.16)! După această clarificare, Domnul îi dă totuşi lui Petru misiunea să plătească această sumă (pe care El nu era dator s-o dea), pentru a-Şi arăta deopotrivă puterea Sa, a Aceluia care stăpâneşte peste întreaga creaţie, inclusiv asupra peştilor mării (Psalmul 8.6,8), precum şi dragostea Sa, a Aceluia care Se asociază cu slabul Său ucenic, plătind în mod egal şi pentru el.
Mana Zilnica 