Mana Zilnica

Orice ni se dă bun și orice dar desăvârșit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este … umbră de mutare.

Iacov 1.17

Henry Martyn (1)

Henry Martyn (1781-1812) a fost un creștin care s-a dedicat ca misionar în India Britanică și în Persia. Tânăr fiind, era atras de matematică și de limbi străine, ceea ce l-a determinat să meargă la studii la Cambridge. A primit cea mai înaltă distincție academică oferită la Cambridge tinerilor matematicieni, devenind imediat profesor la Colegiul St. John. Era un creștin serios, trăind în rugăciune și în apropiere de Dumnezeu: „Cât de dulce este să umbli cu Isus; am descoperit raiul aici, pe pământ; nu este lucrare mai plăcută decât să mă rog și să trăiesc dăruindu-mă cu totul în slujba lui Dumnezeu„, spunea Henry.

În timp ce se pregătea să studieze dreptul, a citit despre viața misionarului David Brainerd și a auzit vorbindu-se despre lucrările pe care le face Dumnezeu în India prin misiunea lui William Carey. A dus o mare luptă interioară gândindu-se la succesul pe care l-ar putea atinge în cariera lui, însă în cele din urmă a hotărât să devină misionar.

După patru ani de pregătiri și de perfecționare a limbii hinduse, timp în care devenise pastor, a plecat în India, ca misionar și capelan pentru soldații din regatul Marii Britanii. De foarte multe ori când predica într-o biserică sau grupurilor de misionari, spunea: „Noi suntem lumini în lume, de aceea sentimentele și viețile noastre trebuie să demonstreze chemarea noastră divină!„.

„Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre drepte și să preamărească pe Tatăl vostru care este în ceruri” (Matei 5.16).

Citirea Bibliei: Numeri 28.1-31 · Matei 15.21-28

coordonatori Bob & Debby Gass

AI PROBLEME CU SOMNUL? – Fundația S.E.E.R. România

„Când te vei culca, vei fi fără teamă, şi când vei dormi, somnul îţi va fi dulce.” (Proverbele 3:24)

Insomnia este un lucru jalnic. La ora actuală, ea afectează între 30 și 50% din populație. Când ai insomnie, îți este groază să mergi la culcare, te zvârcolești toată noaptea și în următoarea zi ești obosit. Și când situația continuă săptămâni întregi și chiar luni, te poate deprima și îți poate lua bucuria. Treci cumva prin așa ceva chiar acum? Atunci, lasă-L pe Dumnezeu să te ajute. Cuvântul Său spune că „prea iubiţilor Lui El le dă pâine ca în somn.” (Psalmul 127:2). Promisiunea Sa, pentru tine, este aceasta: „Când te vei culca, vei fi fără teamă, şi când vei dormi, somnul îţi va fi dulce.” (Proverbele 3:24)

Dacă ești dependent de pastile de dormit, Marele Doctor te poate vindeca. Fă din rugăciunea aceasta și rugăciunea ta astăzi: „Tată, fă ca lumina Ta să scoată la iveală cauza lipsei mele de somn. Oricare ar fi anxietățile care mă împiedică să intru în starea de somn binefăcător, le arunc asupra Ta așa cum mi-ai spus, știind că îți pasă de mine (vezi 1 Petru 5:7). Liniștește-mi gândurile care o iau la goană și care nu-mi dau pace. Ajută-mă să stau liniștit, pentru că Tu ești Dumnezeul meu (vezi Psalmul 46:10). Ascult de porunca Ta de-a nu mă îngrijora de nimic, și mă rog pentru toate lucrurile. Așa că, aduc toate nevoile mele înaintea Ta și Îți mulțumesc pentru tot ceea ce ai făcut deja. Cuvântul Tău mă asigură că dacă voi face asta, voi experimenta pacea Ta, care este mai extraordinară decât poate mintea omenească să priceapă și care îmi va păzi gândurile și inima (vezi Filipeni 4:6-7). Voi merge astăzi la culcare fără teamă sau neliniște, prin credința în Cuvântul Tău, și mă voi bucura de vise plăcute. Da, mă voi culca și voi dormi deoarece Tu, Doamne, mă vei păzi (vezi Psalmul 4:8). În Numele Domnului Isus mă rog, Amin.”

de Jean Koechlin

Psalmul 4

În Psalmul 3 Lam putut observa pe Domnul ca fiind protecţia celui credincios. În Psalmul 4, Domnul este partea sa.

Omul evlavios are asigurarea că Dumnezeu la ales pentru Sine (v. 3), că „la introdus în favoarea Sa” (v. 3, lit.). Dar el încă se află în mijlocul unei lumi în care domnesc deşertăciunea şi minciuna (v. 2) şi deci nu poate decât să sufere aici… „Cine ne va arăta binele?” este întrebarea care răsună adesea întro astfel de lume (v. 6). „Binele” acesta nul vom găsi în jurul nostru şi, cu siguranţă, nici în noi înşine! Singurul bine adevărat este cel pe care Dumnezeu îl face. Numai El ne poate da expresia desăvârşită a binelui, prin viaţa Fiului Său, a „Omului evlavios” prin excelenţă, singurul despre care se poate spune: „Toate le face bine” (Marcu 7.37).

Dumnezeu este izvorul oricărui bine, dar şi al oricărei bucurii adevărate. „Tu miai pus bucurie în inimă„, declară psalmistul (v. 7): este bucuria care nu depinde de abundenţa bunurilor materiale, după cum aflăm şi din sfârşitul versetului (comp. cu Habacuc 3.17,18). Filipeni 4, capitol ce ne îndeamnă să ne bucurăm întotdeauna în Domnul, este totodată şi capitolul care ne aminteşte că un credincios poate fi la fel de fericit în lipsuri, ca şi în belşug (Filipeni 4.4,12). Bucuria divină poate umple sufletul chiar în mijlocul necazului; împrejurările nu o afectează, cu siguranţă, deoarece izvorul ei este în Cel care nu Se schimbă (Evrei 13.8).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

17 feb. 2021

17 Februarie 2021

Astfel deci, și în timpul de acum este o rămășiță potrivit unei alegeri a harului.

Romani 11.5

La momentul când au fost scrise aceste cuvinte, nimeni nu putea tăgădui faptul că poporul Israel era vinovat de a-L fi urât, lepădat și crucificat pe Hristos. Pavel însuși, pe când se numea Saul, era o dovadă a nemăsuratei furii a israeliților împotriva lui Hristos. Însă, ca și în zilele lui Ilie, exista atunci o rămășiță aleasă prin har, prin favoarea nemeritată a lui Dumnezeu.

Iubit credincios, vei fi poate foarte tentat să respingi învățătura despre alegerea prin harul îmbelșugat al lui Dumnezeu! În zilele acestea sunt puțini care cred în ea cu toată inima. Dorința mea este ca tu să o îmbrățișezi din tot sufletul. Nu este oare evident că, atât israeliții, cât și cei dintre națiuni, toți sunt atât de răi, atât de disprețuitori la adresa harului lui Dumnezeu, încât, dacă n-ar exista alegerea Lui, prin har pur, nimeni n-ar fi mântuit, ci toți am fi fost ca Sodoma?

Într-adevăr, ruina totală a omului și alegerea lui Dumnezeu sunt două adevăruri care stau în picioare sau se prăbușesc împreună. Nu-l poți susține pe unul și nega pe celălalt. Remarcați că în toate aceste locuri din Scriptură nu se menționează nimic despre faptul că Dumnezeu n-ar dori mântuirea oamenilor, ci că oamenii nu doresc harul lui Dumnezeu. Când acest adevăr este văzut, cât de prețios este pentru cel credincios adevărul binecuvântat al alegerii prin har! „Iar dacă este prin har, nu mai este din fapte; altfel, harul nu mai este har” (Romani 11.6). Acest verset este clar ca lumina zilei. Mântuirea prin fapte, de orice fel ar fi aceste fapte, înlătură harul lui Dumnezeu. Te bazezi tu pe harul pur, deplin și nemeritat al lui Dumnezeu, sau pe faptele tale?

C. Stanley

[Isus Hristos spune:] „Adevărat, adevărat vă spun, cine crede în Mine are viața veșnică”.

Căci prin har sunteți mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu.

Ioan 6.47; Efeseni 2.8

Siguranța mântuirii

Victor era un tânăr creștin. El s-a întors la Dumnezeu și a crezut în Domnul Isus, primindu-L ca Salvatorul și Domnul lui. Dar de câtva timp era puțin neliniștit și i s-a adresat unui prieten credincios: „Există zile în care mă simt fericit. Atunci cred că sunt salvat și am pace. Când mă rog, mi se pare că Isus mă ascultă și că este cu mine. Dar în alte zile nu mai simt nimic din salvarea mea și, când mă rog, am impresia că El nu mă aude. În astfel de zile mă întreb dacă sunt salvat”.

Atunci prietenul lui l-a întrebat: „Victor, dacă închizi ochii, crezi că soarele a încetat să strălucească?”. — „Nu, desigur, nu!” — „Ai dreptate, Victor, tu nu influențezi cu nimic soarele când îți închizi ochii. Soarele strălucește chiar dacă este timp ploios și norii acoperă cerul. Soarele stă cu mult mai sus decât norii.”

Prietenul i-a explicat mai departe: „Biblia spune: «Cuvântul Tău, Doamne, dăinuiește în veci în ceruri» (Psalmul 119.89). De aceea, promisiunile lui Dumnezeu sunt aceleași în fiecare zi în viața ta, indiferent dacă tu simți sau nu aceasta. Prin credința în Domnul Isus, ai viața veșnică. Simțurile tale nu pot schimba nimic. De aceea, nu te baza pe simțurile tale, ci pe promisiunile lui Dumnezeu din Cuvântul Lui. Dacă ai îndoieli, adu-le înaintea Lui. El îți va da pacea, pe care nu o poți găsi dacă privești la tine. Trebuie să privești la Isus și la lucrarea Sa”.

Citirea Bibliei: Numeri 27.1-23 · Matei 15.12-20

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNVAȚĂ SĂ AI O GÂNDIRE STRATEGICĂ (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Domnul… mă sfătuieşte…” (Psalmul 16:7)

Când te confrunți cu o problemă care te copleșește, desfă-o în bucăți mai mici, ca să le poți gestiona mai ușor, și să te poți concentra pe fiecare dintre ele mai eficient. Nu încerca să manevrezi întreaga situație în mintea ta; exprim-o în scris pentru a putea avea o imagine mai clară. Vreuna dintre părțile mai mici ar putea fi cheia ce deschide ușa. Și dacă tot nu găsești o soluție, vino înaintea lui Dumnezeu în rugăciune! Psalmistul a spus: „Domnul va sfârşi ce a început pentru mine” (Psalmul 138:8). Dacă există ceva ce te privește, Îl privește și pe Dumnezeu – care te iubește. Roagă-te: „Doamne, Îți dau Ție problema aceasta, iar eu… voi merge la culcare!” Când faci lucrul acesta, te poți trezi dimineața cu o soluție extrem de simplă la problema copleșitoare pe care o aveai cu o seară înainte.

Psalmistul a spus (Psalmul 16:7): „Eu binecuvântez pe Domnul, care mă sfătuieşte, căci până şi noaptea îmi dă îndemnuri inima.” Dumnezeu știe ceea ce tu nu știi, iar rugăciunea îți oferă acces la cunoașterea Sa. Cinci pâini și doi pești în mâinile unui băiat nu puteau hrăni cinci mii de oameni. Dar când băiatul le-a pus în mâinile lui Hristos, ele s-au înmulțit… și la sfârșit, au rămas și douăsprezece coșuri de resturi.

Gândirea strategică funcționează întotdeauna când Dumnezeu este temelia strategiei tale, când te bazezi pe Cuvântul Său și când invoci promisiunea Sa (Ieremia 33:3): „Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde; şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse pe care nu le cunoşti.” Dumnezeu va face aceste lucruri mari prin tine, cu o condiție: Să-ți amintești că nu poți face nimic fără El!

de Jean Koechlin

Psalmul 3

O mare parte dintre psalmi au fost compuşi ca urmare a unor împrejurări speciale care, în parte, leau inspirat conţinutul. Fuga lui David din faţa lui Absalom a fost ocazia de care Dumnezeu Sa folosit pentru a nil oferi pe cel de faţă (2 Samuel 15; 16; 17; 18).

În timp ce fiul ticălos urzea comploturi împotriva tatălui său, „cântăreţul plăcut al lui Israel” (2 Samuel 23.1), în loc să se pregătească de apărare, îşi exprimă printro cântare încrederea în Dumnezeul său. Ce conta numărul vrăjmaşilor, din moment ce Domnul Se aşezase ca un „scut„ protector între aceste „zeci de mii„
şi preaiubitul Său! (comp. cu Geneza 15.1; Deuteronom 33.29). David se putea bucura de un somn dulce în mijlocul primejdiilor atât de mari, pentru căL ştia pe Domnul veghind asupra lui (v. 5).

Ce linişte perfectă dă la iveală Domnul Isus în timpul vieţii Sale pământeşti! În timpul furtunii, deşi valurile furioase umpluseră deja corabia, „El era la cârmă, dormind pe căpătâi” (Marcu 4.37,38; vezi şi exemplul lui Petru în Fapte 12.6). Dumnezeu să ne ajute să experimentăm şi noi o astfel de fericită încredere!

Versetul 8 ne ajută să înţelegem că David preţuia mai mult binecuvântarea Domnului acordată poporului decât propria sa siguranţă. Israel rămâne poporul lui Dumnezeu chiar şi atunci când se revoltă împotriva Unsului Său.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

16 feb. 2021

16 Februarie 2021

Credința este siguranța celor sperate, o convingere despre lucrurile nevăzute.

Evrei 11.1

Acest verset arată nu ceea ce credința este în mod abstract, ci ceea ce ea face în practică. Ea este „siguranța celor sperate, o convingere despre lucrurile nevăzute”. Cuvântul „siguranță” poate fi tradus cu „substanțiere”. Credința este deci ca un telescop, prin care putem vedea certitudinile nevăzute despre care Dumnezeu vorbește, făcându-le reale pentru noi, dându-ne siguranță cu privire la ele și făcându-le să aibă substanță în inimile noastre.

Înainte de a vorbi despre felul cum credința a lucrat în cei din vechime, citim câteva cuvinte care ne sunt adresate nouă înșine. Versetul 3 spune: „Prin credință înțelegem”, iar înaintea noastră sunt aduse lucrurile din creație. Aceasta este o afirmație foarte importantă! În zilele apostolice, credința de obște a creștinilor era că „lumile au fost făcute prin Cuvântul lui Dumnezeu”. Mai este această credință comună tuturor creștinilor și astăzi? Tocmai am văzut cum credința este „o convingere despre lucrurile nevăzute”. Înțelegem deci că doar credința ne poate oferi o înțelegere corectă asupra lucrurilor pe care nu le vedem. Cu secole în urmă, lumea filosofică era plină de teorii bizare cu privire la originea creației. Teorii la fel de bizare umplu mințile filosofice și astăzi.

Toate aceste teorii, antice și moderne, consideră ca de la sine înțeles faptul că lucrurile care se văd au fost făcute tot din lucruri care se văd, iar procesul prin care ele au fost făcute a primit numele de evoluție. Filosofii și oamenii de știință sunt foarte deștepți și, în special în aceste zile, au la dispoziție echipamente ultraperformante pentru cercetările lor. Le lipsește însă un singur lucru, dar care este singurul care contează. Le lipsește credința, care cu adevărat poate face pe cineva să înțeleagă. Prin credință noi înțelegem originea creației. Fără credință n-am putea-o înțelege deloc.

F. B. Hole

Cine ești, Doamne?, am zis eu [Saul]. Și Domnul a zis: „Eu sunt Isus, pe care tu Îl prigonești”.

Fapte 26.15

„Eu sunt Isus, pe care tu Îl prigonești”

Isus Hristos Se prezintă aici în cuvinte scurte, dar cuprinzătoare.

„Eu sunt Isus.” – Aceste cuvinte sunt ușor de înțeles. Isus Hristos este Mesia și Fiul lui Dumnezeu. Dar aici El Se prezintă ca Om, ca tâmplarul din Nazaret, ca Cel care este respins, ca Omul de pe cruce, care trăiește acum în slava cerului.

„Pe care tu Îl prigonești.” – Dumnezeu i-a vorbit aici direct lui Saul: Saule, știi tu ce faci? Știi tu împotriva cui se îndreaptă toată ura ta? Tu crezi că urmărești și omori niște oameni rătăciți. Dar ei sunt ucenicii Mei, urmașii Mei. Saule, tu pe Mine Mă prigonești! Ei Îmi aparțin Mie, aparțin de Adunarea Mea. Mânia ta, ura ta Mă lovește pe Mine! Când suferă o parte din trup, tot trupul suferă. Tu Mă lovești pe Mine, când prigonești Adunarea Mea. Suferințele ei Mă ating pe Mine și Mă determină să acționez.

Acest răspuns l-a lovit pe Saul și a produs o schimbare în viața lui. Acolo era o putere care l-a oprit și l-a aruncat la pământ, dar totodată acolo era dragostea, care l-a învăluit și l-a făcut să se întoarcă la El. Isus Hristos i-a arătat aici lui Saul că El îi iubește pe ai Săi.

Și astăzi, oamenii vorbesc împotriva lui Isus Hristos, Îl resping și Îl batjocoresc – pe El și pe urmașii Lui. În multe țări, ei îi prigonesc pe creștini. Dar Isus Hristos este neschimbat și îi spune fiecărui „saul” din zilele noastre: „Eu sunt Isus, pe care tu Îl prigonești”. „Cine vă respinge pe voi pe Mine Mă respinge; iar cine Mă respinge pe Mine respinge pe Cel care M-a trimis pe Mine” (Luca 10.16).

Citirea Bibliei: Numeri 26.35-65 · Matei 15.1-11

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNVAȚĂ SĂ AI O GÂNDIRE STRATEGICĂ (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Orice om chibzuit lucrează cu cunoştinţă.” (Proverbele 13:16)

Dacă îți aloci timp pentru a dobândi cunoștințe, vei fi pregătit pentru ocaziile pe care ți le aduce viața. Dacă nu ești pregătit, ele vor trece pe lângă tine și vor ajunge la alții. Dumnezeu a zis: „Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă” (Osea 4:6). Să observăm încă trei beneficii ale gândirii strategice:

1) Gândirea strategică te pregătește pentru viitor. Niciunul dintre noi nu știe ce-i va aduce ziua de mâine. „Nu te făli cu ziua de mâine, căci nu ştii ce poate aduce o zi.” (Proverbele 27:1). Singurul lucru care este mai rău decât nesiguranța zilei de mâine este să nu ai niciun plan și nicio strategie pentru viața ta.

2) Gândirea strategică reduce marja de eroare. Când vorbești fără să gândești, mărești marja de eroare. E ca și cum un jucător de golf se apropie de bilă și o lovește înainte de a balansa crosa. Faptul că aliniezi greșit crosa cu câteva grade îți poate trimite mingea în altă direcție decât gaura, sau cu mulți metri dincolo de țintă. Gândirea strategică îți aliniază faptele cu obiectivele, la fel cum alinierea crosei la golf te ajută să trimiți mingea cât mai aproape de gaură. Cu cât ești mai bine aliniat la țintă, cu atât mai mari sunt șansele să mergi în direcția bună.

3) Gândirea strategică îți oferă credit în fața oamenilor. Un director executiv a glumit: „Compania noastră are un plan pe termen scurt și un plan pe termen lung. Planul nostru pe termen scurt este să ne menținem pe linia de plutire, suficient de mult timp ca să ajungem la planul pe termen lung!” Aceasta nu poate fi numită strategie, dar cu toate acestea este locul în care ne aflăm mulți dintre noi.

Persoana care își face planuri împreună cu Dumnezeu este cea care are putere. Oricare ar fi activitatea în care ești implicat, gândirea strategică este esențială pentru reușită. Cere-I și astăzi lui Dumnezeu călăuzire în sensul acesta!

de Jean Koechlin

Psalmul 2

Psalmii 1 şi 2, complementari unul altuia, servesc drept introducere a întregii cărţi. Ei pun în evidenţă cele două mari păcate comise de Israel prin refuzul dublei mărturii date de Dumnezeu poporului: neascultare faţă de legea Sa (Psalmul 1) şi respingerea Fiului Său (Psalmul 2).

Psalmul 2 ne ajută săL descoperim pe Dumnezeu având gândurile îndreptate spre Cel care este „Unsul Său” (v. 2), „Împăratul Său” (v. 6), „Fiul Său” (v. 7,12 citate în Fapte 13.33) şi veghind ca Isus să fie onorat pe acelaşi pământ pe care a fost şi dispreţuit. Odinioară, „Irod şi Ponţiu Pilat, împreună cu naţiunile şi cu popoarele lui Israel” sau strâns împotriva Lui (Fapte 4.2528); crucea Sa a purtat batjocoritoarea inscripţie: „Isus din Nazaret, Regele iudeilor” (Ioan 19.19), prin care oamenii ar fi vrut săI transmită lui Dumnezeu: „Iată ce facem din Împăratul Tău”.

Întro zi viitoare însă, chiar în timpul revoltei deschise a naţiunilor, va apărea Împăratul cel drept pe care Dumnezeu Îl rezervă pentru acest pământ (Psalmul 89.27,28).

De aceea, încă de la începutul cărţii Psalmilor, pentru al încuraja pe cel credincios în necazurile sale, Dumnezeu Se prezintă (v. 6) ca dominând întreaga scenă a evenimentelor, dirijând totul spre gloriosul Său ţel final.

Să reţinem îndemnul din v. 11: „Slujiţi Domnului cu teamă”. „Cu bucurie”, spune de asemenea Psalmul 100.2. „Din toată inima voastră”, completează 1 Samuel 12.20.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

15 feb. 2021

15 Februarie 2021

El Însuși a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn.

1 Petru 2.24

Dacă Hristos a stat într-adevăr pe cruce în locul meu (și, prin har, sunt convins că El a stat), este clar că El a purtat toate păcatele mele. Dacă n-ar fi făcut acest lucru atunci, nici nu s-ar mai putea face vreodată. Înțeleg acest lucru când sunt adus la credința simplă în evanghelie. Toate păcatele mele erau viitoare atunci când El le-a purtat.

Niciun păcat nu ți se mai poate imputa – sau Hristos a murit în zadar. Iudaismul ar fi atunci mai bun decât această jumătate de creștinism. Acolo, dacă un om păcătuia, era o jertfă și păcatul i se ierta. Aici, dacă așa ar sta lucrurile, ai fost iertat o dată și nu mai ai nicio siguranță pentru ce va urma. Dar nu așa stau lucrurile! Creștinul beneficiază de o răscumpărare veșnică și fericit este omul căruia Domnul nu-i mai impută păcatul! Lucrarea este completă și cel care este sfințit este făcut desăvârșit pentru totdeauna, de aceea, odată curățit, el nu mai are conștiință de păcate. Din acest motiv Hristos S-a așezat pe tronul Tatălui, deoarece totul s-a încheiat. Duhul Sfânt dă mărturie despre acest lucru.

Trebuie să cred că păcatele îmi sunt iertate pentru totdeauna și să mă bucur de faptul că sunt acceptat înaintea Tatălui; altfel, ar însemna că nu cred în puterea morții lui Hristos și a dragostei Tatălui arătată în ea.

Iată secretul odihnei și al păcii; și ce mângâietoare este siguranța mântuirii! Ea nu se sprijină pe ceea ce este în inima mea, ci pe asigurarea pe care o dă Cuvântul lui Dumnezeu. Nu este nimic mai simplu decât siguranța credinței. „Cine a primit mărturia Lui a dovedit că Dumnezeu este adevărat” (Ioan 3.33).

J. N. Darby

Isus a zis: Te laud, Tată, Doamne al cerului și al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și învățați și le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, pentru că așa este plăcut înaintea Ta!

Matei 11.25,26

Lucrarea misionară

Bill și Jenny Morris s-au simțit chemați la o lucrare misionară deosebit de grea la granița cu Tibet, unde până atunci nu a îndrăznit să meargă nimeni. Populația de acolo era foarte idolatră, iar starea morală a acelor oameni și condițiile de viață erau jalnice.

Bill relatează următoarele:

„L-am vestit șapte ani pe Hristos fără să vedem nicio schimbare. Am învățat cu greu limba și am încercat totul, pentru a le dovedi acelor oameni că îi iubim; dar ei nu ne-au arătat nici cea mai mică încredere.

În al șaptelea an am avut parte de un eveniment deosebit: s-a născut primul nostru copil, o fetiță. Când micuța noastră Grace a început să meargă de-a bușilea, oamenii din sat o priveau cu bucurie și îi zâmbeau. Când a mai crescut și a început să vorbească, ea vorbea cu ușurință ca și copiii de acolo. Într-o zi am auzit-o cum se juca «de-a adunarea» cu ceilalți copii, repetând versete biblice și cântări pe care le învățase de la noi.

Aceasta a fost ca o minune. Noi ne pierduserăm orice speranță de a ajunge la inima acelor oameni. Acum însă, ei primeau din gura fiicei noastre mărturia despre Domnul Isus Hristos. Dumnezeu S-a folosit de acest copil, ca să vedem și noi un prim rod: prima persoană care s-a pocăit. Puțin mai târziu au fost opt tineri creștini, care citeau împreună evanghelia și se pregăteau să o ducă mai departe celor din tribul lor.”

Dumnezeu are metodele Sale prin care ajunge la inimile oamenilor!

Citirea Bibliei: Numeri 26.1-34 · Matei 14.22-36

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNVAȚĂ SĂ AI O GÂNDIRE STRATEGICĂ (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Luaţi seama, deci, să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi. Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele.” (Efeseni 5:15-16)

Gândirea strategică te ajută să-ți faci un plan, să devii mai eficient, să-ți maximizezi calitățile și să găsești calea cea mai scurtă spre împlinirea misiunii pe care ți-a dat-o Dumnezeu în viață. Beneficiile gândirii strategice sunt numeroase. Astăzi vom vorbi despre două dintre ele:

1) Gândirea strategică simplifică lucrurile dificile. Această gândire ia problemele complexe și obiectivele pe termen lung, care pot fi foarte dificil de discutat, și le separă în categorii ușor de gestionat. Totul devine mai simplu atunci când ai un plan! Biblia spune: „Planurile omului harnic nu duc decât la belşug, dar cel ce lucrează cu grabă n-ajunge decât la lipsă” (Proverbele 21:5).

2) Gândirea strategică te ajută să pui întrebările corecte. Aruncă o privire asupra următoarelor întrebări puse de Bob Biehl, autorul cărții „Masterplanning” (Planificare de maestru – n.tr.), în câteva domenii: „Direcție: Ce trebuie să facem apoi? De ce? Organizare: Cine ce responsabilități are? Cine e responsabil pentru cine? Avem oamenii potriviți la locurile potrivite? Finanțe: La ce venit ne așteptăm, și la ce cheltuieli? Ni le permitem? Evaluare generală: Realizăm noi standardul de calitate pe care îl așteptăm și îl pretindem de la noi înșine? Rafinare: Cum putem să fim din ce în ce mai eficienți? Poate că nu sunt toate întrebările pe care trebuie să ți le pui dacă dorești să începi să-ți formulezi un plan strategic, dar acestea sunt destul de bune pentru un prim plan. Până nu faci primul pas, rămâi blocat. Până nu depășești nevoia de a face totul perfect, nu vei reuși să faci nimic. Te mai întrebi: „Când trebuie să încep”? Astăzi!”

de Jean Koechlin

Psalmul 1

Psalmii (sau „laudele”) sunt supranumiţi şi <inima Scripturilor>, deoarece, sub forma lor poetică, ei exprimă în special sentimente. Vom găsi astfel redate, pe paginile psalmilor, suferinţa, neliniştea, teama, … dar şi încrederea, bucuria, mulţumirea. Sunt sentimentele israeliţilor credincioşi (pe care aceştia le vor cunoaşte în timpul şi după domnia lui Antihrist); sunt sentimentele şi afecţiunile Domnului Isus (pe care-L putem observa încărcându-Se mai dinainte, din compasiune pentru rămăşiţa credincioasă a iudeilor, cu mâhnirile pe care aceasta le va avea de suportat); sunt şi sentimentele care-i pot încerca, în împrejurările lor, pe credincioşii din toate timpurile.

Psalmul 1 se deschide cu trei versete care definesc trăsăturile celor care pot cânta aceşti psalmi (ale fericiţilor, despre care poetic se spune: „ferice de cei…”).

Mai presus de toate, Dumnezeu o cere pe cea de pus deoparte, de separat de rău. Câtă aplicabilitate are v. 1 în viaţa de toate zilele! Este condiţia indispensabilă pentru a ne putea apoi bucura de Cuvânt (v. 2) şi pentru a aduce rod (v. 3; Ieremia 17.7,8; Ioan 15.5). Pomul sădit lângă „pâraie de apă” îl reprezintă pe credinciosul înrădăcinat în Hristos, careşi primeşte puterea de viaţă din El. Isus, ca Om, a împlinit perfect şi punerea deoparte şi desfătarea în legea Domnului şi plinătatea în rodire, toate spre gloria lui Dumnezeu.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

14 feb. 2021

14 Februarie 2021

Isus a ieșit împreună cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Chedron.

Ioan 18.1

Pârâul Chedron (2) – Mielul lui Dumnezeu

Evanghelia după Ioan a fost numită și Evanghelia Mielului pascal. Paștele este menționat în ea de aproximativ cincisprezece ori, mult mai mult decât în oricare dintre celelalte Evanghelii. De asemenea, doar în Evanghelia după Ioan este Domnul Isus declarat a fi Mielul lui Dumnezeu (Ioan 1.29,36). Chiar și pe cruce, în această Evanghelie, Îl vedem ca Miel – niciunul dintre oasele Lui nu a fost zdrobit, împlinindu-se astfel Scriptura (Ioan 19.32-36; Exod 12.46).

În versetul de astăzi vedem încă o împrejurare (menționată doar în această Evanghelie) care arată că Domnul Isus este Mielul lui Dumnezeu. După ce a părăsit camera de sus, în noaptea de dinaintea răstignirii Sale, Domnul, împreună cu ucenicii Săi, au ieșit din cetate prin partea de la răsărit. Era obiceiul Lui să Se oprească în Ghetsimani, la poalele Muntelui Măslinilor, pentru a Se ruga. La capătul văii, înainte de grădina Ghetsimani, curgea un pârâu, numit Chedron, pe care Domnul și ucenicii Săi l-au traversat.

Se spune că, în timpul săptămânii Paștelui, peste două sute de mii de miei erau jertfiți la templu. Acest lucru crea o problemă, din cauza cantității imense de sânge, care nu avea unde să se scurgă. Irod și constructorii au găsit soluția de a aduce apa la templu din izvorul Ghihon, prin apeducte, pentru a drena sângele. Astfel, apa, împreună cu sângele, se scurgea de pe muntele Templului în pârâul Chedron. Când Hristos și ucenicii Săi au trecut prin pârâu, acesta era roșu de sângele mieilor, lumina lunii punându-l în evidență. Domnul cunoștea ce implica această apă roșie de sânge, ce însemna ea pentru El, însă ucenicii cu siguranță nu înțelegeau acest lucru. Mielul lui Dumnezeu avea să fie străpuns! Din coasta Lui urmau să curgă sânge și apă, pentru vina păcatelor noastre și pentru curățirea noastră (Ioan 19.34).

B. Reynolds

La început era Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu.

Ioan 1.1

Dumnezeu ne-a vorbit în persoana Fiului

În Epistola către Evrei citim: „Dumnezeu, după ce a vorbit în vechime părinților noștri prin proroci, în multe rânduri și în multe feluri, la sfârșitul acestor zile ne-a vorbit în persoana Fiului” (Evrei 1.1,2). Acest Fiu este Isus Hristos. El ne-a descoperit inima și gândurile lui Dumnezeu. El este, să spunem așa, ultimul cuvânt al lui Dumnezeu adresat nouă, oamenilor.

Evanghelistul Ioan vorbește la începutul evangheliei sale despre Fiul și Îl numește Cuvântul: „La început era Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu” (Ioan 1.1). El este Fiul veșnic al lui Dumnezeu, care a fost dintotdeauna. El nu are început, de aceea a putut spune: „Mai înainte de a fi fost Avraam, Eu sunt” (Ioan 8.58).

Fiul lui Dumnezeu este Cuvântul care a chemat la existență creația. „Cerurile au fost făcute prin Cuvântul Domnului … Căci El a zis și s-a făcut; a poruncit și a luat ființă” (Psalmul 33.6,9). Această lume și tot ce este în ea au fost create prin El și pentru El, „pentru că prin El au fost create toate lucrurile” (Coloseni 1.16).

Apoi Ioan spune mai departe: „Cuvântul a devenit trup și a locuit printre noi” (Ioan 1.14). Fiul veșnic al lui Dumnezeu a venit pe pământ ca Om adevărat, conceput de Duhul Sfânt. El a fost asemenea oamenilor, deci a fost în orice privință Om ca noi, dar fără păcat. Ca Om, S-a smerit fiind ascultător până la moarte pe cruce. Acolo vedem mărimea deplină a harului și a adevărului: „Pe Cel care n-a cunoscut păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să devenim dreptatea lui Dumnezeu în El” (2 Corinteni 5.21).

Citirea Bibliei: Numeri 25.1-18 · Matei 14.14-21

coordonatori Bob & Debby Gass

GEAMĂNUL LUI TOMA – Fundația S.E.E.R. România

„Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus.” (Ioan 20:24)

Citim relatarea biblică a acestui episod: „Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus. Ceilalţi ucenici i-au zis deci: „Am văzut pe Domnul!” Dar el le-a răspuns: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.” După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăşi în casă; şi era şi Toma împreună cu ei. Pe când erau uşile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc, şi le-a zis: „Pace vouă!” Apoi i-a zis lui Toma: „Adu-ţi degetul încoace, şi uită-te la mâinile Mele; şi adu-ţi mâna, şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.” Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” (Ioan 20:24-28).

Ați remarcat expresia „Toma, zis Geamăn”?! V-ați gândit vreodată la celălalt geamăn? Cine-o fi fost?! Nu știu cine-a fost, dar știu cine-ar putea să fie: tu, eu! Oricine ai fi, care citești sau asculți această meditație astăzi, ești geamănul lui Toma. Amintește-ți te rog, astăzi, de câte ori te-ai îndoit de dragostea lui Dumnezeu, de bunătatea Sa, de harul Său, de credincioșia Sa și de promisiunile Sale?! Care e soluția? O întâlnire personală cu Domnul Isus, așa cum a avut-o Toma. Ea poate avea loc atunci când citești Cuvântul Său și un verset de pe pagina Scripturii îți sare în ochi și te face să exclami: „Domnul meu și Dumnezeul meu!” Se poate întâmpla asta de exemplu când te rogi asemenea cuvintelor din Psalmul 119:17-18: „Fă bine robului Tău, ca să trăiesc şi să păzesc Cuvântul Tău! Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!”

Să mulțumim astăzi pentru darul credinței, și să cerem și mai multă credință!

de Jean Koechlin

Iov 42:1-17

Am ajuns la deznodământul cărţii. Iov, în sfârşit, a înţeles lecţia cea mare: se numeşte eliberare! este descătuşarea de eul vrednic de dispreţ. În timp ce Domnul îi vorbea, lui Iov i se spulberau rând pe rând toate părerile înalte pe care le avusese despre sine. Încetul cu încetul, şia descoperit cu scârbă răutatea inimii. Cel care promisese că nu avea nimic de adăugat a capitulat, în sfârşit, strigând: „Mie scârbă de mine şi mă pocăiesc…” (v. 6; vezi şi 40.5). Aceasta era tot ce a mai putut spune, în prezenţa lui Dumnezeu, un om care până acum se considerase drept, fără pată, temător de Dumnezeu şi departe de rău.

Iov fusese cernut precum grâul (Luca 22.31). A fost un proces dureros, dar care, ca şi în cazul lui Petru mai târziu, ia risipit toată încrederea în sine. El a putut de atunci săşi întărească fraţii şi să se roage pentru prietenii săi (v. 10). În patru rânduri, Domnul la numit: „robul Meu Iov” (v. 7,8); şi ia condamnat pe cei trei jalnici mângâietori. Ia trimis pe alţii la Iov, care iau adus o mângâiere adevărată. Şi nu Sa mărginit numai săl readucă pe Iov în starea de dinainte, ci ia dat de două ori mai mult decât tot ceea ce avusese înainte. Totuşi, Iov a căpătat ceva mult mai de preţ decât toate acestea: a învăţat săL cunoască pe Dumnezeu şi, în acelaşi timp, să se cunoască pe sine.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

13 feb. 2021

13 Februarie 2021

Această lună va fi pentru voi începutul lunilor; ea va fi pentru voi întâia lună a anului.

Exod 12.2

Avem aici o schimbare foarte interesantă în ce privește desfășurarea timpului. Anul civil își urma cursul obișnuit atunci când Domnul l-a întrerupt și a spus poporului Său că din acea dată avea să înceapă o nouă eră. Prin urmare, istoria lor precedentă a fost pur și simplu ștearsă. Răscumpărarea trebuia să fie primul pas în adevărata viață.

Acest lucru ne învață un adevăr important. Viața unui om nu contează până când el nu începe să umble cu Dumnezeu, având cunoașterea mântuirii depline și o pace solidă, prin sângele scump al lui Hristos. Mai înainte de aceasta, el este, așa cum Dumnezeu îl vede și cum Scriptura îl descrie, „mort în fărădelegi și în păcate” și „străin de viața lui Dumnezeu”. Întreaga sa istorie este caracterizată de această stare. Tot ceea ce atrage atenția oamenilor din această lume – onorurile, bogățiile, plăcerile și atracțiile vieții, atunci când sunt examinate în lumina judecății lui Dumnezeu și când sunt cântărite în balanța din Locul Preasfânt – trebuie socotit ca fără valoare și nevrednic de a fi menționat de Duhul Sfânt. „Cine nu crede în Fiul nu va vedea viața” (Ioan 3.36). Singurul fel în care viața divină poate fi văzută este prin credința în Fiul lui Dumnezeu.

Cât de puțin se gândesc oamenii la acest lucru! Ei își închipuie că adevărata viață se încheie atunci când cineva devine creștin, însă Cuvântul lui Dumnezeu ne învață că doar atunci poate cineva vedea viața și gusta adevărata fericire.

C. H. Mackintosh

Tu ești viața noastră, Doamne,

Harul Tău și puterea Ta

Câștigă orice biruință

În noi și-asupra lui Satan.

Înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere fața omului.

Romani 2.11

Fără să aibă în vedere „fața omului”

Karl al IX-lea (1550-1574) a devenit în anul 1562 împăratul Franței. În același an l-a numit pe Ambroise Paré ca primul său chirurg. Împăratul i-a spus chirurgului: „Mă bazez pe faptul că îl veți trata pe împărat mai bine decât pe cei săraci!”. Medicul însă a răspuns: „Imposibil, maiestate!”. — „De ce?” — „Pentru că eu tratez întotdeauna și pe pacienții săraci ca pe împărați!”

Dumnezeu îi califică fără prejudecăți pe oameni, fără să aibă în vedere „fața omului” (Coloseni 3.25). Harul lui Dumnezeu este oferit în Hristos tuturor oamenilor.

Cuvântul lui Dumnezeu îi îndeamnă pe cei credincioși să îi întâmpine pe semenii lor cu atenție și cu iubire, indiferent de starea lor socială (Iacov 2.1-10). Ca și om credincios, Ambroise Paré cunoștea aceste gânduri și astfel dorea să-și exercite meseria la fel de bine atât față de cei săraci, cât și față de împărat.

Dumnezeu permite „să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni și trimite ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți” (Matei 5.45). El este „puternic, dar nu disprețuiește pe nimeni” (Iov 36.5). Și „dorește ca toți oamenii să fie mântuiți” (1 Timotei 2.4). Dumnezeu nu Se uită la persoană: „În orice popor, cine se teme de El și practică dreptatea este primit de El” (Fapte 10.34,35). Chiar dacă oamenii se deosebesc unii de alții în funcție de naționalitate, de cultură sau de mediu social, toți sunt la fel înaintea lui Dumnezeu. Fiecare om trebuie să recunoască faptul că este pierdut înaintea lui Dumnezeu, fiecare trebuie să fie salvat de la moartea veșnică și, de asemenea, fiecare trebuie să știe că prin credința în Isus Hristos poate fi salvat!

Citirea Bibliei: Numeri 24.14-25 · Matei 14.1-13

coordonatori Bob & Debby Gass

UNDE ESTE DUMNEZEU CÂND SUFERI? – Fundația S.E.E.R. România

„Ce! primim de la Dumnezeu binele, şi să nu primim şi răul?” (Iov 2:10)

Dacă i-ai putea pune o întrebare lui Dumnezeu și dacă ți s-ar garanta un răspuns, care ar fi aceasta? Când, într-un studiu realizat în Statele Unite, George Barna a făcut un sondaj de opinie cu această întrebare, răspunsul predominant a fost acesta: „De ce există durere și suferință în lume?” Răspunsul în variantă scurtă este acesta: Prima venire a lui Hristos a fost să ne salveze de pedeapsa păcatelor noastre; cea de-a doua venire a Sa este să ne salveze de prezența păcatului și să restaureze Paradisul pierdut. Însă, la un moment dat din viața ta, vei experimenta durere și suferință: Iov a fost un om bun și evlavios și cu toate acestea, toți cei zece fii ai săi au murit în mod tragic într-o singură zi. „Nevastă-sa i-a zis: „Tu rămâi neclintit în neprihănirea ta! Bleastămă pe Dumnezeu, şi mori!” Dar Iov i-a răspuns: „Vorbeşti ca o femeie nebună. Ce! primim de la Dumnezeu binele, şi să nu primim şi răul?” În toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc cu buzele lui.” (Iov 2:9-10).

Să învățăm și să fim atenți la două lucruri cu privire la necaz:

În primul rând, necazul ne frânge; fie cădem și ne îndepărtăm de Dumnezeu, fie ne apropiem mai mult de El.

În al doilea rând, ce spunem în necaz este crucial!

„În toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc cu buzele lui.” Da, a suferit profund… și a avut nenumărate întrebări pentru Dumnezeu, inclusiv unele fără răspuns… Totuși, când a vorbit, iată ce a spus: „Dar El ştie ce cale am urmat; şi, dacă m-ar încerca, aş ieşi curat ca aurul. Piciorul meu s-a ţinut de paşii Lui; am
ţinut calea Lui, şi nu m-am abătut de la ea. N-am părăsit poruncile buzelor Lui; mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui.” (Iov 23:10-12). Așadar, mesajul pentru tine azi, din partea lui Dumnezeu, este că… El e lângă tine atunci când suferi!

de Jean Koechlin

Iov 41:9-34

Sub imaginea înfricoşătoare a leviatanului, Dumnezeu îi descoperea lui Iov cine era, de fapt, acuzatorul şi vrăjmaşul său (cel din cap. 1 şi 2). După cum un luptător trebuie săşi cunoască adversarul, pentru a nul subestima, tot astfel, cel credincios trebuie să cunoască puterea lui Satan (v. 12), pentru a nu fi „necunoscător al planurilor (sau: gândurilor) lui” (2 Corinteni 2.11 şi notă). Satan este înfrânt! „este adevărul măreţ care a triumfat la cruce” dar Satan este şi întotdeauna activ!

Să observăm cu atenţie ce îl caracterizează: Fălcile sale sunt duble (v. 13, comp. cu 1 Petru 5.8). Inima îi este tare ca piatra (v. 24), fiind complet străin de dragostea lui Dumnezeu. Este invulnerabil la orice atac omenesc (v. 2629). Cu arma sa, moartea, răspândeşte groaza, doborândui chiar pe cei mai viteji oameni (v. 25). În plus, Satan este şi mincinosul şi înşelătorul: să ne păzim de amăgirile lui (v. 18; Ioan 8.44; 2 Corinteni 11.14)! El atrage sufletele în lume, în această mare clocotind de patimi omeneşti, prezentânduşi resursele ca pe o hrană adevărată (oala) sau ca pe un leac împotriva relelor (vasul de unsoare). Sub înfăţişarea înţelepciunii şi a experienţei (pletele unui bătrân), el atrage în adânc, pentru ai înghiţi acolo pe cei fără minte care îi urmează „cărarea luminoasă” (v. 31,32). Să reţinem şi titlul înfricoşător care îi este dat, „împărat peste toţi fiii mândriei” (v. 34 notă; vezi şi 1 Timotei 3.6).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

12 feb. 2021

12 Februarie 2021

Și Domnul a vorbit lui Moise, zicând: „Și Eu, iată, am luat pe leviți dintre fiii lui Israel, în locul oricărui întâi-născut care deschide pântecele, între fiii lui Israel; și leviții să fie ai Mei. Pentru că orice întâi-născut este al Meu; în ziua când am lovit pe orice întâi-născut în țara Egiptului, Mi-am sfințit pe orice întâi-născut în Israel, de la om până la animal; sunt ai Mei. Eu sunt Domnul”.

Numeri 3.11-13

Leviții (5) – Posesiunea lui Dumnezeu

Când oamenii de război din Israel au fost numărați, la începutul cărții Numeri, leviții n-au fost numărați printre ei. Misiunea lor de căpătâi nu era lupta, ci slujirea lui Dumnezeu în legătură cu cortul care fusese construit. Sarcinile lor erau: să-l slujească pe Aaron, preotul, să aibă grijă de nevoile lui și de nevoile întregii adunări, să facă lucrarea la cort și să care cortul împreună cu toate obiectele din el. Mai târziu, în cartea Numeri, Dumnezeu avea să arate sarcinile specifice ale fiecărei familii levitice.

Familia preoțească – Aaron și urmașii săi, care erau de asemenea din seminția lui Levi – se ocupa cu jertfele și cu darurile, anume cu închinarea lui Israel. Restul leviților îi ajutau, făcând munca asociată cu toată această închinare: ridicarea și strângerea cortului, transportarea cortului și a tuturor obiectelor sale prin pustie, înjunghierea și tăierea în bucăți a animalelor aduse ca jertfă și, mai târziu, cântarea laudelor Domnului.

Scriptura leagă închinarea de lucrarea pentru Domnul. Așa trebuie să stea lucrurile în viața noastră, ca popor al lui Dumnezeu. Creștinii sunt de asemenea prezentați ca războinici, îmbrăcați cu toată armura lui Dumnezeu și împotrivindu-se forțelor răului. Ca leviți, din punct de vedere spiritual, putem așeza scaunele, putem face curat în sala de strângere și putem ajuta în multe alte feluri, care, în ele însele, nu înseamnă închinare, însă care sunt necesare pentru cei care se strâng laolaltă pentru închinare.

E. P. Vedder, Jr.

El este Tatăl orfanilor, Apărătorul văduvelor, El, Dumnezeu, în locașul Său cel sfânt. Dumnezeu dă o familie celor părăsiți

Psalmul 68.5,6

Oferta divină

Într-un articol din publicația americană „Time” a fost prezentat cazul unui om al străzii din New-York. Când autorul articolului l-a întrebat unde locuiește, omul l-a condus la un adăpost construit din cutii de carton. Omul străzii i-a relatat jurnalistului istoria tristă a vieții sale. Cu mulți ani în urmă, omul lucrase ca inginer la o companie mare. A venit ziua când și-a pierdut serviciul. Din acel moment a început tragedia vieții sale: și-a pierdut întâi locuința, apoi soția și copiii, apoi a ajuns pe stradă. Acum nu mai avea pe nimeni.

Dacă acel om ar fi citit Biblia, ar fi aflat că Dumnezeu dă o familie celor părăsiți, celor descurajați, celor necăjiți. Această familie este marea comunitate a oamenilor credincioși care L-au primit pe Mântuitorul în inima lor. Astfel de oameni și-au găsit Conducătorul. Și-au aflat Sfătuitorul vieții. Ei au la cine să apeleze, au cu cine să se sfătuiască.

Dacă cineva se află într-o situație asemănătoare omului din New-York, îi aducem vestea bună că există o nădejde care nu înșală pe nimeni: credința în Mântuitorul aduce salvare, eliberare din situații de orice fel și mântuire pentru veșnicie – tuturor celor care se încred în Domnul Isus Hristos.

Ce minunată ofertă divină! Astăzi este ziua mântuirii, astăzi este ziua harului, ziua în care poți să te decizi să-L primești pe Mântuitorul în viața ta. Este scris: „Aruncă-ți sarcina asupra Domnului și El te va sprijini” (Psalmul 55.22). Domnul de-abia așteaptă să vii la El cu povara păcatului tău, ca să te elibereze și să te facă fericit!

Citirea Bibliei: Numeri 24.1-13 · Matei 13.51-58

coordonatori Bob & Debby Gass

FĂ NUMAI CE DOREȘTE DUMNEZEU! – Fundația S.E.E.R. România

„Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.” (Ioan 17:4)

Aproximativ jumătate din cei ce intră în lucrare renunță în decurs de zece ani, din cauza stresului și a descurajării. Cum poți tu să eviți lucrul acesta? Urmând exemplul lui Hristos. Cum a reușit Isus Hristos? Să-L ascultăm pe El: „Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai. Căci Tatăl iubeşte pe Fiul, şi-I arată tot ce face… Eu nu pot face nimic de la Mine Însumi: judec după cum aud; şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis” (Ioan 5:19-20, 30).

Pare simplu, nu-i așa? Simplu, dar nu ușor!

Oamenii vor încerca să te convingă să faci lucruri bune, dar care nu sunt neapărat prioritatea lui Dumnezeu pentru tine. Îți poți petrece viața făcând „binele”, dar fără să ajungi vreodată să faci „ce e cel mai bine.” Domnul Isus a zis (Ioan 17:4): „Am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.” Dacă nu e Dumnezeu Cel ce-ți pune pe inimă o lucrare, nu te implica. Iar dacă ți-o dă El, nu încerca s-o faci fără ajutorul Său! Amatorii sau posesorii de ceasuri vechi știu aceste două instrucțiuni: prima, nu-l lăsa să rămână în urmă; a doua, nu-l „întoarce” prea mult! De ce S-a trezit Isus înainte de revărsatul zorilor, ca să Se roage (și uneori se ruga toată noaptea!)? Ca să evite extenuarea sau suprasolicitarea!

Biblia spune: „Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit” (Psalmul 55:22). Da, El te va sprijini!… dar numai dacă îți încredințezi soarta în mâna Lui!

de Jean Koechlin

Iov 40:6-24; 41:1-8

Tabloul creaţiei nu ar fi fost complet fără descrierea celor două animale misterioase şi totodată cumplite.

Primul este behemotul, probabil hipopotamul, un animal sălbatic impresionant, a cărui putere o aminteşte pe cea a morţii. Este solemn faptul pe care el îl ilustrează, şi anume că cea dintâi cale pe care Dumnezeu a trebuit să Se îndrepte spre omul vinovat a fost cea a morţii. Ca urmare a căderii, moartea a fost înarmată cu o sabie invincibilă, necesară pentru a pedepsi păcatul (v. 19; vezi Geneza 3.24); şi nu numai că îi cade pradă orice om, dar şi toate fiarele pământului îi sunt date ca hrană (v. 20). Iordanul, fluviul morţii (v. 23), vorbeşte tot despre aceasta.

Iată însă un monstru şi mai de temut: Satan! În timp ce moartea nu are putere decât asupra vieţii prezente, acest împărat al spaimelor, care este reprezentat de leviatan, îşi târăşte victimele cu el în moartea a doua (Isaia 27.1). În faţa unui asemenea duşman suntem tot atât de dezarmaţi ca şi un copil care pretinde să prindă un crocodil cu o undiţă derizorie (41.1). Cu siguranţă, nu ne putem juca cu puterea răului, fără a fi pedepsiţi. Atunci, suntem noi la bunul ei plac? Nu, prin harul lui Dumnezeu! Hristos a triumfat la cruce asupra înfricoşătorului Adversar. Trebuie să ne amintim de această bătălie definitivă şi să rămânem alipiţi de Cel care a câştigato (41.8; Coloseni 2.15)!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

11 feb. 2021

1 Comment

11 Februarie 2021

La început era Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu. Acesta era la început cu Dumnezeu.

Ioan 1.1,2

Evanghelia după Ioan începe cu această afirmație sublimă: „La început era Cuvântul”. Îndată, gândurile ne sunt purtate înapoi în eternitate, înainte de a fi început timpul sau de a fi existat creația, ca să aflăm că Persoana glorioasă care este numită „Cuvântul” n-a avut început. Înaintea oricărui lucru care a avut un început, Cuvântul era, nu a început să fie. «Aceste cuvinte, „la început era Cuvântul”, reprezintă exprimarea oficială a faptului că El, Cuvântul, nu a avut început» (J. N. Darby).

În felul acesta, de la început ni se spune despre Cuvânt că este o Persoană eternă. Fiind „Cuvântul”, această Persoană este Cel care Îl descoperă pe Dumnezeu – Persoana în Dumnezeire care este, în Sine Însăși, în faptele Sale și în ceea ce a devenit, expresia lui Dumnezeu și a gândurilor Sale.

Mai departe ni se spune despre Cuvânt că era „cu Dumnezeu”. Cuvântul este nu numai o Persoană eternă, El este și o Persoană distinctă în Dumnezeire. Cuvântul „cu” indică, în plus, nu numai deosebirea Persoanei, ci și relația reciprocă dintre Persoane în Dumnezeire. Apoi ni se spune: „Cuvântul era Dumnezeu”. Începutul versetului ne spune despre Cuvânt că este o Persoană eternă și aceasta înseamnă că El este o Persoană divină. Dar nu suntem lăsați, într-un subiect care se referă la gloria Persoanei Sale, pe terenul deducțiilor, oricât de corecte ar fi ele. Ni se spune clar: „Cuvântul era Dumnezeu” – o Persoană divină.

În final ni se spune că „El era la început cu Dumnezeu”. Aceasta nu este o simplă repetare a faptului deja menționat, că El era o Persoană distinctă, „cu Dumnezeu”, ci învățăm încă un adevăr: El era din eternitate o Persoană distinctă. Cu câtă atenție păzește Duhul lui Dumnezeu gloria Persoanei Domnului împotriva acelora care admit că El este o Persoană distinctă și care totuși susțin că a fost un timp când El a început să aibă o existență personală distinctă!

H. Smith

Domnul este Păstorul meu; nu voi duce lipsă de nimic. Da, fericirea și îndurarea mă vor însoți în toate zilele vieții mele …

Psalmul 23.1,6

Nu voi duce lipsă de nimic

Psalmul 23 conține binecuvântări variate, pe care Dumnezeu vrea să le dea copiilor Săi, astfel încât ei să poată spune: „Nu voi duce lipsă de nimic”!

Odihnă: „El îmi dă odihnă în pășuni verzi”;

Pace: „Și mă duce la ape liniștite”;

Orientare: „Și mă călăuzește pe cărări drepte, din cauza Numelui Său”;

Curaj: „Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău”;

Prezența dătătoare de liniște a Domnului: „Căci Tu ești cu mine”;

Iubire și mângâiere: „Toiagul și nuiaua Ta mă mângâie”;

Mulțumire și încredere: „Tu îmi pregătești o masă în prezența vrăjmașilor mei”;

Demnitate: „Îmi ungi capul cu untdelemn”;

Bucurie: „Și paharul meu este plin de dă pe deasupra”.

În viața aceasta nu vom duce lipsă de nimic, pentru că „fericirea și îndurarea mă vor însoți în toate zilele vieții mele”. Dar nici în viața viitoare nu vom duce lipsă de nimic, pentru că „voi locui în casa Domnului zile îndelungate”.

Bunul Păstor este Domnul meu Isus și „Păstorul cel bun Își dă viața pentru oi” (Ioan 10.11).

Citirea Bibliei: Numeri 23.13-30 · Matei 13.44-50

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND AI DE-A FACE CU OAMENI DIFICILI – Fundația S.E.E.R. România

„Are boala cercetărilor fără rost şi a certurilor de cuvinte” (1 Timotei 6:4)

Unii oameni pierd tot ce e mai bun în viață prin faptul că văd numai ceea ce e greșit. Ei nu au ochi pentru florile din grădină, ci arată cu degetul doar spre buruieni. Cine sunt acești oameni? Ei sunt cei ce spun „Da, dar…” Pentru a-i putea ajuta și pentru a te raporta la ei pe calea corectă, tu trebuie:

1) Să ai discernământ! Recunoaște faptul că deseori ei afișează o mască de bravadă sub care se ascunde o profundă nesiguranță lăuntrică. Faptul acesta le permite să-și mute privirea de la propriile lor frici pe greșelile altora.

2) Să fii îngăduitor! Primul nostru impuls este să ignorăm și să izolăm persoanele dificile. E greșit! Oamenii dificili vor deseori să nu fie băgați în seamă, iar faptul că sunt evitați, nu face decât să le ofere distanțarea emoțională în care să se ascundă. În plus, li se confirmă convingerea că nu-ți pasă și nu vrei să asculți pentru că ai impresia că ei greșesc, iar tu ai dreptate.

3) Să te arăți interesat! Dă dovadă de preocupare autentică pentru familia lor, pentru locul lor de muncă și pentru starea lor de bine. Oamenii de tipul „da, dar” pur și simplu se luptă să ofere și să primească dragoste; ei sunt înclinați să așeze opinia și loialitatea deasupra comunicării și împăcării. Și lucrul acesta nu e nicăieri mai evident decât în viețile lor personale. Așa că, fii gata să empatizezi cu șirul relațiilor frânte pe care probabil îl vei descoperi.

4) Să fii bun! Biblia spune: „Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul. Dragostea nu va pieri niciodată” (1 Corinteni 13:4-8).

Evitarea persoanelor de tipul „da, dar” nu funcționează, așa cum nu funcționează nici să te cerți cu ei sau să încerci să-i îndrepți. Nu poți schimba un obicei de-o viață printr-o conversație sau două. Singura strategie care nu dă greș niciodată, când ai de-a face cu oameni dificili, este dragostea. Arat-o, astăzi!

de Jean Koechlin

Iov 39:19-30; 40:1-5

Iov crezuse că pe Domnul nuL interesa bunăstarea sa. Dar a existat vreodată vreo creatură „de la puiul de corb până la cal sau până la vultur” de care să nu fi avut grijă Dumnezeu? Iar dacă Se îngrijeşte de tot ce este viu, cu cât mai mult veghează El asupra omului, culmea creaţiei Sale, a cărui existenţă se prelungeşte şi dincolo de mormânt!

În evanghelii, Domnul Isus le dă alor Săi exact aceeaşi învăţătură (compară Iov 38.41 cu Luca 12.24). El ne îndeamnă să nu ne îngrijorăm din cauza nevoilor noastre de zi cu zi: Dumnezeu le cunoaşte. Un singur lucru însă ne lipseşte de cele mai multe ori: credinţa în acest Dumnezeu credincios.

Domnul vine săi vorbească lui Iov despre creaţia Sa şi patriarhul rosteşte o concluzie dreaptă: „Iată, eu nu sunt nimic” (40.4). Mai mult el nu poate spune. Cel careşi propusese să discute cu Dumnezeu de la egal la egal (10.2; 13.3; 23.3,4), acum, când i se oferă ocazia, înţelege în faţa măreţiei Creatorului său că acest lucru nu este cu putinţă: este o primă lecţie. Îi mai rămâne una de învăţat: Domnul urmează săi vorbească pentru a doua oară, cu scopul de al aduce pe Iov la o reală şi deplină convingere cu privire la păcat.

Publicat în Romanian devotionals

10 feb. 2021

10 Februarie 2021

Doamne, Cuvântul Tău este întărit în ceruri pentru totdeauna.

Psalmul 119.89

Trebuie să ascultăm de Cuvântul lui Dumnezeu în mod necondiționat. Trăim în zilele în care este înălțată rațiunea omului, judecata și voința lui. Pe scurt, trăim în perioada pe care apostolul o numește „zi a omului”. Suntem înconjurați peste tot de cuvinte trufașe cu privire la rațiunea omenească și cu privire la dreptul fiecărui om de a judeca și de a raționa pentru sine însuși. Gândul de a fi în mod absolut guvernat de autoritatea Sfintei Scripturi este tratat cu un dispreț suveran de mii de oameni care se socotesc a fi lideri religioși și învățători ai Bisericii.

Este suficient ca cineva să-și afirme credința respectuoasă în inspirația deplină a Scripturii, în atotsuficiența ei și în autoritatea ei absolută, pentru a fi imediat catalogat ca ignorant, îngust sau chiar lunatic, după părerea unora care ocupă cele mai înalte poziții în Biserică. În universități, în colegii și în școli, gloria morală a Cărții divine își pierde repede din strălucire, în locul ei tinerii fiind învățați să meargă în lumina științei și a rațiunii omenești. Cuvântul lui Dumnezeu este în mod nelegiuit pus în boxa acuzaților, pentru a fi judecat, și astfel este redus la nivelul înțelegerii omenești. Tot ceea ce se înalță deasupra vederii slabe a omului este respins.

Astfel, Cuvântul lui Dumnezeu este efectiv dat la o parte. Căci, dacă Scriptura trebuie supusă judecății omenești, atunci ea încetează să fie Cuvântul lui Dumnezeu. Este cea mai mare nebunie să gândești că poți supune o revelație divină, deci perfectă, vreunei judecăți omenești. Fie Dumnezeu ne-a dat o revelație, fie nu ne-a dat. Dacă ne-a dat, atunci această revelație trebuie să fie supremă, deasupra oricărei dezbateri omenești, fiindcă este infailibilă și divină. Toți trebuie să se supună autorității ei, fără să o pună la îndoială. A presupune, chiar și pentru un singur moment, că omul este competent să judece Cuvântul lui Dumnezeu, că este în stare să se pronunțe asupra a ceea ce Dumnezeu poate sau nu poate spune înseamnă, pur și simplu, ca omul să ia locul lui Dumnezeu. Iar acest lucru este exact ceea ce dorește Satan, deși multe dintre instrumentele de care el se folosește nici nu sunt conștiente că-l ajută în realizarea acestui scop.

C. H. Mackintosh

Dumnezeu a binevoit să-i mântuiască pe cei care cred, prin nebunia predicării. Iudeii, într-adevăr, cer semne și grecii caută înțelepciune; dar noi predicăm pe Hristos cel răstignit … Hristos este puterea lui Dumnezeu și înțelepciunea lui Dumnezeu.

1 Corinteni 1.21-24

Nebunia predicării

Un evanghelist tocmai părăsea sala în care ținuse o prelegere biblică. Un necunoscut s-a îndreptat spre el și i-a spus: „Vă respect convingerea și sinceritatea dumneavoastră, dar toată evanghelia pe care ați predicat-o este o curată nebunie”.

Predicatorul a luat Biblia și a spus: „Aveți dreptate. Chiar așa spune Însuși Dumnezeu în Cuvântul Său”. — „Glumiți, nu se poate! Biblia nu spune nici pe departe că evanghelia este o nebunie”, a răspuns străinul. — „Și totuși, este adevărat”, a continuat evanghelistul. „Ascultați: «Cuvântul crucii este o nebunie pentru cei care pier, dar pentru noi, care suntem mântuiți, este puterea lui Dumnezeu» (versetul 18). Aici vedeți cum Cuvântul lui Dumnezeu este o piatră de încercare, făcând o diferențiere între oameni: unii care sunt mântuiți, iar unii care merg în pierzare.”

Predicatorul a închis Biblia și a dorit să plece, dar omul l-a mai reținut puțin. El dorea să știe mai multe. Acest cuvânt din Biblie lovise un punct sensibil din inima lui. El a recunoscut că aparține celor pierduți care merg spre pierzarea veșnică. Bărbatul s-a pocăit și L-a primit pe Isus ca Domn și Mântuitor al său, ca să fie salvat. Atunci a putut spune și el: „Hristos Isus ne-a fost făcut înțelepciune de la Dumnezeu, dreptate, sfințire și răscumpărare” (1 Corinteni 1.30).

Este pentru tine Cuvântul crucii o nebunie, ori este puterea lui Dumnezeu?

Citirea Bibliei: Numeri 23.1-12 · Matei 13.36-43

coordonatori Bob & Debby Gass

RUGĂCIUNI CARE NU DAU REZULTATE – Fundația S.E.E.R. România

„Mă rugam cu capul plecat la sân…” (Psalmul 35:13)

Astăzi vom vorbi despre câteva rugăciuni care nu dau rezultate. Care sunt acestea? În primul rând, rugăciunile adresate greșit.

Unii oameni transformă rugăciunea de mulțumire, pentru mâncare, într-o exprimare publică a frustrărilor lor.

Alții se laudă în fața lui Dumnezeu, sperând să lovească persoana care stă de cealaltă partea mesei – cea pe care încearcă s-o câștige pentru Hristos.

Nu face și tu așa!

Dumnezeu primește suficientă fățărnicie din partea oamenilor, ca să mai contribui și tu! Domnul Isus a zis: „Când vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile uliţelor, ca să fie văzuţi de oameni.” (Matei 6:5).

În al doilea rând, rugăciunile care nu dau rezultate sunt rugăciunile de judecată.

Într-o biserică, o familie fără copii se ruga să aibă un bebeluș, dar grupul de rugăciune a fost de părere că soțul nu era suficient de „evlavios” ca să fie tată, așa că și-au petrecut timpul rugându-se ca Dumnezeu să-l schimbe. Dar, dragii mei, dacă Dumnezeu ar dărui copii numai părinților perfecți, rasa umană ar dispărea! Biblia spune: „Căci nu pentru neprihănirea noastră Îţi aducem noi cererile noastre, ci pentru îndurările Tale cele mari” (Daniel 9:18). În al treilea rând, rugăciunile care nu dau rezultate sunt rugăciuni bazate pe cvorum, pe majoritate. Crezi că rugăciunile tale au șansă mai mare să primească răspuns dacă implici mulți oameni, ca și cum ai avea o majoritate la o ședință de afaceri. Cu Dumnezeu, ceea ce contează este credința cu care te rogi, nu numărul persoanelor care se roagă.

Domnul Isus a spus: „orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea” (Marcu 11:24). Acum, când te confrunți cu o situație care este prea mare pentru a-i face față singur, e înțelept să apelezi la cineva care Îl cunoaște pe Dumnezeu cu adevărat și care se poate ruga în acord cu tine. „Dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri” (Matei 18:19).

Așadar, ai un partener de rugăciune la care să apelezi atunci când ai o problemă? Ești tu un partener de rugăciune pentru cineva? Dacă răspunsul este „Nu”, astăzi poți schimba lucrurile!

de Jean Koechlin

Iov 38:39-41; 39:1-18

Rămas fără grai atât în faţa subiectului despre măreţele fenomene ale naturii, cât şi a celui despre legile care menţin echilibrul universului, Iov, elev neştiutor, este acum întrebat la zoologie de către Doctorul tuturor ştiinţelor. Nota sa la această materie nu va fi mai bună. Omul a încercat încă din vremurile cele mai îndepărtate (precum cele în care trăia patriarhul nostru) să pătrundă tainele creaţiei, însă acestea iau rămas neclare, pentru că ştiinţa umană este orbită de înseşi teoriile ei (începând cu cea a originii vieţii).

Pe parcursul acestor patru capitole (3841) în care vorbeşte Dumnezeu, El aminteşte despre multe lucruri, şi mici şi mari, toate însă lucruri pe care El lea făcut. Nu găsim niciun cuvânt despre lucrările lui Iov. Dintre toate isprăvile sale, pentru care patriarhul şia dat osteneala să le enumere detaliat, Domnul nu poate reţine nici măcar unul. Fără cruce, spre care Dumnezeu privea încă de atunci (Romani 3.25), da, fără cruce, un asemenea om era pierdut.

Prietene, dacă încă te mai încrezi în strădaniile şi în capacităţile tale, priveşte la Domnul! El Însuşi a întocmit lucrări măreţe, care proclamă înţelepciunea Sa, iar ca o culme a tuturor, El a înfăptuit lucrarea mântuirii tale, care preamăreşte iubirea Sa.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

09 feb. 2021

9 Februarie 2021

Și au venit la El niște oameni aducând un paralitic purtat de patru inși; și, neputând să se apropie de El, prin mulțime, au descoperit acoperișul unde era El și, desfăcându-l, au coborât patul pe care zăcea paraliticul.

Marcu 2.3,4

Faptul că acești patru oameni l-au adus pe prietenul lor la Hristos este o provocare pentru noi cu privire la lucrarea de evanghelizare. Ei știau că nu pot face nimic pentru el, decât să-l aducă la Cel care îi putea schimba viața complet. Au avut credință și nicio piedică nu i-a putut da înapoi. Sunt multe obstacole care pot sta în calea de a-i aduce pe alții la Hristos, însă credința perseverează. Și ce i-a făcut pe acești patru oameni să-și aducă prietenul la Hristos?

În primul rând, faptul că le păsa în mod real de prietenul lor. În al doilea rând, ei au pus în practică rugăciunile și grija lor. L-au luat pe prietenul lor paralizat și l-au cărat până la Hristos. S-au suit pe acoperișul casei, au făcut o gaură în el și l-au coborât pe acolo. Toate acestea au necesitat timp și efort. A vesti evanghelia altora poate fi prin oferirea unei broșuri, însă poate de asemenea însemna să investești timp, bani și energie pentru sufletele altora.

Un alt lucru pe care acești oameni l-au făcut, pentru a-l aduce pe prietenul lor la Hristos, a fost să se pună de acord unul cu altul. Ei au fost una în credincioșia lor. Au acționat împreună, cu credință, spre binele prietenului lor paralizat. Au fost de asemenea una în comuniunea lor și nu au pierdut timpul certându-se cu privire la care dintre ei făcea cel mai mult pentru prietenul lor.

Există mulți în jurul nostru paralizați, în mod spiritual, de păcat. Avem și noi aceeași credință și dorință de a-i aduce la Hristos?

T. Hadley, Sr.

Celui care îi este sete să vină; cine vrea să ia apa vieții fără plată!

Apocalipsa 22.17

Gratuit

Pe vremea când transportul feroviar era încă în faza de dezvoltare, o femeie fricoasă era foarte îngrijorată când trenul a început să se deplaseze cu viteză crescândă pe o pantă în jos.

— Ce se va întâmpla dacă trenul va merge acum cu viteză tot mai mare?, l-a întrebat ea pe conductor.

— Atunci mecanicul de locomotivă va frâna, a răspuns el.

— Dar dacă frânele nu mai țin?

— Atunci există frâne pentru cazuri de urgență.

— Dar dacă și acelea nu mai acționează?

— Atunci, a exclamat puțin enervat conductorul, vom merge în cer sau în iad, după cum am meritat.

Acest răspuns nu a mulțumit-o pe doamnă. Conductorul i-a răspuns destul de bine, dar într-un aspect foarte important se înșela. El spusese: „După cum am meritat”. Dacă ar trebui să ne câștigăm cerul, nu ar ajunge niciun om acolo. Noi toți am meritat veșnica depărtare de Dumnezeu, pentru că suntem păcătoși. Cerul și viața veșnică nu ni le putem dobândi. Oricât de mult ne-am strădui, nu vom reuși, pentru că ce ar putea omul să-I aducă lui Dumnezeu? Ce ar putea face el, ca să șteargă un singur păcat? Ce merite ar putea să arate? Și totuși, Dumnezeu ne oferă „apa vieții” și vrea să ne primească în cer.

Nu am meritat, dar putem să primim cadoul harului Său. Isus Hristos a plătit cu propria Lui viață. Totul este oferit, este gratuit. Trebuie numai să acceptăm prin credință mântuirea.

Citirea Bibliei: Numeri 22.22-41 · Matei 13.31-35

coordonatori Bob & Debby Gass

IARTĂ ȘI PRIMEȘTE ELIBERAREA! – Fundația S.E.E.R. România

„Când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva…” (Marcu 11:25)

Când cineva ne rănește, reacția noastră firească este să-i răspundem cu aceeași monedă, să-l rănim și noi, sau să sperăm că va avea de suferit pentru ce ne-a făcut. Dar, dacă suntem copii răscumpărați ai lui Dumnezeu, ar trebui să știm că asta e o reacție greșită. În asemenea momente, descoperim că a ierta pe cineva nu este ceva ce ne vine firesc să facem și nu este un lucru ușor; este nevoie de har supranatural din partea noastră. Și de unde-l primim? De la Dumnezeu, prin rugăciune! Domnul Isus a spus: „Când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri, să vă ierte greşelile voastre.” Faptul că-ți aduci aminte de harul lui Dumnezeu față de tine nu-ți lasă altă alternativă decât să extinzi același har spre persoana care te rănește. Cineva a spus odată: „Iertarea este decizia de-a elibera un prizonier, și apoi să descoperi că acel prizonier ești chiar tu.” Așadar, dacă ai dorința de a ierta pe cineva, fii plin de entuziasm: Duhul Sfânt a făcut deja jumătate.

Pentru a face cealaltă jumătate, smerește-te și roagă-te: „Tată, renunț la orice dorință de a răzbuna acest rău. Tu ai văzut situația înainte să se întâmple și, în înțelepciunea Ta infinită, Tu ai îngăduit să fie așa. Cuvântul Tău spune că „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” (Romani 8:28). Așa că începând din acest moment, cu ajutorul Duhului Sfânt, aleg să-l iert. Nu vreau să rămân blocat în această situație, ci doresc să mă supun Cuvântului Tău! Ajută-mă, mulțumesc! Amin!” Asta înseamnă „rugăciune de eliberare.” Și nu-l eliberezi doar pe cel ce ți-a greșit; te eliberezi pe tine însuți și te reașezi pe calea binecuvântării lui Dumnezeu. De aceea trebuie să ierți – acum!