Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “martie 23, 2020”

23 Martie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Pavel, stând în picioare în mijlocul Areopagului, a spus: „Bărbați atenieni, în toate vă văd foarte religioși. Pentru că, trecând pe aici și privind de aproape lucrurile la care vă închinați voi, am găsit și un altar pe care este înscris: «Unui dumnezeu necunoscut!» Pe Acela deci, pe care voi, necunoscându-L, Îl onorați, pe El vi-L vestesc eu”.

Fapte 17.22,23


Cu câtă înțelepciune s-a purtat Pavel în mijlocul atenienilor! În loc să batjocorească sau să critice convingerile lor religioase, așa cum facem noi câteodată, el le-a îndreptat privirile către Domnul Isus, adevăratul Dumnezeu. Să urmăm și noi exemplul lui!

Adesea vorbim de rău și criticăm religia altora și, în loc să-i câștigăm pentru Domnul, îi irităm și pierdem astfel oportunități. Îi atacăm, în loc să-i îndreptăm către Domnul. Trebuie să înțelegem că o astfel de purtare din partea noastră are ca efect mai degrabă întărirea acelor convingeri greșite în inimile lor.

Mulți ucenici L-au părăsit pe Domnul după ce s-au poticnit de învățătura Lui din Ioan 6, astfel că Domnul i-a întrebat pe cei doisprezece dacă nu vor să plece și ei. Petru a răspuns: „Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții eterne” (Ioan 6.68). Domnul atrăgea inimile lor în așa fel, încât pentru ei nu mai exista nimeni altul la care ar fi putut să se ducă. Așa ar trebui să procedăm și noi. Trebuie să-L vestim pe Domnul Isus și să spunem celorlalți cât de minunat și de prețios este El. Trebuie să transmitem inimilor celor cu care vorbim aceleași gânduri pe care le-au experimentat cei doi ucenici pe drumul către Emaus. Domnul le vorbise despre Sine Însuși, iar rezultatul a fost că inimile lor ardeau (Luca 24.13-27). Trebuie să-L facem pe Domnul atât de atractiv pentru ceilalți, încât ei să părăsească lucrurile false, fiindcă Îl doresc pe Hristos. Aceasta s-a întâmplat la Efes, când cei de acolo au ajuns să-L cunoască pe Domnul (Fapte 19.18-20). Ei și-au ars toate cărțile de vrăjitorie, arătând astfel că inima li se schimbase și că era acum atrasă de Hristos.

A. Blok

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci nu practic binele pe care îl vreau … O, nenorocitul de mine! Cine mă va scăpa din acest trup de moarte?

Romani 7.19,24



Punctul de cotitură (1)

Omul de afaceri Harold Hughes nu avusese niciodată o relație foarte bună cu familia lui. Motivul invocat era cel pe care îl spun în mod obișnuit toți cei asemenea lui: firma de transporturi îi consuma tot timpul. Când nu călătorea, discuta cu partenerii săi de afaceri. Însă problema principală care îl ținea pe Harold Hughes departe de familia sa, atât fizic, cât și emoțional, era alta: alcoolul – vechea patimă care a distrus și încă mai distruge vieți omenești. Când soția lui încerca să stea de vorbă cu el despre această problemă, el răbufnea. Uneori, fetele lui se ascundeau în dulap când se întorcea el acasă.

Într-un final, soția și-a luat fetele și a plecat de acasă. Lucrul acesta l-a zguduit atât de mult pe Harold, încât a făcut atunci o promisiune solemnă. El a jurat înaintea unui judecător că nu se va mai atinge de alcool timp de un an. Atunci soția și fetele s-au întors acasă.

Dar astfel de promisiuni nu țin multă vreme. După câteva săptămâni, Harold a călătorit până în localitatea Iowa, unde avea loc o întâlnire a șoferilor de camioane. Dimineața, când s-a trezit, la hotelul unde era cazat a observat vărsături în baie. Nici măcar nu-și mai amintea că băuse toată noaptea. Încă o promisiune încălcată! Ar fi putut, în nenorocirea lui, să strige ca și omul din versetul de astăzi: „O, nenorocitul de mine! Cine mă va scăpa de acest trup de moarte?”.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SCOPUL SUPREM AL RUGĂCIUNII – Fundația SEER

 „…Să fie asemenea chipului Fiului Său” (Romani 8:29)

Biblia spune: „pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său…” Când citim versetele precedente din acest capitol (Romani 8), descoperim că Dumnezeu face asta prin rugăciune. Lucrul acesta ar trebui să ne încurajeze să ne rugăm. De multe ori nu ne rugăm deoarece nu credem că se va întâmpla ceva. Dar cu Dumnezeu, ceva se întâmplă întotdeauna!

Noi ne întrebăm: „Oare când va lucra?” Ceea ce nu reușim să înțelegem este faptul că El lucrează mereu. Când vorbim despre rugăciune, El fie ne răspunde așa cum am sperat noi, fie ne schimbă inima prin mijlocirea Duhului Sfânt, care va face ca rugăciunea noastră să fie în armonie cu voia Sa.

Tu spui: „Dar nu văd că se întâmplă ceva!” Când plantezi o sămânță, nu vii a doua zi așteptând să vezi crenguțe și frunze verzi. Asta înseamnă oare că nimic nu se întâmplă? Nu, ci o grămadă de procese necesare au loc sub pământ, acolo unde tu nu le poți vedea. Să nu facem greșeala de a crede că dacă nu vedem dovada, nimic nu se întâmplă! Doar că încă nu a sosit vremea secerișului.

Una din modalitățile prin care Dumnezeu ne face mai asemănători cu Domnul Isus este ajutându-ne să ne rugăm așa cum S-a rugat și Domnul Isus: „Facă-se nu voia Mea, ci a Ta.” (Luca 22:42). Asta înseamnă că atunci când rugăciunea ta este după voia Sa, El lucrează deja la răspuns, chiar dacă tu nu vezi lucrul acesta. Iar dacă rugăciunea ta nu este în acord cu voia Sa, El lucrează ca să-ți schimbe cererea, schimbându-te pe tine. Rugăciunile fără răspuns pot fi o binecuvântare la fel de mare, ca și cele care primesc răspuns, atunci când ne împiedică să încălcăm voia lui Dumnezeu.

Și care este voia lui Dumnezeu? Să ne facă să semănăm tot mai mult cu Domnul Isus!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 23:1-13


Înştiinţat despre atacul filistenilor asupra Cheilei, David ar fi putut spune: ŤEste treaba lui Saul să apere ţarať. Dar nu a făcut aşa! În pofida riscului, acest om care odinioară îşi scăpase oile din gura leului şi a ursului pleacă să ajute cetatea aflată în pericol. David acţionează astfel ca adevăratul împărat. Numai că nu uită să-L întrebe întâi pe Domnul ce gândeşte în această privinţă (v. 2). Să nu omitem nici noi niciodată să facem aşa, chiar atunci când urmează să întreprindem ceva care ni se pare bun. Aceasta este ceea ce se numeşte dependenţă!

Oamenii lui David sunt plini de teamă. Ei ne duc cu gândul la ucenicii Domnului Isus care „se minunau şi, urmându-L, se temeau“ (Marcu 10.32).

Pentru a-şi încuraja oamenii, David Îl întreabă încă o dată pe Domnul, care-i răspunde din nou într-un mod atât de clar. Victoria este astfel câştigată. Cu toate acestea, David ştie că poporul pe care l-a scăpat este în stare să-l dea în mâinile lui Saul fără nici o ezitare; nu se încrede deloc în ei. Oare n-a făcut aşa şi Domnul? Venise să-i salveze pe ai Săi; în acelaşi timp îns㠄nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoştea pe toţi … fiindcă El Însuşi cunoştea ce era în om“ (Ioan 2.24, 25). Şi El cunoaşte, de asemenea, inima fiecăruia dintre noi.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: