Mana Zilnica

9 Februarie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Și au venit la El niște oameni aducând un paralitic purtat de patru inși; și, neputând să se apropie de El, prin mulțime, au descoperit acoperișul unde era El și, desfăcându-l, au coborât patul pe care zăcea paraliticul.

Marcu 2.3,4

Faptul că acești patru oameni l-au adus pe prietenul lor la Hristos este o provocare pentru noi cu privire la lucrarea de evanghelizare. Ei știau că nu pot face nimic pentru el, decât să-l aducă la Cel care îi putea schimba viața complet. Au avut credință și nicio piedică nu i-a putut da înapoi. Sunt multe obstacole care pot sta în calea de a-i aduce pe alții la Hristos, însă credința perseverează. Și ce i-a făcut pe acești patru oameni să-și aducă prietenul la Hristos?

În primul rând, faptul că le păsa în mod real de prietenul lor. În al doilea rând, ei au pus în practică rugăciunile și grija lor. L-au luat pe prietenul lor paralizat și l-au cărat până la Hristos. S-au suit pe acoperișul casei, au făcut o gaură în el și l-au coborât pe acolo. Toate acestea au necesitat timp și efort. A vesti evanghelia altora poate fi prin oferirea unei broșuri, însă poate de asemenea însemna să investești timp, bani și energie pentru sufletele altora.

Un alt lucru pe care acești oameni l-au făcut, pentru a-l aduce pe prietenul lor la Hristos, a fost să se pună de acord unul cu altul. Ei au fost una în credincioșia lor. Au acționat împreună, cu credință, spre binele prietenului lor paralizat. Au fost de asemenea una în comuniunea lor și nu au pierdut timpul certându-se cu privire la care dintre ei făcea cel mai mult pentru prietenul lor.

Există mulți în jurul nostru paralizați, în mod spiritual, de păcat. Avem și noi aceeași credință și dorință de a-i aduce la Hristos?

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Celui care îi este sete să vină; cine vrea să ia apa vieții fără plată!

Apocalipsa 22.17

Gratuit

Pe vremea când transportul feroviar era încă în faza de dezvoltare, o femeie fricoasă era foarte îngrijorată când trenul a început să se deplaseze cu viteză crescândă pe o pantă în jos.

— Ce se va întâmpla dacă trenul va merge acum cu viteză tot mai mare?, l-a întrebat ea pe conductor.

— Atunci mecanicul de locomotivă va frâna, a răspuns el.

— Dar dacă frânele nu mai țin?

— Atunci există frâne pentru cazuri de urgență.

— Dar dacă și acelea nu mai acționează?

— Atunci, a exclamat puțin enervat conductorul, vom merge în cer sau în iad, după cum am meritat.

Acest răspuns nu a mulțumit-o pe doamnă. Conductorul i-a răspuns destul de bine, dar într-un aspect foarte important se înșela. El spusese: „După cum am meritat”. Dacă ar trebui să ne câștigăm cerul, nu ar ajunge niciun om acolo. Noi toți am meritat veșnica depărtare de Dumnezeu, pentru că suntem păcătoși. Cerul și viața veșnică nu ni le putem dobândi. Oricât de mult ne-am strădui, nu vom reuși, pentru că ce ar putea omul să-I aducă lui Dumnezeu? Ce ar putea face el, ca să șteargă un singur păcat? Ce merite ar putea să arate? Și totuși, Dumnezeu ne oferă „apa vieții” și vrea să ne primească în cer.

Nu am meritat, dar putem să primim cadoul harului Său. Isus Hristos a plătit cu propria Lui viață. Totul este oferit, este gratuit. Trebuie numai să acceptăm prin credință mântuirea.

Citirea Bibliei: Numeri 22.22-41 · Matei 13.31-35

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

IARTĂ ȘI PRIMEȘTE ELIBERAREA! – Fundația S.E.E.R. România

„Când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva…” (Marcu 11:25)

Când cineva ne rănește, reacția noastră firească este să-i răspundem cu aceeași monedă, să-l rănim și noi, sau să sperăm că va avea de suferit pentru ce ne-a făcut. Dar, dacă suntem copii răscumpărați ai lui Dumnezeu, ar trebui să știm că asta e o reacție greșită. În asemenea momente, descoperim că a ierta pe cineva nu este ceva ce ne vine firesc să facem și nu este un lucru ușor; este nevoie de har supranatural din partea noastră. Și de unde-l primim? De la Dumnezeu, prin rugăciune! Domnul Isus a spus: „Când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri, să vă ierte greşelile voastre.” Faptul că-ți aduci aminte de harul lui Dumnezeu față de tine nu-ți lasă altă alternativă decât să extinzi același har spre persoana care te rănește. Cineva a spus odată: „Iertarea este decizia de-a elibera un prizonier, și apoi să descoperi că acel prizonier ești chiar tu.” Așadar, dacă ai dorința de a ierta pe cineva, fii plin de entuziasm: Duhul Sfânt a făcut deja jumătate.

Pentru a face cealaltă jumătate, smerește-te și roagă-te: „Tată, renunț la orice dorință de a răzbuna acest rău. Tu ai văzut situația înainte să se întâmple și, în înțelepciunea Ta infinită, Tu ai îngăduit să fie așa. Cuvântul Tău spune că „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” (Romani 8:28). Așa că începând din acest moment, cu ajutorul Duhului Sfânt, aleg să-l iert. Nu vreau să rămân blocat în această situație, ci doresc să mă supun Cuvântului Tău! Ajută-mă, mulțumesc! Amin!” Asta înseamnă „rugăciune de eliberare.” Și nu-l eliberezi doar pe cel ce ți-a greșit; te eliberezi pe tine însuți și te reașezi pe calea binecuvântării lui Dumnezeu. De aceea trebuie să ierți – acum!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 39:1-38

Creaţia este cea dintâi mărturie pe care Dumnezeu o dă despre Sine Însuşi, astfel că orice om, fără excepţie, este responsabil să distingă, prin inteligenţă, „lucrurile Sale nevăzute, … la fel şi eterna Sa putere şi divinitate”. A contempla însă „lucrurile făcute”, fără aL recunoaşte şi onora pe Cel care lea făcut, îl face pe om să fie de neiertat (Romani 1.19,20).

Dumnezeu ne invită ca, împreună cu Iov, să admirăm minunatul Său univers. Despre toate aceste minuni ale creaţiei, cine poate vorbi însă cu mai multă competenţă decât Autorul Însuşi? Iar Cel care a creat lumina, care a „înnodat legăturile Pleiadelor” (v. 31) şi a stabilit „rânduielile cerurilor“ este şi Cel care, cu condescendenţă, Se ocupă de un singur suflet: aici de cel al lui Iov, dar, în egală măsură, de al meu şi de al tău! Acest lucru îl exprimă poetic şi versurile cântării:

„Păcătosul mizerabil

Are mai mult preţ în ochii Săi

Decât cortegiul nemăsurabil

Al stelelor de peale cerurilor căi”.

Din toate timpurile, oamenii au fost atraşi să examineze sau să scruteze cerul; unii şiau dedicat întreaga existenţă acestei cauze. Oare nu este cu mult mai important ca noi să o dedicăm pe a noastră cercetării Scripturilor? (Ioan 5.39); pentru că, dacă „cerurile istorisesc gloria lui Dumnezeu” (Psalmul 19.1), Cuvântul Său dă mărturie despre harul Lui nemăsurat!