4 August 2021
„Și leviții să înconjoare pe împărat de jur-împrejur, fiecare cu armele sale în mână; și cel care va intra în casă să fie omorât; și voi să fiți cu împăratul când intră și când iese.” Și leviții și tot Iuda au făcut după toate câte poruncise preotul Iehoiada … Și l-au scos pe fiul împăratului și i-au pus coroana și i-au dat mărturia și l-au făcut împărat. Și Iehoiada și fiii săi l-au uns și au zis: „Trăiască împăratul!”.
2 Cronici 23.8,11
Leviții (23) – Pază pentru tânărul împărat
Când bunica sa, Atalia, a ucis toată sămânța împărătească din Iuda, Ioas, în vârstă de un an, a fost ascuns în templu de mătușa sa și de soțul ei, preotul Iehoiada. După ce Ioas a fost ținut ascuns timp de șase ani, Iehoiada a făcut pregătirile pentru a-l încorona ca împărat.
Leviții, slujitorii lui Dumnezeu, au jucat un rol important în această acțiune. În ziua de sabat erau două cete de leviți în slujbă, fiindcă noua ceată își începea slujba la începutul sabatului, iar cea veche și-o încheia la sfârșitul lui. După ce i-a înarmat cu sulițele și cu scuturile lui David, care erau păstrate în templu, Iehoiada i-a așezat în jurul micuțului Ioas, fiul împăratului, care a fost încoronat și uns ca împărat la stâlpul de la intrarea în templu. Totul a fost făcut ținându-se cont așa cum trebuie de sfințenia lui Dumnezeu. Poporul s-a bucurat și și-a îndreptat inima către Domnul. Nelegiuita Atalia a fost omorâtă afară din templu.
După moartea și învierea Sa, Domnul Isus este ascuns, ca să zicem așa, în gloria cerului. Însă, la timpul hotărât de Dumnezeu, El Se va întoarce pe pământ și Își va lua locul de drept ca Împărat al împăraților și Domn al domnilor. Nu va fi nevoie ca noi, cei credincioși, să-L păzim atunci, ci ne vom înfățișa împreună cu El, în trupuri glorificate. Până atunci însă, facă Dumnezeu ca toți să trăim în așa fel încât numele Domnului Isus să fie glorificat în noi și noi în El!
E. P. Vedder, Jr.
Cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfătuitorul Lui? Căci din El, prin El și pentru El sunt toate.
Romani 11.34,36
Bionică: Să învățăm din ideile lui Dumnezeu (3) – Ursul polar; termitele
În părul blănii ursului polar se găsesc canalicule (canale mici aflate într-un țesut organic) microscopice pline cu aer, care asigură o izolare termică excepțională. Firele de păr, fiind transparente și goale în interior, ca fibrele optice, conduc razele ultraviolete spre pielea de culoare neagră a ursului polar. Pielea absoarbe căldura într-un mod eficient și se încălzește. Ursul polar este, prin urmare, protejat de frigul arctic printr-o instalație de climatizare specială, care se găsește în fiecare fir de păr din blana lui albă. Cercetătorii în domeniul textilelor și constructorii de mașini au studiat colectoarele solare ale ursului polar, pentru a perfecționa sistemele de producere a energiei termice solare.
O movilă de termite poate atinge până la șapte metri înălțime și adăpostește chiar și câteva milioane de termite. Aceste cuiburi sunt construite complex, ca un complicat labirint de camere și de pasaje subterane, prevăzute cu sistem de ventilație, de drenaj, de încălzire și chiar cu aer condiționat. Aerul cald iese prin partea de sus a termitierei cu ajutorul unor ferestre de ventilație. Aerul proaspăt intră prin partea de jos. Răcirea suplimentară se realizează printr-un sistem simplu de vaporizare: termitele stropesc pereții cu apă, scuipând pe ei. Pe măsură ce apa se evaporă, ea răcește aerul, asigurând ventilația. Cine a dat poporului de termite, format din milioane de exemplare, planul pentru o construcție corectă din punct de vedere fizic? De unde știe fiecare termită unde trebuie adăugat material și cum funcționează comunicarea dintre ele? Lucrările Creatorului ne arată înțelepciunea Sa! De ce mai cred încă mulți oameni în teoria evoluției? A-L nega pe Dumnezeu este o nechibzuință.
Citirea Bibliei: 1 Împărați 1.38-53 · Ioan 4.1-14
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ÎNVAȚĂ DE LA PĂSĂRI! – Fundația S.E.E.R. România
„Uitaţi-vă la păsările cerului…” (Matei 6:26)
S-ar putea să nu-ți placă partidul politic aflat la putere, dar tu ești într-o situație mai bună decât cea a iudeilor despre care vorbește Domnul Isus în acest pasaj din Predica de pe munte. Țara lor era sub ocupație romană și ei erau obligați să plătească taxe exorbitante pentru cei aflați la putere. Iudeii trăiau ca sclavii, așa că erau foarte îngrijorați. Apoi a venit Domnul Isus și le-a spus: „Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră, şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele? Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui?” (Matei 6:26-27). Cu alte cuvinte, când simți că te îngrijorezi – încearcă să privești la păsări! Ele nu știu de unde le va veni următoarea masă, și cu toate astea, nu vei vedea nicio pasăre doborâtă de atacuri de panică.
Așadar, crezi că afirmația „mult mai de preţ decât ele” ți se aplică și ție?
Un om care-și pierduse locul de muncă, și era abătut și îngrijorat cu privire la întreținerea familiei sale, a observat niște păsări mâncând resturi de tort de căpșuni dintr-un tomberon. Brusc și-a adus aminte de ceea ce spune Scriptura și a zis: „Dacă Dumnezeu le poate hrăni pe aceste păsări cu tort de căpșuni, sigur poate avea grijă și de mine!” Chiar dacă nu ai o imagine de sine foarte bună și crezi că nu meriți grija nimănui, totuși nu crezi că valorezi mai mult decât o pasăre? Așadar, uită-te cât de frumos Se îngrijește Tatăl tău ceresc de ele, și nu uita nicio clipă că mult mai mult Se va îngriji El de tine! Dacă îngrijorarea îți fură fericirea în timpul zilei, și somnul în timpul nopții, ia decizia de-a ține cont și de a pune în practică următorul verset (1 Petru 5:7): „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.”
de Jean Koechlin
Matei 17:1-13
Capitolul 16 se încheia cu gândul la suferinţele şi moartea lui Isus; cap. 17 se deschide cu apariţia Sa în glorie, care răspunde promisiunii făcute ucenicilor (16.28). După dispreţul de care Fiul Său a avut parte de la poporul Israel şi după toate formele de necredinţă pe care Acesta le-a întâmpinat în capitolul precedent, Dumnezeu a dorit să pună în scenă, în faţa unor martori aleşi dintre oameni, o anticipare a decorului măreţiei Sale imperiale.
Ce scenă grandioasă! Cei trei ucenici nu pot însă s-o suporte: teama pune stăpânire peste ei (după ce dormiseră Luca 9.32). În final, Dumnezeu trebuie să ia cuvântul, pentru ca Preaiubitul Său să nu fie confundat cu cei doi care-L întovărăşeau în glorie. Abia mai târziu, după învierea Domnului, ucenicii vor înţelege semnificaţia acestei minunate viziuni şi li se va permite să o relateze: aceasta este ceea ce va face Petru în cea dea doua sa epistolă (2 Petru 1.17-18).
Dar acum, în timp ce Moise şi Ilie se întorc la odihna lor, Fiul lui Dumnezeu Îşi reia înfăţişarea Sa de OM smerit, cu chip de rob, pe care încetase să o poarte doar pentru o clipă… Şi, coborând de pe munte, Îşi continuă drumul crucii, absolut singur…
Mana Zilnica 