17 Februarie 2021
Astfel deci, și în timpul de acum este o rămășiță potrivit unei alegeri a harului.
Romani 11.5
La momentul când au fost scrise aceste cuvinte, nimeni nu putea tăgădui faptul că poporul Israel era vinovat de a-L fi urât, lepădat și crucificat pe Hristos. Pavel însuși, pe când se numea Saul, era o dovadă a nemăsuratei furii a israeliților împotriva lui Hristos. Însă, ca și în zilele lui Ilie, exista atunci o rămășiță aleasă prin har, prin favoarea nemeritată a lui Dumnezeu.
Iubit credincios, vei fi poate foarte tentat să respingi învățătura despre alegerea prin harul îmbelșugat al lui Dumnezeu! În zilele acestea sunt puțini care cred în ea cu toată inima. Dorința mea este ca tu să o îmbrățișezi din tot sufletul. Nu este oare evident că, atât israeliții, cât și cei dintre națiuni, toți sunt atât de răi, atât de disprețuitori la adresa harului lui Dumnezeu, încât, dacă n-ar exista alegerea Lui, prin har pur, nimeni n-ar fi mântuit, ci toți am fi fost ca Sodoma?
Într-adevăr, ruina totală a omului și alegerea lui Dumnezeu sunt două adevăruri care stau în picioare sau se prăbușesc împreună. Nu-l poți susține pe unul și nega pe celălalt. Remarcați că în toate aceste locuri din Scriptură nu se menționează nimic despre faptul că Dumnezeu n-ar dori mântuirea oamenilor, ci că oamenii nu doresc harul lui Dumnezeu. Când acest adevăr este văzut, cât de prețios este pentru cel credincios adevărul binecuvântat al alegerii prin har! „Iar dacă este prin har, nu mai este din fapte; altfel, harul nu mai este har” (Romani 11.6). Acest verset este clar ca lumina zilei. Mântuirea prin fapte, de orice fel ar fi aceste fapte, înlătură harul lui Dumnezeu. Te bazezi tu pe harul pur, deplin și nemeritat al lui Dumnezeu, sau pe faptele tale?
C. Stanley
[Isus Hristos spune:] „Adevărat, adevărat vă spun, cine crede în Mine are viața veșnică”.
Căci prin har sunteți mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu.
Ioan 6.47; Efeseni 2.8
Siguranța mântuirii
Victor era un tânăr creștin. El s-a întors la Dumnezeu și a crezut în Domnul Isus, primindu-L ca Salvatorul și Domnul lui. Dar de câtva timp era puțin neliniștit și i s-a adresat unui prieten credincios: „Există zile în care mă simt fericit. Atunci cred că sunt salvat și am pace. Când mă rog, mi se pare că Isus mă ascultă și că este cu mine. Dar în alte zile nu mai simt nimic din salvarea mea și, când mă rog, am impresia că El nu mă aude. În astfel de zile mă întreb dacă sunt salvat”.
Atunci prietenul lui l-a întrebat: „Victor, dacă închizi ochii, crezi că soarele a încetat să strălucească?”. — „Nu, desigur, nu!” — „Ai dreptate, Victor, tu nu influențezi cu nimic soarele când îți închizi ochii. Soarele strălucește chiar dacă este timp ploios și norii acoperă cerul. Soarele stă cu mult mai sus decât norii.”
Prietenul i-a explicat mai departe: „Biblia spune: «Cuvântul Tău, Doamne, dăinuiește în veci în ceruri» (Psalmul 119.89). De aceea, promisiunile lui Dumnezeu sunt aceleași în fiecare zi în viața ta, indiferent dacă tu simți sau nu aceasta. Prin credința în Domnul Isus, ai viața veșnică. Simțurile tale nu pot schimba nimic. De aceea, nu te baza pe simțurile tale, ci pe promisiunile lui Dumnezeu din Cuvântul Lui. Dacă ai îndoieli, adu-le înaintea Lui. El îți va da pacea, pe care nu o poți găsi dacă privești la tine. Trebuie să privești la Isus și la lucrarea Sa”.
Citirea Bibliei: Numeri 27.1-23 · Matei 15.12-20
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ÎNVAȚĂ SĂ AI O GÂNDIRE STRATEGICĂ (2) – Fundația S.E.E.R. România
„Domnul… mă sfătuieşte…” (Psalmul 16:7)
Când te confrunți cu o problemă care te copleșește, desfă-o în bucăți mai mici, ca să le poți gestiona mai ușor, și să te poți concentra pe fiecare dintre ele mai eficient. Nu încerca să manevrezi întreaga situație în mintea ta; exprim-o în scris pentru a putea avea o imagine mai clară. Vreuna dintre părțile mai mici ar putea fi cheia ce deschide ușa. Și dacă tot nu găsești o soluție, vino înaintea lui Dumnezeu în rugăciune! Psalmistul a spus: „Domnul va sfârşi ce a început pentru mine” (Psalmul 138:8). Dacă există ceva ce te privește, Îl privește și pe Dumnezeu – care te iubește. Roagă-te: „Doamne, Îți dau Ție problema aceasta, iar eu… voi merge la culcare!” Când faci lucrul acesta, te poți trezi dimineața cu o soluție extrem de simplă la problema copleșitoare pe care o aveai cu o seară înainte.
Psalmistul a spus (Psalmul 16:7): „Eu binecuvântez pe Domnul, care mă sfătuieşte, căci până şi noaptea îmi dă îndemnuri inima.” Dumnezeu știe ceea ce tu nu știi, iar rugăciunea îți oferă acces la cunoașterea Sa. Cinci pâini și doi pești în mâinile unui băiat nu puteau hrăni cinci mii de oameni. Dar când băiatul le-a pus în mâinile lui Hristos, ele s-au înmulțit… și la sfârșit, au rămas și douăsprezece coșuri de resturi.
Gândirea strategică funcționează întotdeauna când Dumnezeu este temelia strategiei tale, când te bazezi pe Cuvântul Său și când invoci promisiunea Sa (Ieremia 33:3): „Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde; şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse pe care nu le cunoşti.” Dumnezeu va face aceste lucruri mari prin tine, cu o condiție: Să-ți amintești că nu poți face nimic fără El!
de Jean Koechlin
Psalmul 3
O mare parte dintre psalmi au fost compuşi ca urmare a unor împrejurări speciale care, în parte, leau inspirat conţinutul. Fuga lui David din faţa lui Absalom a fost ocazia de care Dumnezeu Sa folosit pentru a nil oferi pe cel de faţă (2 Samuel 15; 16; 17; 18).
În timp ce fiul ticălos urzea comploturi împotriva tatălui său, „cântăreţul plăcut al lui Israel” (2 Samuel 23.1), în loc să se pregătească de apărare, îşi exprimă printro cântare încrederea în Dumnezeul său. Ce conta numărul vrăjmaşilor, din moment ce Domnul Se aşezase ca un „scut„ protector între aceste „zeci de mii„
şi preaiubitul Său! (comp. cu Geneza 15.1; Deuteronom 33.29). David se putea bucura de un somn dulce în mijlocul primejdiilor atât de mari, pentru căL ştia pe Domnul veghind asupra lui (v. 5).
Ce linişte perfectă dă la iveală Domnul Isus în timpul vieţii Sale pământeşti! În timpul furtunii, deşi valurile furioase umpluseră deja corabia, „El era la cârmă, dormind pe căpătâi” (Marcu 4.37,38; vezi şi exemplul lui Petru în Fapte 12.6). Dumnezeu să ne ajute să experimentăm şi noi o astfel de fericită încredere!
Versetul 8 ne ajută să înţelegem că David preţuia mai mult binecuvântarea Domnului acordată poporului decât propria sa siguranţă. Israel rămâne poporul lui Dumnezeu chiar şi atunci când se revoltă împotriva Unsului Său.