Mana Zilnica

2 Decembrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Și mulțimea amestecată care era printre ei a poftit; și chiar și fiii lui Israel au plâns din nou.

Numeri 11.4

Nu există nimic mai păgubitor pentru cauza lui Hristos sau pentru sufletele celor ai Săi, decât asocierea cu oameni care au principii amestecate. Așa ceva este cu mult mai periculos decât a avea dea face cu vrăjmași pe față. Satan știe foarte bine aceste lucru, de aceea el depune un efort susținut pentru ai determina pe cei ai Domnului să se pună în legătură cu aceia care au inima împărțită. De asemenea, el face eforturi pentru a introduce oameni lipsiți de realitate, credincioși cu numele, în mijlocul celor care caută, în oricare măsură, să urmeze un drum al separării față de lume.

În Noul Testament avem nenumărate aluzii la acest caracter special al răului, fie în mod profetic, în Evanghelii, fie în mod istoric, în Fapte și în epistole. Avem astfel neghina și aluatul în Matei 13, apoi, în Fapte, vedem persoane care sau alipit de Adunare și care erau ca „mulțimea amestecată” din Numeri 11. Și, în cele din urmă, avem referirile apostolice la materialele false introduse de către vrăjmaș, cu scopul de a corupe mărturia și de a submina sufletele celor din poporul lui Dumnezeu (1 Corinteni 3). Astfel, apostolul Pavel vorbește despre „frați falși introduși pe ascuns” (Galateni 2.4). Iuda vorbește și el despre „anumiți oameni”, care „sau strecurat” (Iuda 4).

Aceste lucruri ne vorbesc despre nevoia urgentă a poporului lui Dumnezeu de a veghea și, de asemenea, de a fi cu totul dependent de Domnul, Singurul care ne poate păzi de pătrunderea acestor oameni falși și de contactul cu oamenii care au principii amestecate și caractere îndoielnice.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Acum sunteți lumină în Domnul. Umblați deci ca niște copii ai luminii. Căci roada luminii stă în orice bunătate, în dreptate și în adevăr.

Efeseni 5.8,9

Lumânările de diferite mărimi

Învățătorul școlii duminicale a așezat odată câteva lumânări de mărimi diferite pe masă. Noi ne uitam la el și eram foarte curioși să aflăm ce vrea să ne spună. După ce toate lumânările au fost aranjate după mărime pe un singur rând și după ce au fost aprinse, învățătorul a spus:

— Aceste lumânări reprezintă o familie: bunicul, tata și mama, doi copii mai mari și mezinul, cel mai mic din familie. Să presupunem că toți șase L-au primit pe Domnul Isus în aceeași zi – poate la o evanghelizare – și au fost mântuiți. Acum, toți cei șase Îl iubesc și doresc să fie o lumină pentru El.

Noi ne uitam cu atenție la micile lumânări care se mistuiau înaintea noastră.

— Ce credeți voi, care lumânare îl reprezintă pe bunicul și care pe mezin?

Noi i-am răspuns imediat că lumânarea mare îl reprezintă pe bunicul. Dar învățătorul a dat din cap dezaprobând. A tăcut un timp și ne-a privit cu atenție, iar noi am făcut liniște. Atunci am înțeles ce ar trebui să ne ilustreze aceste lumini. Lumânarea cea mică l-ar putea reprezenta pe bunicul, iar cea mare pe mezin! Nu avea mezinul, după gândirea omenească, timpul cel mai îndelungat înaintea sa, ca să fie în această lume o lumină pentru Mântuitorul?

La Domnul Isus nu vii niciodată prea devreme și nu Îi slujești niciodată îndeajuns. Vino deci acum și slujește-I cu credincioșie! Vei avea o răsplată mare!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ CÂȘTIGĂM BĂTĂLIILE VIEȚII (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Nu ştim ce să facem, dar ochii noştri sunt îndreptaţi spre Tine!” (2 Cronici 20:12)

Pentru a câștiga bătăliile vieții, trebuie să ne recunoaștem inamicii… dar trebuie, 2: să ne recunoaștem neputința. Singurii oameni pe care Dumnezeu nu-i poate ajuta sunt aceia care nu cred că au nevoie de ajutorul Său. Regele Iosafat a zis: „Noi suntem fără putere înaintea acestei mari mulţimi, care înaintează împotriva noastră, şi nu ştim ce să facem, dar ochii noştri sunt îndreptaţi spre Tine!” Deseori, ochii noștri sunt îndreptați spre orice și spre oricine, numai spre Dumnezeu, nu – adică, tocmai către Cel care chiar poate rezolva problemele! Circumstanțele noastre sunt precum o saltea: dacă stai pe ea, te odihnești bine, dar dacă stai sub ea – te poți sufoca! Ațintește-ți privirea la Domnul, și doar așa vei ieși biruitor în împrejurările în care te afli! Ține minte, „lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul…” (Zaharia 4:6).

Nu putem trăi viața de creștini prin propria noastră putere, pentru că ea este limitată. Avem nevoie de puterea pe care o căpătăm atunci când Îl lăsăm pe Duhul Sfânt să trăiască în noi. Să ne gândim la o mănușă. În sine, este neputincioasă și fără valoare. Dar când mâna intră în ea, mănușa devine utilă și eficientă. Domnul Isus a zis: „Voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi” (Faptele Apostolilor 1:8). Domnul Isus S-a referit deseori la Duhul Sfânt ca la „Mângâietorul”… așa că, atunci când nu știi ce să faci, bazează-te pe promisiunea Sa: „Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu” (Ioan 14:26). Concluzie: dacă luptăm prin propria noastră putere, vom pierde; dar când apelăm la puterea Duhului lui Dumnezeu care locuiește în noi, vom câștiga!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Neemia 3:16-32

De la v. 16 înainte este vorba despre partea de zid protejând cetatea lui David şi curtea templului.

Suntem uimiţi să aflăm că Eliaşib, marele preot, nu a reparat în faţa propriei case (confruntă cu 1 Tim. 3.5). A fost necesar ca alţii să lucreze în dreptul său (v. 20, 21). O a doua neglijenţă vinovată este aceea că, reconstruind Poarta Oilor, el şi fraţii săi, aceşti păstori răi, au neglijat s-o doteze cu încuietori şi cu zăvoare (v. 1). Aceasta va permite hoţilor şi tâlharilor să intre şi să ia în stăpânire „oile” lui Israel (vezi Ioan 10.8, 10).

Argintari, făcători de mir, negustori (v. 8, 32)
lucrează ca zidari. Unul dintre conducători, Şalum (v. 12), repară împreună cu fiicele sale. Dumnezeu ne învaţă prin aceste exemple că ne putem aduce aportul la lucrarea Lui indiferent de vârsta, sexul sau profesiunea noastră. Să observăm, de asemenea, că mai mulţi dintre aceşti oameni, sau părinţii lor, fuseseră implicaţi în vremea lui Ezra în căsătorii nelegitime cu femei străine. Astfel a fost cazul lui Baruc, fiul lui Zabai, al lui Malchiia, al lui Pedaia, fiul lui Pareoş (Ezra 10.25, 28). Este frumos să vedem acum nerăbdarea lor de a proteja Ierusalimul tocmai împotriva unor astfel de influenţe străine.