Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “martie 29, 2020”

29 Martie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Totuși Domnului I-a plăcut să-L zdrobească; L-a supus suferinței. Dar, după ce Își va aduce sufletul Său o jertfă pentru vină, El va vedea o sămânță, Își va lungi zilele și plăcerea Domnului va prospera în mâna Lui.

Isaia 53.10


Această minunată prezentare a plăcerii lui Dumnezeu în Hristos dă pe față starea cumplită a omului aflat sub puterea păcatului, a lui Satan și a morții. Omul natural dorește să fie lăsat să meargă pe calea lui, să-și facă propria voie și să-și împlinească poftele. În mod natural, omul preferă plăcerile păcatului în locul plăcerii lui Dumnezeu. Lumina prezenței lui Hristos n-a făcut altceva decât să dovedească faptul că oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, fiindcă faptele lor erau rele. Astfel, pe măsură ce-L contemplăm pe Hristos în toată perfecțiunea Sa morală – în sfințenia, în dragostea, în harul, în bunătatea, în răbdarea, în smerenia și în blândețea Sa – orice trăsătură a minunatului Său caracter, orice cuvânt care a ieșit de pe buzele Lui, orice faptă și orice pas al drumului Său desăvârșit ne conving că noi suntem exact contrariul Său.

Cum este deci posibil ca plăcerea lui Dumnezeu să fie asigurată prin a avea un popor care să fie ca Hristos, din punct de vedere moral, apt pentru a fi cu Hristos în glorie? Nu există decât un răspuns la această întrebare importantă. Plăcerea lui Dumnezeu cu privire la om poate fi asigurată doar prin moartea Celui care este în întregime plăcerea Sa. Prin urmare, de îndată ce marea jertfă a fost împlinită, plăcerea Domnului a început să prospere. Înainte ca Dumnezeu să poată să-Și obțină – dintr-o lume de păcătoși – un popor asemenea lui Hristos, pentru plăcerea Sa, cerințele sfințeniei lui Dumnezeu trebuiau să fie împlinite și păcatele noastre trebuiau să fie înlăturate. Această lucrare măreață a fost împlinită atunci când sufletul Său a fost făcut o jertfă pentru păcat. El S-a dat pe Sine Însuși ca jertfă fără pată lui Dumnezeu, pentru a satisface sfințenia lui Dumnezeu; iar în ce ne privește pe noi, cei credincioși, este scris că El a fost dat pentru nelegiuirile noastre și că a înviat pentru îndreptățirea noastră (Romani 4.25).

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar El, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a așezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu.

Evrei 10.12



Jertfa pentru păcate

În jertfa de la cruce a Mântuitorului s-a arătat dragostea deplină în mijlocul răutății totale, iar aceasta într-un mod nemaiîntâlnit nicicând nicăieri, nici în trecut, nici în viitor. În timpul vieții pământești a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos, cerurile s-au deschis deasupra Lui, Tatăl mărturisind perfecțiunea pe care o găsea în Fiul și care nu se mai găsea în nimeni altul.

În lumina acestor adevăruri înțelegem cât de mare este răul dintr-o inimă care se împotrivește unei asemenea bunătăți. Venind în fața Mântuitorului, ne vedem cât suntem de răi. Dar, la cruce, Dumnezeu a rezolvat problema păcatelor noastre atunci când ele erau asupra Mântuitorului, iar lucrul acesta s-a petrecut atunci când Isus Hristos, prin Sine Însuși, a făcut curățirea păcatelor noastre. Domnul Isus Hristos a murit pentru păcatele noastre, potrivit Scripturilor. A fost făcut păcat pentru noi; a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn și, ca urmare, a trebuit să bea paharul înspăimântător al mâniei lui Dumnezeu. Dar toate acestea au trecut, iar acum Îl vedem așezat la dreapta lui Dumnezeu. În moartea Mântuitorului, Dumnezeu a fost glorificat pe deplin în toate privințele și, în același timp, a fost rezolvată întreaga problemă a salvării omului.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

AI FOST TRATAT RĂU? – Fundația SEER

„Tot aşa făceau părinţii lor cu proorocii.” (Luca 6:23)

Când ai fost tratat rău de către cineva, pune-ți această întrebare de fiecare dată: „Ce pot învăța din această experiență? Cum pot răspunde într-un mod care să semene mai mult cu Hristos? Sunt oare dispus să-mi recunosc greșelile? Cum pot deveni mai înțelept și să gestionez mai bine situațiile similare din viitor?”

Când totul a fost spus și făcut, răspunsul la neînțelegere este iertarea. Acum iertarea nu înseamnă neapărat să fii de acord sau să-ți dorești o relație apropiată cu persoana care s-a purtat urât cu tine. Dar înseamnă să renunți la resentimente și răzbunare. Când îngropi securea, nu lăsa mânerul la vedere! Cu alte cuvinte, nu numai să ierți, ci alege și să uiți!

Ralph Waldo Emerson a spus: „Omul măreț este menit să rămână neînțeles.”

Iar o afirmație și mai potrivită ar fi: „A fi remarcabil înseamnă a-l ierta pe cel care s-a purtat urât cu tine.”

Apostolul Pavel se referă la viața creștină ca la „chemarea înaltă de la Dumnezeu” (Filipeni 3:14). Așadar, alege calea cea mai corectă! Cum arată ea? Domnul Isus ne spune: „Ferice de voi, când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî, şi vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului! Bucuraţi-vă în ziua aceea, şi săltaţi de veselie; pentru că răsplata voastră este mare în cer; căci tot aşa făceau părinţii lor cu proorocii.” (Luca 6:22-23).

Când trăiești astfel, îți recapeți puterea prin faptul că refuzi să lași ca altcineva să-ți dicteze starea de spirit și părerea, și îți păstrezi bucuria.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 26:1-12


Generozitatea lui David din cap. 24 păruse în final să atingă inima lui Saul. Dar, vai, nu există la el nici o dovadă de pocăinţă adevărată! Denunţarea laşă a zifiţilor, care încearcă să se facă bine văzuţi de Saul, îl trimite pe răutăciosul împărat prin ţară, împotriva celui care într-o zi îi va lua locul. Psalmul 54, scris cu această ocazie, ne lasă să înţelegem cât de dureros a fost pentru David acest act josnic al zifiţilor. El imploră ajutorul lui Dumnezeu împotriva oamenilor cruzi care caută să-i ia viaţa; ei nu L-au pus pe Dumnezeu înaintea lor (Psalmul 54.3), însă David Îl cheamă şi, ca răspuns la rugăciune, Dumnezeu Îşi protejează unsul şi-i oferă o nouă ocazie de a-şi arăta curăţia intenţiilor faţă de Saul. O expediţie nocturnă pune în mâinile lui David suliţa cu care, în două împrejurări, împăratul ucigaş încercase să-l omoare. Un singur cuvânt ar fi fost suficient: … Abişai îl aştepta. Însă şi de această dată îndurarea îi opreşte braţul.

Oare nu tocmai astfel a acţionat şi Modelul nostru desăvârşit? (vezi ca expl. Luca 9.54). Isus a pus în practică ceea ce-i învăţase mai înainte pe ucenici: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor care vă urăsc … Fiţi deci îndurători … nu judecaţi … nu condamnaţi” (Luca 6.27, 36, 37). Să punem şi noi în practică cu atât mai mult aceste cuvinte ale Domnului Isus!

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: