Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “martie 26, 2020”

26 Martie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Profetul Isaia a venit la împăratul Ezechia și i-a zis: … „Ce au văzut în casa ta?”.

2 Împărați 20.14,15


Aceasta a fost o întrebare foarte personală, iar Isaia a putut să i-o adreseze împăratului doar fiindcă era un profet trimis de Dumnezeu. Bineînțeles, Dumnezeu cunoaște cu exactitate ceea ce este în casele noastre și ce se întâmplă acolo. El pune această întrebare nu pentru a Se informa, căci El cunoaște toate lucrurile, ci pentru a ne trezi conștiința.

În mod evident, Ezechia era mândru de ceea ce avea în casă, așa că le-a arătat vizitatorilor din Babilon tot ceea ce avea acolo. Apoi Domnul i-a spus că, într-o zi viitoare, toate acele lucruri aveau să fie duse în Babilon și că nimic n-avea să fie lăsat în urmă (versetul 17). Domnul Isus Însuși ne spune: „Nu vă strângeți comori pe pământ, unde molia și rugina strică și unde hoții sparg și fură; ci strângeți-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu strică, și unde hoții nu sparg, nici nu fură. Pentru că unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta” (Matei 6.19-21).

Ceea ce este în casele noastre reflectă adesea ceea ce este în inimile noastre. Un iubitor de artă va avea în casă picturi frumoase; un iubitor de muzică va avea instrumente muzicale; iar un iubitor al Cuvântului lui Dumnezeu va avea și el în casă o dovadă acestui lucru: o Biblie răscitită. Să ne aducem aminte de cuvintele din Deuteronom 6: „Aceste cuvinte, pe care ți le poruncesc astăzi, să fie în inima ta. Și să le întipărești în fiii tăi și să vorbești despre ele când șezi în casa ta și când mergi pe drum și când te culci și când te scoli. Și să le legi ca semn pe mâna ta și să-ți fie ca fruntare între ochii tăi. Și să le scrii pe ușorii casei tale și pe porțile tale” (versetele 6-9).

Iată o întrebare la care cu toții trebuie să dăm un răspuns: Ce văd oamenii în casa mea? Sau, și mai important: Ce vede Dumnezeu în casa mea? Arată casa mea ca o casă creștină? Ceea ce se întâmplă în ea aduce glorie lui Dumnezeu? Cu cât ne apropiem mai mult de Domnul Isus, cu atât ceilalți Îl vor vedea și Îl vor auzi mai bine în casa noastră.

A. M. Behnam

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

Sângele lui Isus Hristos, Fiul Său, ne curățește de orice păcat.

1 Ioan 1.7



„Noua religie”

La o stațiune misionară a venit odată o fată. Ea dorea să rămână acolo pentru a învăța „noua religie”. Fata era foarte murdară și neîngrijită. Soția misionarului i-a spus: „Dacă vrei să rămâi aici, trebuie mai întâi să te speli”. Fata a replicat speriată: „Nu m-am spălat niciodată în viața mea. Dacă aceasta este condiția, atunci plec”. Și a plecat. A doua zi dimineața a venit din nou, dar soția misionarului i-a amintit condiția. „Mai întâi trebuie să te speli!” Aceasta s-a repetat zi de zi. În a paisprezecea zi, soției misionarului i-a venit o idee. A așezat la intrare o oglindă mare. Când fata a venit, s-a auzit un țipăt, apoi aceasta a năvălit în cameră. „Doamnă, doamnă, a venit spre mine o fată sălbatică! Oh, dacă este aici, în casă, mi-e frică!” Deoarece nu văzuse niciodată o oglindă, i s-a dovedit că își privise propriul chip. După ce a înțeles acest lucru, le-a fost ușor să o convingă să se spele. Apoi a rămas la stațiunea misionară, unde a aflat salvarea dată de Mântuitorul.

În țara noastră creștină, unii oameni se tem să citească Biblia. Se tem să privească în oglinda Cuvântului lui Dumnezeu. Se tem să descopere imaginea care nu corespunde propriilor concepții. Există chiar o părere greșită care îi învață pe oameni să nu citească Biblia. Autorul acestei învățături greșite este vrăjmașul cel vechi, diavolul, care dorește ca oamenii să moară în păcatele lor. Dar, dacă oamenii se vor privi în paginile Bibliei, vor descoperi cât de necesar este să fie salvați de Mântuitorul.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

VEI SCĂPA ȘI DIN ACEASTĂ ÎNCERCARE – Fundația SEER

„Furtuna era aşa de puternică, încât la urmă pierdusem orice nădejde de scăpare.” (Faptele Apostolilor 27:20)

Există clipe în viața noastră când Dumnezeu pare a fi departe. Ne rugăm, dar ne simțim abandonați, la mila împrejurărilor, fricoși și neajutorați. Apostolul Pavel nu a făcut excepție. El a tânjit să aibă ocazia de a predica la Roma, și se afla pe drum spre această cetate… când o furtună a lovit corabia, aruncându-i pe toți în disperare. Pavel a prevestit pierderea corabiei, a echipajului, a încărcăturii, și a propriei sale vieți (vers. 10). Avertizarea sa a fost trecută cu vederea de căpitan, de cârmaci și de sutașul care era responsabil pentru el. Prin urmare, apostolul Pavel și ceilalți 275 de pasageri au ajuns într-o criză care le periclita viața și el nu putea face nimic în această privință. Resemnați, el și tovarășii săi recunosc că „pierdusem orice nădejde de scăpare.” După paisprezece zile pe mare, fără soare sau stele care să-i ghideze și când furtuna era mai năpraznică, Dumnezeu a trimis un înger la Pavel: „Nu te teme, Pavele; tu trebuie să stai înaintea Cezarului; şi iată că Dumnezeu ţi-a dăruit pe toţi cei ce merg cu corabia împreună cu tine.” (vers. 24). Le era frig, erau uzi și flămânzi – când corabia lor a ajuns în sfârșit pe o insulă din sudul Italiei.

Fiecare circumstanță indica spre o tragedie și spre spulberarea visului lui Pavel de a predica la Roma. Cu toate acestea, când a răsărit soarele pe insula Malta în următoarea dimineață, a devenit clar că Dumnezeu îi condusese prin furtună exact spre destinația pe care o avea în plan pentru ei. Iar Pavel a ajuns să proclame Cuvântul lui Dumnezeu înaintea lui Cezar la Roma. Așa că, simte-te încurajat: vei trece și tu cu bine peste încercarea ta!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 25:1-17


Samuel moare şi, odată cu el, încetează şi rugăciunile pe care le înalţă cu credincioşie lui Dumnezeu în favoarea poporului (12.23). Moise şi Samuel sunt două exemple sublime de mijlocitori (Ieremia 15.1). Totdeauna este un fapt solemn când Dumnezeu ia la Sine pe un om al rugăciunii, bărbat sau femeie, când o voce este curmată… probabil după ce s-a rugat mult pentru noi. Dar mijlocirea Domnului nu va înceta, „El
trăind pururea ca să mijloceasc㓠pentru noi (Evrei 7.25).

David, adevăratul împărat, salvatorul lui Israel, se găseşte în mijlocul poporului lui asemenea unui păstor credincios. El a vegheat asupra turmelor bogatului Nabal cu aceeaşi grijă cu care veghease odinioară asupra celor proprii. Acum îşi trimite tinerii însoţitori la casa omului acestuia cu un mesaj de pace (v. 6; vezi şi Luca 10.5). Dar Nabal nu-l cunoaşte pe David şi-l tratează cu dispreţ (v. 10). Nabal este ca acei farisei care au spus despre Isus: „Pe Acesta nu-L ştim de unde este“ (Ioan 9.29). Nabal îl respinge pe adevăratul împărat şi pe mesagerii lui. Şi faptul acesta confirmă declaraţia pe care Domnul a făcut-o ucenicilor Săi: „Cine vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă; şi cine vă respinge pe voi, pe Mine Mă  respinge“ (Luca 10.16).

În plus, asemeni bogatului „nebun“ din Luca 12.16-20, Nabal îşi atribuie tot ceea ce Dumnezeu i-a pus în mâini: „pâinea mea“, „apa mea“, „carnea mea“ etc (v.11).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: