Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “martie 31, 2020”

31 Martie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Eu sunt adevărata Viţă şi Tatăl Meu este Vierul.

Ioan 15.1


Cei credincioși au fost sfințiți prin jertfirea trupului lui Hristos (Evrei 10.10) și, prin aceasta, am fost, pozițional, puși deoparte din această lume care refuză valoarea jertfei Sale de la cruce. Suntem de asemenea sfințiți prin Duhul lui Dumnezeu, așa cum vedem în 1 Corinteni 6.11: „Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi în Numele Domnului Isus Hristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru.”. Aceasta face referire nu numai la faptul că am fost așezați într-o poziție separată, ci și că am primit o natură nouă, care este de asemenea pusă deoparte pentru Domnul. Această lucrare a fost făcută de Dumnezeu în orice credincios adevărat.

Dumnezeul nostru este de asemenea preocupat să ne sfințească zilnic prin adevărul Cuvântului Său, așa cum citim în Ioan 17.17: „Sfințește-i în adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul”. Cuvântul lui Dumnezeu este cel care lucrează în inimile noastre pentru a ne separa din ce în ce mai mult de lume și pentru a ne atrage din ce în ce mai mult la Hristos. Dumnezeu de asemenea ne îndeamnă să facem sfințirea o chestiune practică în viața noastră: „Fiecare din voi să ştie să-şi stăpânească vasul în sfinţenie şi cinste” (1 Tesaloniceni 4.4).

Apogeul, dacă am putea spune așa, al sfințirii se găsește în 1 Tesaloniceni 5.23, când Dumnezeul păcii îi va sfinți pe credincioși în mod deplin, iar duhul, sufletul și trupul lor vor fi păstrate fără vină la venirea Domnului Isus. Atunci nu va mai exista separarea sufletului și a duhului de trup, așa cum are loc la moarte. Toate vor fi păstrate într-o unitate și perfecțiune minunate. Nu va mai exista nicio piedică, niciun lucru care să ne conducă la deșertăciune și la rău, ci vom fi cu totul puși deoparte pentru Sine Însuși și pentru plăcerea Lui, în veci.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci tatăl meu şi mama mea mă părăsesc, dar Domnul mă primeşte.

Psalmul 27.10



Domnul l-a primit

Stephen, un mic african, avea doar 7 ani când mama lui l-a părăsit. El a ajuns pe stradă, iar foamea și-o astâmpăra din containerele de gunoi ale albilor; de dormit, ațipea sub un pod. La vârsta de 14 ani s-a alăturat unei bande violente. Mai târziu a ajuns într-o organizație marxistă al cărei deziderat era să elibereze țara. Misiunea era să provoace neliniște în rândul populației din orașul natal.

Însă la marginea orașului său natal a avut loc o evanghelizare într-un cort. Înarmat cu bombe alimentate cu benzină, Stephen, acum ajuns la vârsta de 19 ani, s-a strecurat printre cei adunați să asculte Cuvântul. La început, cineva a mărturisit cum s-a întors la Isus. Aceasta l-a impresionat mult pe Stephen, așa că a ascultat mai departe. A auzit despre păcat, despre influența acestuia, de pildă cum îndeamnă la violență, precum și despre consecințele veșnice ale păcatului. Stephen era consternat – i se părea că predicatorul îi vorbește numai lui. De unde cunoștea acesta viața sa?

Apoi Stephen a auzit despre harul lui Dumnezeu care salvează. Până la urmă a uitat pentru ce venise la cort. S-a dus la predicator și i-a povestit întreaga lui viață. Acesta i-a citit promisiunea lui Dumnezeu, cuprinsă în versetul de astăzi.

Stephen își cunoștea păcatele și le-a mărturisit. Inima lui a fost inundată de dragostea lui Dumnezeu. Pentru prima dată în viață a îngenuncheat pentru a se ruga lui Dumnezeu. El a simțit că Dumnezeu îl iubește și că îl așteaptă. Stephen a primit siguranța de neclintit că Dumnezeu l-a iertat și că l-a primit.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CU HOTĂRÂRE ȘI CU AJUTORUL LUI DUMNEZEU, VEI CÂȘTIGA – Fundația SEER

„Dumnezeu mă încinge cu putere, şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă.” (Psalmul 18:32)

 În autobiografia sa, cântăreața Dolly Parton povestea: „Liceul la care am învățat eu nu era mare, așa că la absolvire fiecare dintre noi a avut ocazia să se ridice și să-și anunțe planurile de viitor. „Merg la facultate”, a spus premiantul. „Mă căsătoresc și mă mut în Maryville,” a spus la rândul ei o absolventă. Când mi-a venit mie rândul, am spus: „Eu merg la Nashville ca să devin vedetă!” Toată asistența a izbucnit în râs.

Am fost uimită. Totuși, într-un fel, râsetele acelea mi-au insuflat o hotărâre și mai mare de a-mi realiza visul. M-aș fi putut prăvăli sub povara necazurilor care aveau să vină, dacă nu ar fi existat reacția mulțimii din acea zi. Uneori e amuzant cum ne găsim inspirația!”

Toți eroii din Scriptură, fără excepție, au învins obstacole și împotriviri. Împăratul David scrie: „Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strâmtorării mele; dar Domnul a fost sprijinul meu. El m-a scos la loc larg, şi m-a scăpat, pentru că mă iubeşte. Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit. Căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite, Cuvântul Domnului este încercat: El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El. Dumnezeu mă încinge cu putere, şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă. Tu mă încingi cu putere pentru luptă, şi răpui pe potrivnicii mei sub picioarele mele.” (Psalmul 18:18-19, 29-30, 32, 39).

Deci, cu hotărâre și cu ajutorul lui Dumnezeu, și tu poți câștiga!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 27:1-12


O primă vizită a lui David în Gat la Achiş avusese ca rezultat completa sa confuzie (21.10-15). Acum, în ciuda acelui fapt, se întoarce acolo pentru că-i este teamă de Saul. Nu-l mai recunoaştem pe cel care, în capitolul precedent, coborâse fără teamă chiar în mijlocul taberei adverse, ca să ia suliţa de la căpătâiul lui Saul. Şi încă mai greu ne este să-l recunoaştem pe învingătorul lui Goliat în acest om care se duce să caute refugiu la filisteni. Vai, nu se întâmplă oare adesea să nu mai putem fi recunoscuţi ca nişte urmaşi ai lui Isus? Cu ajutorul Lui, probabil că am câştigat unele victorii. Asemenea lui David, ne-am arătat încrederea în Dumnezeu, fermitatea în mărturia pentru El înaintea oamenilor. În noi s-au putut vedea atunci caractere ale harului. Apoi, de la o clipă la alta, n-a mai rămas nimic. Ne găsim de partea lumii, aliaţi cu vrăjmaşii Domnului.

În adevăr, la Gat, David a uitat cum l-a înfrânt pe Goliat. Dragi prieteni, să nu uităm crucea niciodată! Ca o barieră, ea ne separă de lumea care L-a crucificat pe Isus (citiţi Galateni 6.14).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: