Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “martie 20, 2020”

20 Martie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Poporul Meu a făcut două rele: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, ca să-și sape fântâni, fântâni crăpate, care nu țin apa.

Ieremia 2.13


Domnul Isus este Izvorul apelor vii. Cu câtă credincioșie a potolit El setea celor ai Săi, fiind Stânca ce venea după ei! Însă când poporul L-a părăsit, pentru a bea apele „de la Șihor, care este înaintea Egiptului” (Iosua 13.3) și apele Asiriei, a comis două rele împotriva Domnului. Ieremia declară: „Doamne, speranța lui Israel, toți cei care Te părăsesc se vor rușina”, iar Domnul îi răspunde: „Cei care se depărtează de Mine vor fi scriși pe pământ, pentru că L-au părăsit pe Domnul, izvorul apelor vii” (Ieremia 17.13). Cei care Îl părăsesc pe Domnul pentru lucrurile lumii acesteia – pentru apele de la Șihor – își vor avea numele scrise pe pământ și vor cădea sub judecata divină.

În Ioan 4, Izvorul apelor vii a venit în această lume pentru a dărui apă vie unei femei samaritene. Ea băuse din fântânile crăpate ale dragostei omenești, schimbând o relația cu alta, până sufletul ei ajunsese gol, neîmplinit și singur. Isus i-a spus că această apă vie avea să fie nu doar o sursă eternă de viață, ci și o sursă eternă de satisfacție (Ioan 4.14). La fel ca această femeie, mulți au băut din apa vie și au dat mărturie despre adevărul cuvintelor Domnului.

Istoria lui Israel este o atenționare constantă pentru creștinătatea mărturisitoare de astăzi. Religia, banii, materialismul și plăcerile păcatului sunt doar fântâni crăpate, care nu pot satisface sufletul. Invitația este pentru toți: „Cine însetează să vină; și cine vrea să ia apa vieții fără plată” (Apocalipsa 22.17).

R. A. Barnett

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pedepsele sunt pregătite pentru batjocoritori și loviturile pentru spinările nebunilor.

Proverbe 19.29



Batjocoritorul

Era o furtună puternică. Un om credincios se grăbea să ajungă acasă. Pe drum s-a întâlnit cu un om cu care și în alte ocazii discutase despre mântuirea sufletului. Acesta însă respinsese cu batjocură orice îndemn. Având același drum de parcurs, au încercat să se adăpostească de ploaie sub un salcâm. Dar, deoarece furtuna venea parcă tot mai aproape de ei, iar copacul însemna mai degrabă un pericol pentru cei doi bărbați, credinciosul a propus să părăsească locul acela periculos. Celălalt a refuzat și a rămas neclintit. La plecare, credinciosul i-a spus: „Domnule, ascultați avertizarea lui Dumnezeu”. — „Spuneți-I Dumnezeului dumneavoastră că nu am vrut”, a fost răspunsul batjocoritor. Credinciosul a făcut doar zece pași, când un fulger puternic însoțit de un tunet asurzitor l-a aruncat la pământ. S-a ridicat tremurând, dar fără nicio rană. Însă când și-a întors ochii spre însoțitorul său, a văzut cu groază că mâna lui Dumnezeu îl omorâse pe batjocoritor.

Acel om nu a vrut. Refuzase până și ultima avertizare. Judecata lui Dumnezeu l-a lovit. De câte ori nu te-a avertizat Dumnezeu și pe tine! Ai ținut seama de avertizările Sale? Nu uita: Dumnezeu nu poate fi batjocorit! Nu-ți împietri inima! Aleargă la Domnul Isus chiar astăzi pentru salvarea ta!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

MODURI DIFERITE DE-A NE RUGA (3) – Fundația SEER

„M-am aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului” (Deuteronomul 9:25)

Găsește un stil de rugăciune care ți se potrivește. În Scriptură, oamenii se roagă stând în picioare, plecați pe genunchi, culcați pe pământ, stând pe scaun, cu mâinile întinse, cu fața ridicată spre cer sau cu fața la pământ.

Găsește metoda care funcționează cel mai bine pentru tine și folosește-o. Unii se roagă mai bine când se mișcă. Dacă ești unul dintre ei, fă o plimbare, mergi cu mașina sau aleargă. Ești liber să-ți folosești corpul și poziția în așa fel încât să te ajute să te întorci cu mintea și inima spre Dumnezeu.

Când îți recunoști păcatele, poate ți se pare util să-ți pleci capul și să îngenunchezi; lucrul acesta te va ajuta să-ți aduci aminte și să experimentezi smerenia momentului. În închinare, probabil ai vrea să-ți ridici ochii către cer.

Când ceri călăuzire, ți se va părea util să stai cu palmele ridicate în sus ca o modalitate de exprimare a trupului: „Doamne, facă-se cum dorești Tu!”

Când te rogi pentru cineva, să zicem într-un restaurant, poate ai vrea să te uiți în ochii acelei persoane în timp ce vorbești cu Dumnezeu și să spui: „Tată, sunt foarte recunoscător pentru această persoană. Tu știi care îi sunt nevoile. Te rog Doamne să-i dai ceea ce-ți cere, dacă e voia Ta!”

Când Îl lauzi pe Dumnezeu, poți să-I și cânți! Ideea este că trebuie să te apropii de Dumnezeu cu bucuria, cu entuziasmul, cu naturalețea și simplitatea cu care un copil aleargă în brațele unui părinte iubitor. La fel cum nu ai amprentele altcuiva, tu nu ai nici temperamentul altcuiva!

Așa că, apropie-te de Dumnezeu într-un mod natural, spontan și confortabil pentru tine.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 20:24-42


Cum se poate explica dragostea reciprocă dintre David şi Ionatan? Exista între ei această legătură strânsă: aceeaşi credinţă. Şi unul şi altul demonstraseră această credinţă, câştigând singuri, fiecare la rândul lui, câte o victorie a Domnului asupra filistenilor.

Aceasta este posibil pentru că ei au în comun „o credinţă de acelaşi preţ“, prin care credincioşii se recunosc şi se iubesc unul pe altul (2 Petru 1.1). Să ne aducem aminte de aceasta când ne alegem prietenii! Pentru noi, copii ai lui Dumnezeu, nu este posibil să avem o prietenie adevărată, profundă, cu cineva care nu
împărtăşeşte aceeaşi credinţă în Domnul Isus Hristos (Ps. 119.63).

Nu fără a risca, Ionatan se face încă o dată avocatul lui David înaintea tatălui său, Saul. Lipsit de credinţă, Saul a uitat judecata Domnului asupra sa (13.13, 14) şi, în pofida ei, ar dori să stabilească dreptul fiului său la succesiunea regală (v. 31). Ionatan pare astfel să acţioneze contra propriilor interese. Acesta este semnul dragostei adevărate (vezi 1 Corinteni 13.5). După ce tatăl lui a încercat  să-l omoare, el este îndurerat din cauza ofensei aduse lui David şi nu lui însuşi (v. 34). Dragi prieteni, ofensele aduse Domnului Isus de această lume ne îndurerează ele mai mult decât nedreptăţile pe care ni le poate aduce ea nouă?

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: