Mana Zilnica

Mana Zilnica

15 Martie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?

Matei 27.46


Doar pe cruce a fost rezolvată, între Dumnezeu și Hristos, problema păcatului și a păcatelor noastre. Dea lungul întregii Sale vieți, deși a fost „Om al durerilor și obișnuit cu suferința”, El întotdeauna Sa bucurat de dragostea Tatălui și de comuniunea cu El; niciun nor nu sa interpus vreodată între sufletul Său și Dumnezeu. Dar când Sa aflat pe cruce (mai precis, în ultimele trei ore ale răstignirii Sale), a intervenit o schimbare totală; căci atunci El a fost făcut păcat. Și în durerea de nepătruns a duhului Său, toate valurile și talazurile lui Dumnezeu au trecut peste El.

A fost astfel părăsit de Dumnezeu – părăsit din pricina poziției pe care de bunăvoie o luase, ca jertfă pentru păcat. Prin urmare, în acel moment cumplit, Dumnezeu Îl lovea pe El în locul nostru, din pricina păcatului; totuși, în acele momente, El a fost mai plăcut și mai scump lui Dumnezeu ca oricând, căci pe cruce Șia dovedit ascultarea în cel mai înalt grad posibil. „De aceea Tatăl Mă iubește, pentru că Îmi dau viața, ca iarăși so iau” (Ioan 10.17).

Prin urmare, ispășirea a fost împlinită pe cruce, prin moartea Lui, prin vărsarea sângelui Său, prin tot ceea ce a suferit El acolo. Pe cruce fiind, El Șia plecat capul și Șia dat duhul, după ce a strigat: „Sa sfârșit!” (Ioan 19.30).

Atunci sa sfârșit lucrarea care La glorificat atât de mult pe Dumnezeu, încât El poate acum săi mântuiască pe păcătoși și să rămână drept făcând aceasta; ba mai mult, Dumnezeu este glorificat prin mântuirea oricărui păcătos care crede. Toate binecuvântările tuturor celor răscumpărați, binecuvântarea pământească în timpul mileniului, împăcarea tuturor lucrurilor, fericirea eternă a sfinților din toate dispensațiile, perfecțiunea cerurilor noi și a pământului nou – toate aceste binecuvântări felurite și glorii nenumărate decurg din lucrarea încheiată a lui Hristos.

E. Dennett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar Acesta n-a făcut niciun rău.

Luca 23.41



Isus Hristos este unic

Judecătorul roman a mărturisit de trei ori nevinovăția Domnului Isus. Cu toate acestea, L-a condamnat la moartea pe cruce. Soldații L-au dus pe Mântuitorul la locul de execuție și L-au răstignit acolo cu alți doi, care aveau să plătească cu moartea pentru tâlhăriile lor.

Unul dintre cei doi răufăcători și-a recunoscut vina. El a mărturisit public că merită această pedeapsă: „Primim răsplata cuvenită pentru cele ce-am făcut”. În același timp a recunoscut că Isus Hristos era nevinovat și că atârna pe nedrept pe cruce. El a mărturisit răspicat, în fața tuturor celor care se aflau în apropierea sa: „Dar Acesta n-a făcut niciun rău”.

Aceste cuvinte reflectă o altă glorie deosebită a Domnului Isus:

Din Cuvântul lui Dumnezeu știm că El n-a făcut niciodată niciun păcat (1 Petru 2.22). Dar mărturia depusă de unul dintre răufăcătorii răstigniți merge un pas mai departe: Isus Hristos n-a făcut niciodată ceva rău în toată viața Sa. Acțiunea Sa, vorbirea și tăcerea Sa se potriveau întotdeauna perfect cu situația pe care o traversa. Niciodată n-a făcut ceva care să nu fie la locul potrivit!

Cu acest cuvânt, „dar”, răufăcătorul a făcut o deosebire clară între sine și Mântuitorul. Deși Isus Hristos atârna pe cruce, trebuia să fie clar pentru toți că El era Singurul care n-a păcătuit niciodată. Numai El n-a făcut nimic rău, astfel încât Dumnezeu a putut privi întotdeauna cu plăcere la El.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PETRECE MAI MULT TIMP ÎN RUGĂCIUNE! – Fundația SEER

„Căutaţi pe Domnul şi sprijinul Lui, căutaţi necurmat Faţa Lui!” (1 Cronici 16:11)

În cartea semnată Catherine Marshall „A Closer Walk” (O umblare mai aproape – n.tr.), soțul autoarei, Leonard LeSourd descrie începuturile căsniciei lor: „Catherine a avut de făcut schimbări uriașe. Și-a vândut casa visurilor din Washington pentru a se muta în Chappaqua, ca eu să-mi pot continua naveta la locul de muncă de la Guideposts (în New York).

Copiii: Linda, de zece ani; Chester, de șase ani și Jeffrey, de trei ani, au trecut prin vreo doi ani tulburători, fiind nevoiți să se adapteze la o serie de menajere. Aveau sentimente amestecate cu privire la mutarea într-o casă nouă și mai ales cu privire la „noua bonă pe care avea s-o aducă tati acasă.” Peter, care avea nouăsprezece ani, trecea printr-o perioadă de rebeliune, ca student la Yale. Catherine și cu mine aveam atâtea lucruri pentru care să ne rugăm încât ne trezeam cu o oră mai devreme în fiecare dimineață pentru a citi Biblia și pentru a căuta răspunsuri împreună. Jurnalul ei stătea deschis lângă noi în acele momente de rugăciune dinaintea răsăritului, și notam nevoile noastre în schimbare, dar și credincioșia Lui neclintită.” Pe măsură ce presiunile vieții cresc, trebuie să te rogi mai mult, nu mai puțin!

Domnul Isus Se trezea înainte de răsăritul soarelui pentru a Se ruga. Uneori Se ruga toată noaptea. Alteori Se retrăgea din mulțimea de oameni pentru a Se ruga. De ce? Pentru că puterea, pacea, bucuria și eficiența au legătură directă cu timpul pe care îl petreci în rugăciune. Atunci, de ce nu ne rugăm zilnic? Din același motiv pentru care lumea merge la sala de sport în ianuarie, iar din februarie renunță. Rugăciunea necesită disciplină și numai tu o poți pune în practică. Dar ea aduce mari răsplătiri! Compozitoarea de imnuri Fanny Crosby a scris: „O, ce oră de-ncântare, Lângă tronul Tău găsesc, Când în tainica-nchinare, Cu Tine, Doamne, eu vorbesc, Precum cu-un prieten pământesc.” Așa că, fă-ți timp pentru rugăciune!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 18:10-30


Pe cât de profundă era dragostea lui Ionatan pentru David, pe atât de violentă era ura lui Saul împotriva lui. Această ură a început cu mânie (v.8) însoţită de gelozie, apoi dorinţa de a-l ucide pe David vine să locuiască în inima lui, după care urmează fapta: încercarea de a-l omorî pe David, care va fi urmată de multe altele în capitolele viitoare. Acestea reprezintă exact ceea ce Scriptura numeşte „calea lui Cain“ (Iuda 11). El a început prin a se „mânia foarte tare“ (Geneza 4.5) … şi a sfârşit prin a-şi omorî fratele. Mânia şi gelozia nu sunt decât primii doi paşi pe acest drum îngrozitor (Iacov 3.14; 4.1).

Împăratul o promisese pe fiica lui aceluia care îl va înfrânge pe filistean (1 Sam. 17.25). Nu-şi ţine cuvântul. Apoi se foloseşte de sora mai mică a acesteia, Mical, pentru a încerca să-l facă pe David să piară prin mâna vrăjmaşului. Probabil că se îndoia că învingătorul lui Goliat va triumfa din nou asupra filistenilor, care se arătaseră mai puţin redutabili decât David (v. 17, 30). Pe lângă aceasta, Saul nu ignoră secretul puterii lui David şi, cu siguranţă, acesta este ceea ce-l face să se teamă: „Domnul era cu el“ (v. 12, 14, 28). „Nu mă tem de nici un rău: pentru că Tu eşti cu mine“, va confirma David în Psalmul 23.4.

Cunoaştem noi acest secret şi am experimentat noi curajul pe care numai Domnul ni-l poate da (2 Tim. 4.17)?

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: