Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “martie 21, 2020”

21 Martie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Știu că în mine, adică în carnea mea, nu locuiește nimic bun.

Romani 7.18


Există două feluri în care putem învăța acest lucru: fie în prezența lui Dumnezeu și în comuniune cu El, fie în prezența lui Satan, prin căderi și păcat. Pavel însuși pare că a fost un exemplu din prima categorie. Ca iudeu, el era atât de moral și de integru, încât, călăuzit de Duhul lui Dumnezeu, a putut spune ulterior despre sine că era, „cu privire la dreptatea care vine prin lege, fără vină”. Dar când Hristos glorificat din ceruri i S-a descoperit, o adevărată revoluție a avut loc în sufletul lui. Acum el vedea totul în adevărata lumină, lumina gloriei lui Dumnezeu, care strălucea pe fața lui Hristos, și a priceput imediat lipsa completă de valoare a cărnii și a celor mai alese fapte ale ei. Acum el putea spune: „Lucrurile care pentru mine erau câștiguri le-am socotit ca o pierdere, datorită lui Hristos”. Această decizie luată la începutul vieții sale de creștin a rămas neschimbată până la sfârșitul ei și, în consecință, el a refuzat carnea în orice formă, socotind-o cu totul coruptă, știind că, precum smochinul neroditor din evanghelii, oricât de mult ar fi cultivată și educată, nu va putea aduce niciodată vreun rod pentru Dumnezeu.

Petru este exemplul celui care învață caracterul cărnii prin cădere și păcat. El a fost un om entuziast și plin de hotărâre, care și-a iubit Învățătorul cu o afecțiune arzătoare. Prin urmare, atunci când Domnul Și-a avertizat ucenicii, Petru a răspuns: „Chiar dacă toți ar avea un prilej de poticnire, eu nu voi avea” (Marcu 14). El era gata, cum spunea, să-și dea viața pentru Învățătorul său (Ioan 13). Știm cu toții ce a produs această încredere fermă în propria sa credincioșie. Încrederea în carne, în propriile lui afecțiuni, l-a condus pas cu pas către abisul întunecat al lepădării de Domnul său. Fusese avertizat și chiar mustrat mai dinainte, însă carnea și-a manifestat stricăciunea și l-a târât pe Petru în mlaștina păcatului și a fărădelegii. Căderea a fost folosită în final pentru slava Domnului și pentru binecuvântarea lui Petru, dar avem în falimentul și umilirea lui o descoperire a faptului că în carne fie chiar a unui ucenic sincer și devotat, nu locuiește nimic bun; iar această descoperire este plină de învățăminte pentru noi.

E. Dennett

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

Tu ai fost un turn de scăpare pentru mine, un loc de adăpost în ziua necazului meu.

Psalmul 59.16



Siguranță

Pe 22 martie 2016, pe aeroportul din Bruxelles a avut loc un atac terorist. Doi teroriști sinucigași au sărit în aer, luând astfel cu ei în moarte alți unsprezece oameni. Drept urmare, aeroportul a rămas mai multe zile închis din motive de siguranță, iar când activitatea a fost reluată, a fost foarte puternic securizată.

Auzind despre astfel de tragedii, se ridică îndreptățit întrebarea: Cum ar putea fi ele prevenite? Unii sunt de părere că în zona de check-in ar trebui să fie prezenți paznici înarmați. Alții susțin că toți oamenii ar trebui să fie controlați încă înainte de intrarea pe terminal. Un consultant de la siguranța aeroportului a spus: „Dacă mutați punctul de control, doar duceți problema într-o altă parte a aeroportului. Va exista întotdeauna o zonă deschisă care este vulnerabilă în fața unor astfel de atacuri!”.

Trăim într-o lume plină de violență și de terorism; tragedia ne poate atinge în orice timp și în orice loc. Din punct de vedere omenesc nu suntem niciunde în siguranță. Însă Biblia ne spune că paza noastră nu poate fi asigurată de către oameni, ci numai de către Dumnezeu. Cine se pune în rânduială cu El și I se încredințează Lui este păzit pentru timp și pentru veșnicie în mâna Sa. Dumnezeu nu spune că ne va ocroti de orice greutate sau de vătămări corporale. Dar El ne promite că va fi locul nostru de adăpost în orice situație.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

MODURI DIFERITE DE-A NE RUGA (4) – Fundația SEER

 „Când Mă va chema, îi voi răspunde” (Psalmul 91:15)

Când încercăm să petrecem mai mult timp în rugăciune, mințile noastre au tendința să zboare în altă parte. Când se întâmplă lucrul acesta, oare se supără Dumnezeu? Nu, când mintea ta o ia razna – Duhul lui Dumnezeu este în continuare cu tine. Uneori gândurile tale hoinare te pot conduce de fapt în rugăciune. Un autor a scris: „Încep să mă rog și apoi îmi imaginez că am un succes extraordinar într-un anumit lucru. Sau reiau o conversație cu o persoană pe care sunt supărat. Sau încerc să-mi dau seama cum pot rezolva o situație care mă îngrijorează. Obișnuiam să cred că aceste gânduri sunt obstacole în calea rugăciunii, dar acum le consider rugăciuni care așteaptă să fie înălțate. Poate motivul pentru care îmi răsar în minte nu este capacitatea mea redusă de a mă concentra, ci mai degrabă reprezintă lucrurile de care mintea mea este într-adevăr preocupată. Așa că nu mai încerca să suprimi aceste gânduri, ci mai bine vorbește cu Dumnezeu despre ele. Și uite așa, mă întorc la rugăciune.

Firește, suntem liberi să ne rugăm în așa fel încât să fim pe deplin conștienți de prezența lui Dumnezeu!” Evident, lucruri precum frizura pe care vrei să ți-o faci, sau repararea mașinii – sunt distrageri ale atenției. Când apar astfel de gânduri, scrie-le pe o hârtie și spune: „De acestea mă voi ocupa mai târziu”, apoi întoarce-te la rugăciune.

Dezvoltarea unei vieți profunde de rugăciune nu este ceva ce se întâmplă peste noapte; trebuie să depui efort. Dar răsplata va justifica pe deplin efortul. Nu ești singurul, toată lumea se luptă cu distrageri ale atenției de la rugăciune. Cei ce reușesc sunt cei ce învață să le gestioneze.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 22:1-10


Peştera Adulam devine refugiul lui David. Însă, mai degrabă, Domnul este adăpostul lui, cum afirmă psalmul compus de el pe când se afla în această peşteră: „Tu eşti adăpostul meu“ (Ps. 142.5; vezi şi Ps. 57.1). El adaugă: „Cei drepţi mă vor înconjura, căci îmi vei face bine“ (Ps. 142.7). Cei drepţi? Poate fi vorba cumva de aceşti oameni din v. 2, aparent atât de puţin demni de recomandat, suspecţi, în afara legii, adevărate rebuturi ale societăţii? Da, Dumnezeu dă acest nume acelora care-l iubesc pe unsul Său şi care-l recunosc drept căpetenie. Din momentul în care au venit la David, trecutul trist al vieţii lor nu mai este important.

Tot aşa, cei care se strâng astăzi în jurul lui Isus au schimbat dezolarea morală, imensa lor datorie faţă de Dumnezeu, amărăciunea sufletelor lor (v. 2) cu îndreptăţirea pe care le-o dă El. Din momentul în care înţeleg că nu pot face nimic prin ei înşişi, că lumea nu a fost capabilă să-i satisfacă, găsesc în El Căpetenia şi subiectul afecţiunii lor.

Ce le putea oferi David însoţitorilor lui? Pentru prezent, nimic altceva decât suferinţe! Dar, pentru viitor, parte la gloria
lui imperială. Aceasta este partea credinciosului! Ce contrast cu oamenii acestei lumi care, asemenea slujitorilor lui Saul în v. 7, îşi primesc toate avantajele şi lucrurile bune în viaţa aceasta!

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: