8 August 2021
Și Domnul a vorbit lui Moise, zicând: „Și la zece ale acestei luni a șaptea este ziua Ispășirii: să vă fie o adunare sfântă; și să vă mâhniți sufletele și să aduceți o jertfă prin foc pentru Domnul”.
Levitic 23.26,27
Marea Zi a Ispășirii era o zi foarte importantă pentru Israel. Acesta era singurul moment din an în care marelui preot i se îngăduia să intre în Locul Preasfânt. Poporul era curățit pe baza sângelui vărsat, pe care marele preot îl stropea atât înaintea cât și pe capacul ispășirii.
Epistola către Evrei ne învață aceste minunate lecții spirituale ilustrate prin Ziua Ispășirii. În Evrei 9.12 citim: „nu cu sânge de țapi și de viței, ci cu propriul Său sânge, a intrat o dată pentru totdeauna în locurile sfinte, după ce a obținut o răscumpărare eternă”. Hristos a intrat în sanctuarul ceresc în virtutea sângelui Său, după ce a obținut o răscumpărare eternă. Prezența Lui în cer și prezența Duhului Sfânt pe pământ sunt cele două lucruri importante care caracterizează această dispensație.
După ce Adunarea, Mireasa lui Hristos, va fi răpită în cer, Hristos va veni din nou împreună cu ea pentru a-Și instaura Împărăția. Israel, aflat la acel timp în țară și după ce a trecut prin mari suferințe, se va supune cu pocăință adevărată și cu zdrobire de duh. Ei vor „boci pentru El, cum bocește cineva pentru singurul lui fiu, și se vor amărî pentru El, cum este cineva în amărăciune pentru întâiul său născut” (Zaharia 12.10). Atunci va fi deschisă poporului o sursă pentru păcatul și pentru necurăția lui. Acest lucru corespunde cu Ziua Ispășirii. Israel va descoperi că însuși acel sânge pe care ei l-au vărsat este singurul mijloc de curățire și de binecuvântare – acesta este sângele noului legământ, iar „El este Mijlocitor al unui legământ nou … având loc moartea” (Evrei 9.15). Nu există binecuvântări, cerești sau pământești, pe care Dumnezeu să le reverse, care să nu fie bazate pe sângele scump al lui Hristos, Mielul lui Dumnezeu.
J. Redekop
Le-am dat Cuvântul Tău și lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume. Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzești de Cel Rău. Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume.
Ioan 17.14-16
Gânduri cu privire la Ioan 17
Grija Domnului Isus pentru ucenicii Săi a fost una aparte. În timpul celor aproximativ trei ani și jumătate cât au fost împreună, El i-a păzit și i-a ocrotit și a avut grijă în mod deosebit de inimile lor. În plus, El le-a dat „Cuvântul” Tatălui. Astfel, ucenicii au putut să-L cunoască pe Tatăl Însuși, precum și gândurile și intențiile Sale pe care le are cu privire la Fiul Său și la copiii Săi.
Lumea i-a urât pe ucenicii lui Isus, pentru că ei erau într-o legătură strânsă cu Domnul lor. El a fost urât de lume, pentru că El nu era din ea. Nu exista nimic comun între El și lume. El a fost doar un Străin aici. Dacă Domnul Isus a fost neînțeles și urât, atunci și urmașii Lui au parte de antipatie și de ură din partea lumii.
Noi ne aflăm pe aceeași poziție ca Învățătorul nostru! Aceasta înseamnă că Îl cunoaștem pe Tatăl, avem și cunoaștem Cuvântul Său și putem să ne bizuim pe grija Lui părintească. Bucuria lui Hristos este bucuria noastră. Dar așa cum El a fost batjocorit și un pribeag în această lume, așa suntem și noi.
Fiul lui Dumnezeu nu S-a rugat ca ai Săi să fie luați din lume. Fără îndoială, va sosi momentul când credincioșii vor fi răpiți în cer. Dar, până atunci, El dorește ca ei să rămână păziți de Cel Rău; și numai Tatăl îi poate păzi.
„Ei nu sunt din lume.” Să nu uităm niciodată că lumea și copiii lui Dumnezeu nu au niciun punct comun!
Citirea Bibliei: 1 Împărați 4.1-20 · Ioan 5.1-9
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
IMPORTANȚA CITITULUI – Fundația S.E.E.R. România
„…Ia seama bine la citire…” (1 Timotei 4:13)
Ceea ce citești și studiezi face din tine ceea ce devii. Când te hrănești spiritual din cărțile pe care le citești, tu păstrezi un flux continuu de adevăr în inima și în mintea ta. De ce?
Pentru că:
1) Cititul descurajează conversația neproductivă. Trebuie să fii mereu gata să-ți împărtășești credința și să lucrezi pentru nevoile altora. Dar ai stat vreodată lângă cineva care nu se putea opri din vorbit? De multe ori, oamenii cărora le place să vorbească nu au nevoie de nimic semnificativ care să le ofere energie. Ei vorbesc numai ca să evite tăcerea; dar atunci când ai o carte la îndemână, problema aceasta se rezolvă.
2) Fă-ți o listă cu cărțile pe care ai dori să le citești în fiecare lună. Lucrul acesta împiedică alegerile neînțelepte în clipele de plictiseală, de ispită sau de oboseală. Și iată o sugestie: la începutul fiecărui an, alege cincizeci și două de cărți pe care ai vrea să le citești până la sfârșitul anului – câte una pe săptămână. Dacă citești douăzeci de pagini pe zi, ajungi să citești o carte de 140 de pagini pe săptămână. Este prea mult? Citește una într-o lună, sau în două luni… numai, citește!
3) Ia cărți cu tine când călătorești. Atunci când te afli departe de programul tău zilnic încărcat, ai ocazia să te retragi în propria ta lume privată: poți citi, poți visa, te poți concentra și poți face planuri. Pentru a-l pregăti pe Timotei, apostolul Pavel i-a scris: „Ia seama bine la citire… Nu fi nepăsător de darul care este în tine… Pune-ţi pe inimă aceste lucruri, îndeletniceşte-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toţi.” (1 Timotei 4:13-15). Cartea pe care trebuie s-o citești zilnic este Biblia – care este și cartea pe care trebuie s-o citești cel mai mult și s-o porți cu tine. Dar citește și alte cărți creștine, întrucât Dumnezeu este sursa oricărei înțelepciuni și cunoașteri adevărate. Iar înțeleptul Solomon spune: „Iată începutul înţelepciunii: dobândește înţelepciunea, şi cu tot ce ai, dobândește priceperea.” (Proverbele 4:7).
Așadar, citește! Cititul te îmbogățește!
de Jean Koechlin
Matei 19:1-26
La începutul acestui capitol, Isus, răspunzând la o întrebare a fariseilor, condamnă încă o dată divorţul (vezi 5.31,32).
După aceasta, El îi binecuvântează pe copilaşii care sunt aduşi la El şi îi mustră pe ucenicii care voiau să-i oprească. Facem şi noi parte dintre aceia care aduc, prin rugăciune, suflete tinere la Domnul? sau, dimpotrivă, dintre aceia care îi împiedică să vină, poate printr-un exemplu rău?
În v. 16 vedem un tânăr care se apropie de Isus cu o dorinţă binevenită, să obţină viaţă eternă, numai că întrebarea lui era pusă greşit, iar Domnul vrea să-l facă pe vizitatorul Său să înţeleagă acest lucru. „Vrei să faci binele (sau: un lucru bun)? Ei bine, iată poruncile!” Răspunsul tânărului arată că el nu-şi dădea seama că era incapabil să facă vreun bine, cât de mic. Atunci Domnul îi explică faptul că în inima lui locuieşte un idol: bunurile sale trecătoare (proprietăţile sale), un obstacol care împiedică pe atât de multe persoane să vină la Domnul Hristos şi să-L urmeze! Nu, viaţa eternă nu se primeşte făcând binele. Şi nici cel mai bun temperament, însoţit de cele mai înalte aptitudini naturale, nu ne ajută la nimic ca să o merităm, … pentru că viaţa eternă nu se primeşte pe merit, ci în dar: este darul fără plată al lui Isus, făcut tuturor acelora care-L urmează (Ioan 10.28).
Mana Zilnica 