20 August 2021
Și, chemându-i, le-au poruncit să nu vorbească deloc, nici să nu învețe pe alții în Numele lui Isus. Dar Petru și Ioan, răspunzând, le-au zis: „Judecați voi dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu; pentru că noi nu putem să nu spunem ceea ce am văzut și am auzit”.
Fapte 4.18-20
Uneori auzim despre creștini din alte colțuri ale lumii că suferă și că sunt persecutați din cauza Numelui Domnului Isus, iar inimile noastre simt împreună cu ei, la fel cum sunt mișcate atunci când citim această întâmplare cu Petru și cu Ioan. Ne minunăm de curajul, de credința și de îndrăzneala lor și apreciem credincioșia și hotărârea lor de a mărturisi despre Domnul, precum și refuzul de a nu vorbi despre acele lucruri pe care le văzuseră și auziseră.
Ce provocare pentru noi! Cei mai mulți dintre noi, care citim aceste pagini, trăim în țări în care avem libertate să vorbim despre lucrurile pe care, prin credință, le-am văzut și le-am auzit. Nu suntem persecutați așa cum au fost ei și așa cum mulți alții sunt persecutați astăzi, totuși nu le vorbim altora cu îndrăzneală despre Domnul. Petru și Ioan văzuseră și auziseră lucruri care îi impresionaseră în așa măsură, încât nu puteau să nu le spună altora despre Domnul Isus. Este Domnul la fel de real și de prețios pentru noi? Ne preocupăm cu El în așa măsură încât El să umple inima noastră, după care, din plinătatea ei, să le vorbim altora despre El?
Suntem adesea timizi și chiar ne este rușine să vorbim cuiva, însă am putea să-i înmânăm o broșură. Dacă am da o broșură pe zi (ceea ce nu este mult, nu-i așa?), ar însemna să împărțim 365 de broșuri pe an. Cu siguranță, doar veșnicia va arăta rezultatele unui astfel de efort!
A. Blok
Să te închini Domnului Dumnezeului tău, și numai Lui să-I slujești.
Luca 4.8
Ce ar face zeul de piatră aruncat în Gange?
Zalim, un tânăr indian, L-a primit în inima sa pe Domnul Isus. La puțin timp după acest eveniment, a pornit la drum cu un vapor pe fluviul Gange cu alți doi preoți hinduși mai în vârstă. Aceștia l-au atacat imediat, din pricina credinței sale:
— Ce știi tu, băiat prost, despre religia părinților tăi și despre creștinism? Ce ți-a venit să părăsești religia noastră?
— Probabil aveți dreptate că sunt un om prost. Dar faptul că am renunțat la idoli nu este o acțiune greșită din partea mea. Aveam acasă un zeu excepțional. Era frumos lucrat și a costat o mulțime de bani, deoarece l-am achiziționat de la un artist cunoscut. Dar, deși am slujit zeului meu mulți ani, el nu m-a binecuvântat niciodată. Acum vă întreb: dacă zeul meu de piatră ar fi aici și l-aș arunca în fluviul Gange împreună cu cățelul de acolo, ce s-ar alege de ei?
Preoții hinduși au tăcut, pentru că nu știau ce să răspundă. Alți călători, care au urmărit discuția, au răspuns:
— Acel zeu de piatră ar fi imediat pe fundul fluviului, în schimb câinele ar înota la mal.
— Deci câinele este mai mare decât zeul, a spus ca o concluzie Zalim, deoarece câinele se poate salva pe sine însuși, dar zeul nu. Așadar, nu-mi cereți să slujesc unui zeu care este mai puțin valoros decât un câine. Nu, eu nu vreau să mai venerez o piatră, ci vreau să mă închin Celui care a creat întreaga lume. Eu mă închin Domnului Isus care a murit pentru mine și numai Lui vreau să-I slujesc.
Citirea Bibliei: 1 Împărați 8.54-66 · Ioan 7.25-36
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
PREȚUL SUCCESULUI – Fundația S.E.E.R. România
„Oriunde se munceşte este şi câştig, dar oriunde numai se vorbeşte, este lipsă.” (Proverbele 14:23)
Într-o zi, un bunic le povestea nepoților săi cum a plecat el să trăiască în America. Le-a spus despre trenurile și vaporul care l-au purtat din casa lui din Europa de Est. Le-a spus despre felul în care i s-au procesat datele, împreună cu ale celorlalți imigranți, la Ellis Island… și a ajuns la momentul când s-a dus la un restaurant cu autoservire din Manhattan, ca să-și ia ceva de mâncare. S-a așezat la o masă liberă și a așteptat multă vreme ca să vină cineva să-i ia comanda… dar n-a venit nimeni! În cele din urmă, o femeie cu o tavă plină de mâncare s-a așezat la masa lui și i-a explicat cum funcționează autoservirea. „Începi de la capăt,” i-a spus ea, arătând spre teancul de tăvi. „Apoi mergi de-a lungul vitrinelor cu mâncare și îți iei ce dorești. La celălalt capăt ți se spune cât trebuie să plătești.” Bunicul a reflectat o clipă, apoi a spus: „Curând am aflat că așa funcționează totul în America. Aici, viața este ca un restaurant cu autoservire. Poți avea tot ce-ți dorești – chiar și succes foarte mare – dacă ești dispus să plătești prețul! Dar nu vei primi niciodată ceea ce-ți dorești, dacă aștepți ca altcineva să-ți aducă. Trebuie să te ridici și să-ți iei singur!” Diferența dintre locul în care te găsești acum și locul în care ai vrea să fii se poate rezuma într-un cuvânt: muncă! „Dorește Dumnezeu să am succes?” întrebi tu. Da, însă El nu ți-l va arunca direct în poală. El a promis că va binecuvânta „tot lucrul mâinilor tale…” (Deuteronomul 28:12). Ore nesfârșite, efort persistent, îmbunătățire continuă – iată ce face diferența dintre ambiție și succes. Așadar, Dumnezeu să binecuvânteze „tot lucrul mâinilor tale”!
de Jean Koechlin
Matei 24:31-51
Domnul Îşi întrerupe expunerea Sa profetică pentru a-i îndemna pe ai Săi la veghere şi la lucrare. Judecata asupra lumii va cădea pe neaşteptate şi îi va lovi şi pe necredincioşi şi pe batjocoritori. În acelaşi timp însă, ea îi va atinge şi pe cei indiferenţi, pe cei nehotărâţi şi pe copiii cu părinţi creştini care nu sunt şi copii ai lui Dumnezeu. Este cumva aceasta şi situaţia ta? „De aceea şi voi fiţi gata” (v. 44) ne îndeamnă Domnul pe fiecare în parte.
În v. 45, o frumoasă slujbă este aşezată înaintea celor rânduiţi de El: aceea de a împărţi în jur hrana Cuvântului (Fapte 20.28; 1 Timotei 1.12). Pentru aceasta sunt de îndeplinit două condiţii: Credincioşia, pentru a cunoaşte Cuvântul şi a nu ne abate de la el, şi priceperea, pentru a şti cum să-l folosim potrivit cu nevoile şi cu situaţiile altora. În cercul larg al creştinătăţii sunt însă şi robi răi; aceştia stăpânesc cu asprime peste suflete şi se îmbată de plăcerile lumii (comp. cu 1 Tesaloniceni 5.7…). Din ce cauză? Pentru că, în străfundul lor, aceştia nu cred în întoarcerea Stăpânului. Slujitorul Domnului Hristos nu poate fi credincios şi priceput decât dacă păzeşte un fericit secret: în fiecare zi, el Îl aşteaptă pe Domnul. „Sufletul meu aşteaptă pe Domnul mai mult decât aşteaptă străjerii dimineaţa”, scrie psalmistul (Psalmul 130.6).
Mana Zilnica 