Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “martie 16, 2020”

16 Martie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar tu, om al lui Dumnezeu, … urmărește dreptatea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea, blândețea duhului. Luptă-te lupta cea bună a credinței.

1 Timotei 6.11,12


Iubiți tineri credincioși, este important să doriți să vă faceți folositori! Prilejuri pentru a sluji se găsesc peste tot în jurul vostru. Nu priviți prea departe pentru a le găsi! Faceți ceea ce puteți în împrejurările în care Dumnezeu v-a așezat și, după aceea, El va lărgi sfera voastră de lucru – însă doar după ce Îl veți sluji bine în sfera voastră mică.

„Ea a făcut tot ce a putut” (Marcu 14.8) – o mai înaltă recomandare nu poate exista. Fie ca toți să o primim! Cheltuiți-vă energia în lucrarea pe care Domnul v-o așază înainte, oricare ar fi ea! Fiți sârguincioși și entuziaști în orice lucrare, oricât de nesemnificativă! Luați seama ca inima să vă fie la fel de preocupată cu Hristos așa cum mâinile vă sunt ocupate cu lucrarea Lui!

Nu renunțați la lucrarea Domnului din cauza disprețului, a lipsei de apreciere sau a criticilor din partea altora. Profitați de orice sfat de la cei credincioși, însă aduceți-vă aminte că Stăpânul vostru este unul singur, Hristos, și că doar față de El sunteți responsabili ca slujitori ai Lui. Nici chiar apostolul Pavel n-a putut controla activitățile altor slujitori ai Domnului (1 Corinteni 16.12). Trebuie să menținem, în ce privește lucrarea noastră, responsabilitatea individuală și directă față de Hristos, ca Domn.

Să nu vă mândriți cu darul vostru, nici cu abilitățile voastre, naturale sau dobândite! După ce ne-am cheltuit pe noi înșine și am făcut tot ce am putut, nu suntem altceva decât niște robi nefolositori (Luca 17.10). Nu este multă laudă în a face ceea ce suntem datori să facem, iar cel mai bun slujitor nu poate face mai mult decât atât. Să lucrăm cu devotament până va veni Domnul!

W. Scott

SĂMÂNȚA BUNĂ

Iată, acum este timpul potrivit; iată, acum este ziua mântuirii.

2 Corinteni 6.2



Făclia îndurării

Alexandru cel Mare aplica o strategie deosebită în războaiele pe care le purta. Când asedia cu armata sa o cetate, punea la vedere o făclie mare, care se zărea de departe și care ardea zi și noapte. Mesajul său către locuitorii împresurați era acesta: Atât timp cât arde făclia, aveți posibilitatea să vă predați și astfel viața voastră este salvată.

Așa cum spunea, așa proceda! Imediat ce făclia se stingea, timpul de îndurare expira. La porunca sa, soldații năvăleau în cetate și, fără îndurare, făceau ravagii.

Dumnezeul cel viu permite în acest timp de har ca oferta Sa de împăcare să fie dusă la păcătoșii pierduți. Fiul Său, Isus Hristos, este singura salvare de pedeapsa veșnică a lui Dumnezeu. Pentru toți cei care cred în El, Isus Hristos a suferit judecata la cruce. El a suferit și a murit pentru ei, astfel ca ei să nu mai meargă în pierzare, ci să aibă viața veșnică.

Această veste răsună și pentru noi astăzi și iată că o auzim și prin aceste rânduri. Dumnezeu dorește ca ea să fie vestită și auzită, dusă peste tot și crezută – în pofida tuturor împotrivirilor și a întunericului necredinței. Dumnezeu permite ca lumina harului Său iertător să mai lumineze. Dar vine o zi, un ceas, când făclia se stinge. De aceea se spune în Cuvântul Său: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile!” (Evrei 4.7).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎMPĂRTĂȘEȘTE ȘI ALTORA DESPRE HRISTOS! – Fundația SEER

„Oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete” (Ioan 4:14)

Într-o zi, fariseii l-au întrebat pe Domnul Isus: „Pentru ce mâncaţi şi beţi împreună cu vameşii şi cu păcătoşii?” (Luca 5:30). Cât dispreț!… și încă din partea celor care ar fi trebuit să fie primii care să arate dragoste și compasiune!

Domnul Isus i-a iubit pe oameni! Iată cum S-a comportat cu femeia samariteancă de la fântâna din Sihar: mai întâi, El a încălcat legea. Evreii nu se amestecau cu neamurile și cu siguranță nu se întovărășeau cu asemenea persoane. (Ea trecuse prin cinci divorțuri!) Domnul Isus mersese kilometri buni pentru a Se întâlni cu femeia aceasta. El a intrat în lumea ei, pentru a o duce în a Sa! A stat de vorbă cu ea nu ca să profite de ea sau ca să devină ca ea, ci pentru a-i da Vestea Bună, pentru a o răscumpăra și pentru a o restaura. De aceea El este numit „prietenul… păcătoșilor” (Matei 11:19).

S-ar putea spune același lucru despre tine?

În al doilea rând, El a făcut primul pas. Domnul Isus a discutat despre ceea ce o interesa pe ea: apa. Trebuie să începi din locul sau momentul unde se află fiecare, nu de unde crezi tu că ar trebui să fie. Trebuie să folosești cuvinte pe care ei le înțeleg. Și să treci peste teama de respingere. Poate îți vei știrbi reputația dacă vor spune „nu”, dar gândește-te la ceea ce vor pierde dacă nu vor avea niciodată șansa de a spune „da” Evangheliei!

În al treilea rând, i-a împărtășit vestea. I-a oferit apa vie în locul unei religii moarte! Cum poți spune că iubești pe cineva și nu-i împărtășești cel mai extraordinar lucru pe care l-ai găsit vreodată – mântuirea? Orice persoană cu care te întâlnești, fie este blocată în trecut, fie se teme de viitor, fie are nevoie de un prieten adevărat. Odată ce afli care este ușa în spatele căreia se găsesc, intră cu dragoste și sensibilitate. Ei sunt însetați după „apa vie”. Împărtășește-le-o!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 19:1-18


Ionatan este foarte ataşat de David. Acum se iveşte ocazia când trebuie să intervină în favoarea prietenului său în faţa propriului tată, Saul!

Dacă Îl iubim pe Domnul, nu ne vom ruşina să mărturisim despre El în primul rând în propriile familii. Fără teamă, Îl vom mărturisi pe Cel care este fără păcat, care l-a învins pe marele Vrăjmaş şi prin care Dumnezeu a dat o minunată izbăvire (compară cu v. 4-5).

Răspunzând la intervenţia lui Ionatan, Saul jură pe numele Domnului că David nu va muri. Promisiune curând uitată! Chiar în momentul în care David este ocupat să-l învioreze, împăratul îşi înnoieşte gestul criminal. Câtă lipsă de recunoştinţă în inima omului faţă de acela care îi făcuse atâta bine, însă în mod special faţă de Mântuitorul, prefigurat aici de David! (Ps. 109.4, 5). Apoi nefericitul împărat, orbit de gelozia lui, îşi urmăreşte ginerele până în casa şi chiar în patul acestuia (vezi titlul Psalmului 59). Mical îşi protejează soţul, dar nu asemenea fratelui ei, Ionatan, printr-o mărturisire curajoasă; ea se foloseşte de minciună şi de disimulare.

David fuge pe fereastră. Apostolul Pavel la Damasc, subiect al urii iudeilor, avea să scape în acelaşi fel (Fapte 9.25; 2 Corinteni 11.32, 33).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: