Mana Zilnica

8 Decembrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Copilașilor, să nu iubim cu cuvântul, nici cu limba, ci în faptă și în adevăr. Și prin aceasta vom cunoaște că suntem din adevăr și ne vom asigura inimile înaintea Lui.

1 Ioan 3.18,19

Ioan le scria fiindcă erau cu toții iertați; dar, dacă vrem să avem inima liniștită înaintea lui Dumnezeu, trebuie să umblăm pe calea Lui. Dacă umblarea înaintea lui Dumnezeu face ca inima mea să mă condamne, aceasta nu se poate numi încredere. Dacă nu umblu potrivit voii lui Dumnezeu, fie mă voi depărta în cele din urmă de El, fie, atunci când mă găsesc în prezența Lui, Duhul Său mă va mustra constant; iar acest lucru nu se poate numi îndrăzneală.

„Dacă ne condamnă inima noastră, Dumnezeu este mai mare decât inima noastră și cunoaște toate” (versetul 20). El cunoaște despre mine mai multe decât cunosc eu însumi. Dacă un copil a făcut ceva nepotrivit, ceva care implicit îi produce o conștiință rea, el se teme de venirea tatălui său. Dar dacă, dimpotrivă, conștiința lui este bună, el îi aleargă în întâmpinare și se aruncă în brațele lui. Însă dacă inima îl condamnă, nu poate avea o astfel de îndrăzneală. Iată ce trebuie să căutăm noi întotdeauna: să fim alături de Dumnezeu, cu o încredere deplină în El, fără niciun gând că poate ar avea ceva împotriva noastră, nu în ce privește condamnarea veșnică, ci în privește îndrăzneala și încrederea prezentă. Nu este vorba deci de ziua judecății, ci de legătura prezentă cu Dumnezeu și de lucrarea Lui în suflet.

„Preaiubiților, dacă inima noastră nu ne condamnă, avem îndrăzneală la Dumnezeu” (versetul 20). Am fost aduși într-o stare de încredere prezentă în Dumnezeu, așa că ne așteptăm la orice lucru bun de la El. Dacă un copil este neascultător, nu poate păși înainte cu încredere. El poate spune: «Tatăl meu mă iubește, însă o să mă nuielească». Dar când inima îi este în ordine, copilul se așteaptă la orice lucru bun care poate să izvorască din dragostea tatălui său.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Mai bine să fii smerit cu cei blânzi … Cine cugetă la cuvânt va găsi fericirea și cine se încrede în Domnul este fericit.

Proverbe 16.19,20

Fierăria rămâne închisă duminica! (2)

Maistrul a vrut să-i dea lucrătorului său un răspuns batjocoritor. Dar, când s-a uitat în ochii sinceri ai acestuia, a spus:

— Din partea mea, du-te la biserică! Dar, dacă va fi ceva urgent de lucru, care trebuie terminat în aceeași zi, contez pe tine și duminica!

Duminica următoare nu a fost în sat nimeni așa de fericit ca Wilhelm. Dar, în sâmbăta cealaltă, i s-a spus:

— Wilhelm, mâine am nevoie de tine, auzi?

Și Wilhelm a trebuit să lucreze. Când i s-a plătit salariul la sfârșit de săptămână, Wilhelm a primit 42 de euro. Dar el a dat înapoi 6 euro și a spus:

— Nu, domnule maistru, conform înțelegerii, eu primesc pe zi 6 euro. Sunt șase zile lucrătoare. Dacă lucrez duminica, fac acest lucru numai pentru că ați pretins, dar plată nu primesc pentru aceasta.

Mirat, fierarul s-a uitat la el lung și nedumerit, s-a întors și apoi a plecat. În următoarea zi i s-a adresat tânărului:

— Wilhelm, de acum fierăria rămâne închisă duminica, și de-ar fi puțină și de-ar fi multă treabă, iar salariul tău pe săptămână rămâne 42 de euro!

Din acel ceas nu s-a mai auzit ciocanul în fierărie în ziua Domnului, iar maistrul nu a avut nicio pierdere.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII DEPENDENT ÎN TOTALITATE DE DUMNEZEU! – Fundația S.E.E.R. România

„Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu, care ne-a şi făcut în stare…” (2 Corinteni 3:5-6)

Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi: „Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă” (Matei 26:41). Ce a vrut El să le spună prin asta? El a dorit să le transmită că fără prezența Duhului Sfânt care dă putere, și pe care aveau să-L primească în curând, ei nu ar fi fost pregătiți pentru provocările cu care aveau să se confrunte. Nu se punea problema că Domnul Isus se îndoia de devotamentul și de disponibilitatea lor de a-L sluji; dar El știa că ei nu se puteau descurca singuri. Și nici tu nu poți! Așadar, cu cât încetezi mai repede să încerci, cu atât va fi mai bine pentru tine!

Dumnezeu nu caută oameni destoinici, pasionați și bine intenționați – dar firești; de fapt, El nu caută deloc oameni firești.

El te va binecuvânta numai când îți recunoști totala dependență de El. Asta înseamnă să te rogi și să te sprijini pe El înainte de a începe și să continui să te rogi și să te sprijini pe El până când ajungi la linia de sosire.

În același timp, dacă Dumnezeu nu te trimite, iar tu insiști să mergi sau dacă El îți spune să faci ceva și tu încerci să faci lucrul acela prin propriile tale forțe, vei claca negreșit. Și în plus de asta, El te va lăsa să repeți eșecul până ajungi în punctul în care vei spune asemenea apostolului Pavel: „Nu că noi prin noi înşine suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu, care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori.”

Când ajungem la capătul resurselor noastre, atunci intervine puterea lui Dumnezeu. Așadar, cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi, este următorul: Nu te mai sprijini pe propriile tale forțe și resurse, ci fii dependent în totalitate de Dumnezeu!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Neemia 7:61-73

Neemia are pe inimă realizarea unui recensământ al poporului. El foloseşte registrul genealogic stabilit în timpul primei întoarceri în Ierusalim. De aceea, v. 6-73 repetă mai mult sau mai puţin capitolul 2 al cărţii Ezra. Îi găsim aici, spre exemplu, pe descendenţii acelui om care „şi-a luat soţie dintre fiicele lui Barzilai Galaaditul şi s-a numit după numele lor” (v. 63). Barzilai fusese acel bătrân bogat şi respectat care-l întreţinuse pe David şi pe însoţitorii lui la Mahanaim (2 Samuel 19.32). Aici aflăm că ginerele lui, deşi fusese preot, renunţase odinioară la propriul nume. Alesese să fie chemat după cel al socrului său, deoarece aceasta-i conferea un statut social mai înalt. Care au fost consecinţele nefericite? Descendenţii lui au fost excluşi din serviciul preoţiei, ca fiind necuraţi! Să fim atenţi ca nu cumva, din preocuparea pentru întâietate, să ne abandonăm privilegiile de creştini! Există vreo demnitate şi vreo nobleţe mai mare decât aceea de a aparţine familiei lui Dumnezeu, „preoţiei împărăteşti”
?

Această înregistrare a poporului subliniază contrastul cu zilele lui David. Numai seminţia lui Iuda numărase în acel timp patru sute şaptezeci de mii de bărbaţi în stare să scoată sabia: deci de zece ori mai mult decât acum. Dar ceea ce are importanţă nu sunt cifrele, ci credincioşia!