Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “martie 24, 2020”

24 Martie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Pentru ce se agită națiunile și cugetă popoarele deșertăciune? Împărații pământului se ridică și conducătorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului și împotriva Unsului Său: „Să Le rupem legăturile și să aruncăm departe de noi funiile Lor!”.

Psalmul 2.1-3


Psalmul 2 este citat în Noul Testament în Fapte 4.25,26, însă cu o diferență interesantă. În Psalmul 2 citim: „Pentru ce se agită națiunile și cugetă popoarele deșertăciune?”, însă în Fapte 4 citim: „Pentru ce s-au dezlănțuit națiunile și s-au gândit popoarele la cele deșarte?”. David, scriitorul inspirat al acestui psalm, a exprimat ceea ce vedea în timpul vieții sale: respingerea lui Iahve. În Fapte 4 îi vedem pe ucenicii care fuseseră martori la evenimentele care avuseseră loc înaintea ochilor lor, atunci când preoții de seamă și bătrânii iudeilor, împreună cu conducătorii dintre națiuni, ținuseră sfat și Îl răstigniseră pe Unsul Domnului. Ucenicii au interpretat Psalmul 2 ca împlinire a acelor lucruri care fuseseră vestite mai dinainte și care avuseseră loc în zilele lor.

Ucenicii deveniseră urmași neînfricați ai lui Mesia cel disprețuit. Când au fost arestați și li s-a poruncit să nu mai vorbească în numele lui Isus, Petru și Ioan au răspuns: „Judecați voi dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu; pentru că noi nu putem să nu spunem ceea ce am văzut și am auzit” (Fapte 4.19,20). Ei s-au rugat ca Domnul să le dea îndrăzneală pentru a continua să predice Cuvântul cu credincioșie.

Astăzi noi trăim în aceeași perioadă în care au trăit și acești ucenici, cu mulți ani în urmă. Ei s-au aflat la începutul perioadei prezente de timp, în care Hristos este absent de pe pământ, iar noi ne aflăm la sfârșitul ei. Însă aceeași responsabilitate ca a ucenicilor o avem și noi acum, anume de a vesti Cuvântul cu credincioșie, în timp ce așteptăm ca Domnul să ne ia în cer. După aceea, Psalmul 2 își va avea împlinirea profetică cu privire la starea națiunilor în zilele din urmă. Hristos va veni pentru a-Și întemeia Împărăția, iar noi vom veni împreună cu El.

J. Redekop

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

Mulțumesc lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru! … Acum deci nu este nicio condamnare pentru cei care sunt în Hristos Isus.

Romani 7.25; 8.1



Punctul de cotitură (2)

Situația lui Harold se agrava de la o zi la alta. Într-o noapte s-a hotărât să-și pună capăt zilelor. Înainte să apese pe trăgaci, s-a gândit că ar fi mai bine să-I explice lui Dumnezeu de ce dorea să facă acest gest. Gândul acesta a fost un punct de cotitură în viața lui. Harold a mărturisit că era un om ratat, un bețiv iremediabil, și și-a cerut iertare. În noaptea aceea, Isus Hristos a venit în viața lui. Dumnezeu a fost prezent acolo, alungând simțământul de goliciune și punând în loc bucuria mântuirii. Harold L-a căutat pe Dumnezeu în rugăciune și a citit Cuvântul Său în fiecare zi. Dumnezeu l-a vindecat pe Harold din punct de vedere fizic, mental, emoțional și spiritual.

Treptat, lucrurile au început să se schimbe în viața lui. Schimbările nu s-au produs peste noapte, dar el a perseverat. Atmosfera din familie a început să se învioreze. Imaginea în fața celorlalți s-a îndreptat. Harold Hughes a devenit un distins senator al Statelor Unite și guvernator al statului Iowa. El a primit ulterior multe distincții, însă cel mai important eveniment din viața lui a fost acela când s-a predat cu totul Domnului Isus.

Mântuitorul ne invită pe toți să venim la El cu toate provocările vieții noastre. În atotputernicia Sa, El poate să rezolve cazul nostru. Vino chiar acum la Mântuitorul Isus Hristos, cu această mare provocare cu care te confrunți, și lasă-L pe El să ți-o rezolve!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SPUNE ȘI ALTORA DESPRE CREDINȚA TA – Fundația SEER

 „A venit o femeie din Samaria să scoată apă” (Ioan 4:7)

Într-o zi, Domnul Isus S-a întâlnit cu o femeie care a venit să scoată apă dintr-o fântână. După cinci căsnicii eșuate, încrederea ei în bărbați era inexistentă – iar stima de sine era sub zero! Însă după întâlnirea cu Hristos, ea a plecat de la fântână schimbată radical.

Când vorbim despre împărtășirea credinței, învățăm trei lecții importante din istoria acestei femei:

1) Domnul Isus vede ce e mai bun în toți oamenii. „Fariseii… cârteau şi ziceau: „Omul acesta primeşte pe păcătoşi…” (Luca 15:2). Referitor la femeia de la fântână, ei aveau dreptate. Trecuse prin cinci divorțuri și era subiectul de bârfă al întregului oraș, pentru că trăia cu un alt bărbat. Cu toate acestea, ea a fost prima persoană căreia Domnul Isus i S-a prezentat ca Mesia. De ce nu a făcut lucrul acesta când i-a ales pe ucenici? Sau când a făcut prima minune? Sau când a stat de vorbă cu Nicodim? Pentru că Domnul Isus nu ne măsoară prin prisma trecutului sau a familiei din care provenim, ci după potențialul pe care îl avem.

2) Domnul Isus ne schimbă, apoi ne folosește pentru a-i schimba pe alții. Această femeia a fost prima persoană care a răspândit Evanghelia în Samaria și „mulţi samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii” (Ioan 4:39). Dintr-o viață zdrobită, Dumnezeu ne poate ridica și folosi pentru a-i restaura pe alții.

3) Domnul Isus nu are nevoie de tine ca să Se explice, ci doar ca să Se prezinte. El vorbește pentru Sine. Biblia spune: „Mult mai mulţi au crezut în El din pricina cuvintelor Lui. Şi ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înşine, şi ştim că acesta este într-adevăr Hristosul” (Ioan 4:41-42).

Așadar, astăzi, spune și tu altora despre credința ta!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 23:14-29


Orb şi împietrit, Saul a îndrăznit să spună despre David în v. 7: „Dumnezeu l-a dat în mâna mea“. Dar v. 14, nu fără ironie, restabileşte adevărul: „Dumnezeu nu la dat în
mâna lui
“ (compară cu Ps. 37.32, 33). Totuşi „omul iubit“, împăratul „după inima lui Dumnezeu“, trebuie să cunoască amărăciunea şi nedreptatea în poziţia sa de la periferia societăţii. Trebuie să treacă prin experienţa întregii răutăţi omeneşti îndreptate contra lui: ură, gelozie, nerecunoştinţă şi chiar trădare. Nu ne duc zifiţii aceştia cu gândul la Iuda vânzându-L pe Domnul? Da, Isus, Împăratul respins, a cunoscut chiar mai mult decât David această revărsare de răutate împotriva Sa, aceast㠄aşa mare împotrivire faţă de Sine“ de la păcătoşi (Evrei 12.3). Inima Lui, infinit de sensibilă, a suferit această situaţie în modul cel mai profund posibil.

Ce a experimentat David după aceasta putem înţelege din anumiţi psalmi compuşi în deşertul lui Iuda (Ps. 54; 63 …). Vizita lui Ionatan îl încurajează şi îi poartă gândurile înainte, spre viitor. Însă prietenul credincios lui însuşi „a plecat acasă la el“ (vezi şi Ioan 7.53), în timp ce David, tip al Unuia mai mare decât sine, îşi continuă calea lepădării împreună cu aceia care au părăsit totul pentru a-l urma.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: