Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “martie 25, 2020”

25 Martie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Așadar, preaiubiții mei, după cum întotdeauna ați ascultat, nu numai ca în prezența mea, ci cu mult mai mult acum, în absența mea, lucrați cu teamă și tremur mântuirea voastră. Pentru că Dumnezeu este Cel care lucrează în voi și voința și înfăptuirea, după buna Sa plăcere.

Filipeni 2.12,13


„Lucrați cu teamă și tremur mântuirea voastră.” Aceste cuvinte sunt greșit înțelese de mulți creștini. Unii spun că cei credincioși trebuie să lucreze pentru mântuirea lor. Aceasta este o pervertire grosolană a acestui îndemn. Orice credincios adevărat are mântuirea, care i-a fost dăruită prin har, și nu este nevoie să lucreze pentru ea.

Alții spun că cei care sunt mântuiți trebuie să lucreze pentru a rămâne mântuiți, și anume că trebuie să lucreze cu frică și cutremur. Ei încearcă să ne spună că, dacă un credincios nu continuă să lucreze mântuirea sa, dacă falimentează și păcătuiește, atunci va cădea din har și își va pierde mântuirea. O astfel de învățătură este de asemenea lipsită de orice suport biblic. Cuvântul lui Dumnezeu ne învață despre siguranța eternă a tuturor celor care au primit viața veșnică, darul lui Dumnezeu în Hristos Isus, Domnul nostru. Astfel, acest îndemn nu vrea să spună că trebuie să lucrăm pentru a ne păstra mântuirea, ci că mântuirea pe care o avem în Hristos trebuie să-și aibă efectele în noi.

Mântuirea trebuie manifestată în mod practic în viața și în umblarea noastră, prin glorificarea lui Hristos. Cu frică și cutremur trebuie să o lucrăm, după modelul binecuvântat al lui Hristos. Nu este vorba de frica de a nu cumva fi pierduți, ci de frica de a nu eșua în a umbla în adevărată umilință și smerenie. Aceasta va fi întotdeauna cea mai mare grijă a credinciosului care umblă prin Duhul, însă el poate conta pe Dumnezeu, care lucrează în el și care îi garantează astfel succesul. Apostolul, care fusese o mângâiere, un ajutor și o binecuvântare atât de mare pentru filipeni, acum era absent din mijlocul lor. Acest lucru însă trebuia să-i facă să realizeze cu atât mai mult puterea divină care îi purta spre o binecuvântare deplină.

A. C. Gaebelein

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit și am făcut ce este rău înaintea Ta.

Psalmul 51.4



Pocăința

Această rugăciune a lui David ne arată deslușit ce este adevărata pocăință. El detestă nu doar nedreptatea sa dezgustătoare, ci recunoaște că a păcătuit față de Dumnezeu. Devine conștient de cât de rele sunt păcatele săvârșite de el (adulterul și omorul) în ochii lui Dumnezeu. Nu dă vina pe alții și nu face apel la circumstanțe atenuante. Dimpotrivă! Își recunoaște păcatele și le condamnă fără menajamente în fața lui Dumnezeu.

Orice om trebuie să ajungă la acest punct, dacă vrea să fie eliberat de vina sa. Nu este suficient să regreți fapta rea, spunând: „Ah, dacă nu aș fi făcut!”. Este necesar să accepți punctul de vedere al lui Dumnezeu față de păcatele înfăptuite și să le condamni având etalonul Cuvântului Său. Acest lucru este mai mult decât căință; este durerea și rușinea că L-am dezonorat pe Dumnezeu prin greșelile noastre și prin faptul că am atras astfel mânia Sa asupra noastră.

Cine a ajuns la acest punct nu trebuie să se descurajeze, „căci întristarea după voia lui Dumnezeu lucrează o pocăință spre mântuire” (2 Corinteni 7.10). Dumnezeu este gata să arate har oricui își recunoaște păcatele și să-l salveze de judecata viitoare. El ne acceptă când recunoaștem sincer greșeala și ne iartă. Atunci vom putea experimenta ceea ce a spus David: „Ferice de cel cu fărădelegea iertată și de cel cu păcatul acoperit!” (Psalmul 32.1).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ROAGĂ-TE CA DUMNEZEU SĂ LE DESCHIDĂ INIMA – Fundația SEER

„…Era o femeie… şi asculta. Domnul i-a deschis inima…” (Faptele Apostolilor 16:14)

Unii dintre noi cred că oamenii de succes sunt greu de câștigat pentru Hristos, pentru că nu au aceleași nevoi ca ceilalți. Dar ei au aceleași nevoi! Toți oamenii au un gol înlăuntrul lor, pe care numai Dumnezeu îl poate umple, și El dorește să te folosească pe tine pentru aceasta! Gândește-te la istoria Lidiei: „Una din ele, numită Lidia, vânzătoare de purpură… asculta. Domnul i-a deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel. După ce a fost botezată, ea şi casa ei, ne-a rugat şi ne-a zis: „Dacă mă socotiţi credincioasă Domnului, intraţi şi rămâneţi în casa mea.” Şi ne-a silit să intrăm.” (Faptele Apostolilor 16:14-15). Lidia nu numai că și-a deschis inima și a răspuns la Evanghelie, ci și-a deschis și casa pentru ca și alții să vină și s-o audă.

În multe cazuri este mai ușor să-i evanghelizezi pe cei bogați. De ce? Pentru că ei știu că pentru a avea succes trebuie să fii deschis la idei și concepte noi. Și ei înțeleg că, pentru a te bucura de un succes continuu, trebuie să fii deschis la schimbare. Nu lăsa ca faptul că cineva nu face parte din clasa ta socială să te împiedice să-i spui despre Domnul Isus. Să remarcăm ce se spune despre Lidia: „…asculta. Domnul i-a deschis inima…” E datoria ta să le spui, așa cum este treaba lui Dumnezeu să le deschidă inima!

Așadar, seamănă sămânța Cuvântului Său în viețile lor, când ai ocazia, și fii convins că „Domnul secerișului” va face restul!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 24:1-22


David şi însoţitorii lui şi-au găsit refugiu în alte peşteri: locurile întărite din En-Ghedi. Evrei 11.38 ne relatează despre aceşti oameni ai credinţei, „de care lumea nu era vrednică, rătăcind în pustiuri şi în munţi şi în peşteri şi în crăpăturile pământului. Apoi îl vedem pe Saul suflând încă ameninţare şi ucidere“ (asemenea unui alt Saul, cel din Fapte 9.1) şi care, în timp ce-l urmăreşte pe David, intră din întâmplare în peştera în care acesta se ascunsese. Tinerii lui David văd aici imediat mâna lui Dumnezeu: „Domnul îţi oferă ocazia să termini cu vrăjmaşul tău şi să-ţi iei locul pe tron”. Însă David nu va face aşa. El îl onorează pe „unsul Domnului“, în pofida răutăţii acestuia (1 Petru 2.17). De asemenea, pune în practică îndemnul din Romani 12.19: „nu vă răzbunaţi singuri, preaiubiţilor“. Vorbind despre această experienţă, David va spune: „… l-am eliberat pe cel care mă asuprea fără temei” (Ps.7.4). Nobleţea şi bunătatea lui ne amintesc de Isus, care nu S-a răzbunat pe vrăjmaşii Săi, ci, din contră, S-a rugat pentru ei: „Tată, iartă-i (Luca 23.34).

Încurcat (vezi Ps. 35.4), aparent umilit, Saul trebuie să recunoască drepturile lui David la domnie în Israel.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: