Mana Zilnica

Mana Zilnica

14 Martie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Vine un ceas, și acum este, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și în adevăr; pentru că și Tatăl caută astfel de închinători ai Lui.

Ioan 4.23


În Vechiul Testament, Tatăl nu a fost revelat, iar închinarea era întotdeauna către Dumnezeu. Poporul putea intra doar în curtea din afară, iar preoții, doar în Locul Sfânt. „Calea locurilor sfinte nu era încă arătată” (Evrei 9.8).

Acum însă perdeaua dinăuntru este ruptă, în urma încheierii lucrării lui Hristos și noi toți, cei credincioși, avem „îndrăzneală să intrăm în locurile sfinte prin sângele lui Isus, pe calea cea nouă și vie pe care a deschis-o pentru noi prin perdea, care este carnea Lui” (Evrei 10.19,20).

Mai mult, în Noul Testament este revelat Tatăl. Credincioșii sunt acum aduși în relația și în poziția demnă de fii, iar ca fii, privilegiul lor înalt și sfânt este să se închine Tatălui.

Domnul nostru a spus în Ioan 4 că Tatăl caută închinători care să se închine Lui în duh și în adevăr – „în duh”, în contrast cu formele și cu ceremoniile; „în adevăr”, potrivit cu revelația lui Dumnezeu ca Dumnezeu și Tată al Domnului nostru Isus Hristos și potrivit cu revelația asocierii celui credincios cu Domnul, așa cum El i-a spus Mariei Magdalena: „Mergi la frații Mei și spune-le: «Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru, și la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru»” (Ioan 20.17). Ce minunat că Lui „nu-I este rușine să ne numească frați” (Evrei 20.11)! În Apocalipsa 1.6 ni se spune că cei credincioși sunt o împărăție și preoți pentru Dumnezeu și Tatăl Său.

A. J. Pollock

SĂMÂNȚA BUNĂ

Hristos, de asemenea, a suferit o singură dată pentru păcate, Cel Drept pentru cei nedrepți, ca să ne aducă la Dumnezeu.

1 Petru 3.18



Contesa Lipiani

Pe vremea revoluției franceze, într-o temniță rece era închisă însăși contesa Lipiani. Acum aștepta decapitarea. Împreună cu contesa era și slujitoarea ei. Obosită de atâta jale și plâns, contesa a adormit cucerită de un somn adânc. Slujitoarea știa că în orice moment putea să apară judecătorul. Atunci un gând măreț i-a venit în minte. S-a îmbrăcat în hainele stăpânei, în timp ce hainele ei și le-a așezat lângă contesa adormită. La puțin timp a auzit glasul judecătorului: „Contesa Lipiani”.

„Aici”, a strigat fata, gata să-și dea viața pentru buna ei stăpână.

Când s-a trezit, contesa a văzut hainele slujnicei lângă ea și, neavând încotro, le-a îmbrăcat. Contesa se gândea cu spaimă la moarte. Dar judecătorul i-a spus: „Puteți merge acasă, doamna a fost decapitată”. Ea a rămas mirată și printre lacrimi abia a putut citi hârtia pe care scria: „Contesa Lipiani – decapitată”. Da, contesa a scăpat cu viață, pentru că slujitoarea a murit în locul ei.

Pentru noi, care eram morți în păcate, condamnați la moarte, a murit Domnul Isus. Judecata lui Dumnezeu, pe care o meritam noi ca oameni păcătoși, a îndurat-o Domnul Isus Hristos pe cruce. O, de-am înțelege această dragoste care ne conduce la mântuirea sufletului!

Tu m-ai iubit cum nu pot să spun
Și mi-ai dat har cât nici nu pot s-adun,
M-ai copleșit, iubindu-mă nespus,
M-ai cucerit și sunt al Tău, Isus!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

STĂRUIEȘTE ÎN HARUL LUI DUMNEZEU! – Fundația SEER

„Îi îndemnau să stăruiască în harul lui Dumnezeu.” (Faptele Apostolilor 13:43)

În zilele dinaintea declanșării celui de-al Doilea Război Mondial, guvernul britanic a comandat mai multe postere. Ideea era ca sloganuri încurajatoare să fie distribuite pe întreg teritoriul țării. S-au folosit litere mari de tipar cu un font anume, și s-a ales un format simplu, în două culori. Singura grafică era coroana regelui George al VI-lea. Primul poster a fost lansat în septembrie 1939: CURAJUL VOSTRU, BUCURIA VOASTRĂ, HOTĂRÂREA VOASTRĂ NE VOR ADUCE VICTORIA.

La scurt timp după aceea, a fost distribuit al doilea poster: LIBERTATEA ESTE ÎN PERICOL. APĂRAȚI-O CU TOATĂ PUTEREA VOASTRĂ. Aceste două postere au apărut pe peroanele gărilor, în baruri, magazine și restaurante. A fost creat și un al treilea poster, care nu a fost însă oferit populației niciodată. S-au tipărit peste 2,5 milioane de exemplare, dar cu toate acestea nu au fost văzute decât după aproape șaizeci de ani, când proprietarul unei librării din nord-estul Angliei a descoperit câteva în niște cutii, printre cărțile vechi cumpărate la o licitație.

Pe poster scria: PĂSTRAȚI-VĂ CALMUL ȘI MERGEȚI MAI DEPARTE. Avea imprimată aceeași coroană și era în același stil ca și celelalte două postere. Nu au fost niciodată distribuite, dar au fost păstrate ca rezervă pentru o criză extremă, cum ar fi fost invazia germană. Proprietarul librăriei a pus în ramă un asemenea poster și l-a atârnat pe perete. A devenit atât de popular, încât librăria a început să producă imagini identice cu modelul original și să-l imprime pe cești de cafea, felicitări și postere.

E același mesaj pe care apostolul Pavel și Barnaba l-au dus primilor creștini din Antiohia: „stăruiți în harul lui Dumnezeu.” Deci, ești în har – păstrează-ți calmul și mergi mai departe!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 17:55-58; 18:1-9


Victorios, David stă din nou înaintea împăratului, ţinând capul uriaşului în mână. Şi constatăm cu mirare că Saul nu mai ştie al cui fiu este David. O orbire similară se manifestă cu privire la Domnul Isus. Iudeii nu-L cunoşteau nici pe El, nici pe
Tatăl Său (Ioan 8.19). La fel se întâmplă şi astăzi, chiar în ţările creştine, când mulţi nu-L recunosc pe Isus ca fiind cu adevărat Fiul lui Dumnezeu (1 Ioan 4.14, 15).

În schimb, pentru Ionatan, David nu ridică nici un semn de întrebare (20.13-15). Acela care tocmai îl scăpase pe Israel într-un fel atât de uimitor nu poate fi decât unsul Domnului. Şi sufletul său se leagă de al lui David, nu printr-o simplă recunoştinţă sau admiraţie, ci printr-o legătură de dragoste intimă şi personală. Ce exemplu frumos pentru credincios, care nu numai că se bucură în mântuirea sa, dar Îl şi iubeşte pe Acela care l-a salvat. Iar dragostea este un sentiment care se
arată în afară. Ionatan îşi dezbracă insemnele puterii şi ale gloriei, pentru a i le oferi lui David, pe care-l iubeşte. Suntem noi gata să dăm la fel de mult? Îl recunoaştem oare pe Isus Mântuitorul nostru ca pe Acela Căruia I-am dat toate drepturile asupra inimii noastre şi asupra a tot ceea ce ne aparţine?

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: