Mana Zilnica

19 Februarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Iar noi toți, privind ca într-o oglindă, cu fața descoperită, gloria Domnului, suntem transformați în același chip, din glorie spre glorie, întocmai ca de la Duhul Domnului.

2 Corinteni 3.18

Una dintre cele mai mari piedici în calea redobândirii bucuriei și a fericirii pe care le-am pierdut din cauza stării noastre nepotrivite este preocuparea cu noi înșine. Prin anumite forme religioase încercăm să îmbunătățim ceea ce nu poate fi îmbunătățit. Ne preocupăm cu noi înșine chiar și atunci când urmărim fericirea, biruința asupra păcatului sau slujirea. Este bine să ne aducem aminte de „zilele de odinioară”, să ne examinăm căile și să ne judecăm fără cruțare. Însă toate acestea, în ele însele, niciodată nu pot restabili bucuria și fericirea.

Mă aflam odată într-o cameră unde o fetiță încerca să cânte la pian. În mod evident emoționată de prezența unui vizitator, ea a început să apese multe clape greșite. Apoi, luându-și ochii de la partitură, a început să privească la degetele ei, încercând să le așeze pe clapele potrivite. Bineînțeles, greșelile s-au înmulțit, până când, în cele din urmă, a renunțat să mai cânte.

A privi la degete era cel mai nepotrivit lucru pe care îl putea face. Dacă și-ar fi ațintit privirea la notele de pe partitura din fața ei, și-ar fi putut corecta greșelile și ar fi continuat să cânte.

La fel și noi, dacă ne preocupăm cu noi înșine și cu falimentul nostru, cu răceala și cu lipsa noastră de putere, vom ajunge cu siguranță descurajați. Nu aceasta este calea pentru a fi restabiliți. Însă dacă, în timp ce ne judecăm pe noi înșine pentru nepăsarea, nebunia și încăpățânarea noastră, ne ațintim privirea asupra lui Hristos și stăm în prezența Lui, atunci, cu siguranță, bucuria și fericirea vor fi din nou partea noastră.

H. P. Barker

SĂMÂNȚA BUNĂ

La început Dumnezeu a creat cerurile și pământul.

Geneza 1.1

Creația

În relatarea biblică despre creație, cu care începe Biblia, citim de trei ori că Dumnezeu „a creat” (Geneza 1.1,21,27). De fiecare dată, această expresie indică spre faptul că a fost creat ceva care înainte nu era, nici măcar într-o formă asemănătoare.

Mai întâi Dumnezeu a creat cerurile și pământul (versetul 1). Acesta este începutul materiei. Din nimic, Dumnezeu a adus la existență ceva ce înainte nu era.

Mai târziu, Dumnezeu a creat animalele. A cincea zi de creație este introdusă prin cuvintele: „Să mișune apele de viețuitoare” (versetul 20). S-ar putea spune și astfel: „să mișune … de sufletele vii ale viețuitoarelor”. Acesta este începutul vieții animalelor și, am putea spune, începutul sufletului. Animalele, de fapt, nu au un suflet nemuritor, dar au un suflet. Ele pot simți și se pot mișca independent.

La final, ca o încununare în creație, Dumnezeu l-a creat pe om (versetul 27). Acesta este începutul vieții omenești și totodată începutul duhului, pe care animalele nu îl posedă. Omul este o făptură înzestrată cu înțelepciune, care de la început a înțeles vorbirea și chiar a putut să vorbească (versetul 28).

Creația lui Dumnezeu indică spre faptul că fiecare lucrare omenească are granițele ei. Dumnezeu a făcut aici ceva ce niciun om nu poate face. Nimeni nu poate „să cheme cele ce nu sunt ca și cum ar fi” (Romani 4.17). Niciun om nu poate să facă dintr-o materie moartă una vie.

Cât de maiestuoasă este puterea creației lui Dumnezeu! Și ce simplu devine totul dacă noi credem în Creatorul!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

VIAȚA DUPĂ VOIA LUI DUMNEZEU – Fundația SEER

„Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia” (Galateni 5:22)

Într-o versiune a Bibliei, în limba engleză, versetele 22 și 23 din Galateni capitolul 5 sună în felul următor: „Ce se întâmplă când trăim după voia lui Dumnezeu?… Câștigăm un simț al compasiunii și ne dăm seama… că nu mai trebuie să dăm din coate pentru a răzbi în viață.” Să ne gândim la aceste două calități care ne aseamănă cu Hristos:

1) Ajungem să fim mai plini de compasiune. Încetezi astfel să-i mai consideri pe oameni niște obiecte care trebuie îndreptate, evitate sau folosite pentru propriul tău beneficiu. Când Domnul Isus a văzut mulțimile, „I s-a făcut milă de ele” (Matei 9:36). Când te cuprinde mila, două lucruri minunate se întâmplă. Primul: învingi egoismul și devii preocupat de altcineva în afară de tine. Al doilea: îți dezvolți un simț al mulțumirii pentru binecuvântările pe care ai considerat că le meriți. Cu alte cuvinte, compasiunea îți lărgește câmpul vizual dincolo de persoana ta, cuprinzându-i și pe cei pe care nu i-ai văzut pentru că ai fost prea ocupat.

2) Nu mai trebuie „să dai din coate ca să răzbești în viață”. Tu nu-i mai vezi pe cei care au un spirit blând și iubitor ca pe niște persoane incapabile și care nu realizează niciodată mare lucru. Apostolul Pavel a scris: „ne-am arătat blânzi în mijlocul vostru” (1 Tesaloniceni 2:7). Și Pavel nu a fost o persoană incapabilă sau moale! Uneori motivul pentru care suntem așa de porniți este teama că, devenind mai blânzi și mai iubitori, s-ar putea să nu mai avansăm și să rămânem în urmă în competiție. Acest gen de gândire plină de teamă și de frenezie ne golește viața de creativitate – ca să nu mai vorbim de bucurie… Și fiecare succes de care te bucuri apare în ciuda stresului, nu datorită lui.

Să ne uităm la Domnul Isus. El nu era pe fugă, rareori a ridicat tonul vocii, și-a făcut timp pentru copii, i-a iubit pe oameni și i-a ridicat din starea lor… Și Biblia ne spune și nouă: „la aceasta ați fost chemați” (1 Petru 2:21). Iată deci ceea ce numim „viață după voia lui Dumnezeu”!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

1 Samuel 6:14-21; 7:1

Locuitorii din Bet-Şemeş au onoarea să primească chivotul. Dar îşi iau libertatea să-i ridice partea care îl acoperea –  capacul ispăşirii; şi Dumnezeu îi pedepseşte cu severitate (comp. cu Numeri 4.20). Acesta este un avertisment pentru noi, ca să-I acordăm lui Isus respectul sfânt pe care I-l datorăm. Dumnezeu nu tolerează nici o curiozitate profană avându-L ca subiect pe El.

Dar, vai, după această pedeapsă, bet-şemiţii reacţionează asemenea filistenilor, dorind să scape de acest chivot prea sfânt pentru ei. Unii creştini se aseamănă cu aceşti oameni. Decât să se cerceteze pe ei înşişi şi să-şi pună lucrurile în ordine, preferă să se depărteze de Domnul în gândurile şi în vieţile lor. Prezenţa Lui îi deranjează. Nu este trist lucrul acesta?

Însă Dumnezeu ne pune înainte oameni care, din contră, sunt fericiţi să-L primească. Locuitorii Chiriat-Iearimului ies în întâmpinarea chivotului şi-l aduc în casa lui Abinadab, pe deal.

Gândurile ni se întorc încă o dată spre Isus. Întrucât poporul Lui Îl respingea, n-avea un loc unde să-Şi plece capul; dar, într-o împrejurare, „o femeie cu numele Marta La primit în casa ei“ (Luca 10.38). Iată casa lui Abinadab şi casa din Betania: bucurie şi binecuvântare pentru acela care îşi deschide uşa; şi, de asemenea, bucurie pentru divinul Oaspete care este onorat acolo (Apocalipsa 3.20)!

18 Februarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

„Totuși nu vă bucurați de aceasta, că duhurile vi se supun; ci bucurați-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri.” În același ceas, Isus S-a bucurat în duh și a spus: „Te laud, Tată, Domn al cerului și al pământului, pentru că ai ascuns acestea de cei înțelepți și pricepuți și le-ai descoperit pruncilor; da, Tată, pentru că așa a fost plăcut înaintea Ta. Toate Mi-au fost date de Tatăl Meu; și nimeni nu cunoaște cine este Fiul, în afară de Tatăl, și cine este Tatăl, în afară de Fiul și de acela căruia vrea Fiul să i-L descopere”.

Luca 10.20-22

În Luca 9.51 Îl vedem pe Domnul Isus pregătindu-Se pentru călătoria Sa finală către Ierusalim. După ce i-a trimis pe cei șaptezeci de ucenici cu cel din urmă apel către popor, lucru menționat la începutul capitolului 10, rezultatul a fost că cetățile în care El făcuse cele mai mari lucrări nu au crezut (Luca 10.13-15).

Totuși vedem din nou cum gândurile lui Dumnezeu sunt mai presus de gândurile noastre și căile Lui sunt mai presus de căile noastre. Lepădarea lui Mesia de către Israel nu numai că n-a zădărnicit scopurile lui Dumnezeu, ci a scos la iveală și mai multe gânduri minunate care erau în inima lui Dumnezeu și glorii și mai mari ale Domnului Isus Hristos.

Mai întâi, Domnul Isus le spune ucenicilor (și nouă) să se bucure că numele lor sunt scrise în cer (versetul 20). Dacă scopul lui Dumnezeu pentru acest pământ trebuie să-și aștepte împlinirea, din cauza orbirii lui Israel, Dumnezeu Își va revela scopul cu privire la cer. Această chemare cerească a Adunării îi include astăzi nu doar pe iudeii mântuiți, ci și pe cei dintre națiuni, uniți împreună în Trupul lui Hristos (Evrei 3.1; Efeseni 3.6; 1 Corinteni 12.13).

Al doilea scop minunat prezentat aici este că Fiul a venit pentru a-L revela pe Tatăl. Nimeni nu-L cunoaște pe Tatăl, afară de Fiul și de cel căruia Fiul i-L descoperă. Binecuvântările din Mileniu sunt puse în așteptare, însă noi putem încă de pe acum să-L numim Tată pe Dumnezeul nostru (Ioan 20.17).

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice, faceți cunoscut lui Dumnezeu cererile voastre, prin rugăciune și prin cerere cu mulțumiri.

Filipeni 4.6

Chirurgul și rugăciunea

Un chirurg povestea odată despre cea mai importantă operație a sa:

Șansele de supraviețuire ale micuței sale paciente erau de zece la sută. Fetița era foarte plăpândă. Când a fost pregătită pentru anestezie, micuța a spus: „Domnule doctor, eu mă rog în fiecare seară înainte de culcare. Și acum doresc să mă rog”. Chirurgul a fost de acord. Deoarece se afla el însuși în mari probleme, care îl făceau nefericit, a rugat-o pe fetiță să se roage și pentru el. Micuța L-a rugat pe Isus, Bunul Păstor, să păzească micul mielușel și să fie alături de ea în întuneric. A încheiat cu rugăciunea: „Te rog, Doamne, binecuvântează-l pe doctor”. Apoi i-a spus medicului: „Nu mi-e frică, pentru că Isus mă iubește. El este cu mine; El mă va purta”.

Mișcat de această încredere a credinței, chirurgul s-a rugat apoi și el în liniște lui Dumnezeu. Simțea că mâna sa trebuia să fie condusă de Dumnezeu, pentru a putea salva viața micuței. Operația a reușit. Dar chirurgul știa că în acea zi avusese loc cea mai importantă operație – era o intervenție în viața sa: „Această fetiță m-a învățat că Isus mă va purta cu siguranță, când voi pune toate problemele mele în mâna Sa”.

Rugăciunea nu-L schimbă pe Dumnezeu, ci pe omul care se roagă. Rugăciunea nu-L coboară pe Dumnezeu, ci îl înalță în atmosfera cerului pe omul care se roagă. Rugăciunea nu-I aduce aminte lui Dumnezeu de noi, ci nouă ne aduce aminte că El este soluția la toate problemele și luptele noastre.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND PLANURILE TALE NU SE REALIZEAZĂ – Fundația SEER

„Nădăjduiesc să vă văd în treacăt, când mă voi duce în Spania…” (Romani 15:24)

Societatea nu se va preocupa ca să ne facă fericiți, și numai când acceptăm lucrul acesta putem să mergem mai departe. În cea mai mare parte a timpului, viața nu decurge așa cum am plănuit noi. Apostolul Pavel a scris: „…nădăjduiesc să vă văd în treacăt, când mă voi duce în Spania…” Dar el nu a ajuns niciodată în Spania, ci a ajuns… în închisoare! Însă acela a fost locul de unde și-a scris epistolele.

Așadar, ceea ce constituie dezamăgirea ta se poate dovedi a fi planul lui Dumnezeu! Biblia ne spune: „Inima omului se gândește pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă pașii.” (Proverbele 16:9).

Nu-i așa că te bucuri știind că Dumnezeu are în control viața ta? Lasă-i pe filosofi să dezbată modul în care decurge viața, tu concentrează-te asupra modului în care o trăiești! Dacă ajungi să trăiești până la o sută de ani, ce folos ai dacă resentimentul și regretul te împiedică să te bucuri de ei? Și la ce folosește mai mult timp, dacă irosim timpul pe care îl avem? Știi cum face scoica o perlă? Când un grăunte de nisip intră în cochilie și irită scoica, aceasta înfășoară nisipul în straturi de frumusețe… până când se formează perla.

Un poet anonim a scris: „Această povestire are o morală, căci nu-i așa că e un lucru măreț, ceea ce poate face o scoică cu un fir de nisip? Câte nu aș putea face și eu, dacă aș începe măcar, cu toate aceste lucruri care îmi trec prin mână?” Dumnezeu lucrează în situația în care te găsești astăzi – pentru binele tău și spre slava Sa. Tot ce trebuie tu să faci este să te încrezi în El!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

1 Samuel 6:1-13

În loc să-şi respingă idolul neputincios, în loc să se teamă şi să-I slujească Domnului de atunci înainte, filistenii n-au decât un singur gând: să scape cât mai repede de un Dumnezeu aşa înfricoşător. Aceasta ne duce cu gândul la o împrejurare din evanghelii, când puterea Domnului tocmai îl eliberase pe Legiune, posedatul de demoni din ţinutul Gadarenilor. Oamenii aceştia avuseseră privilegiul să fie vizitaţi de Însuşi Fiul lui Dumnezeu. Totuşi au fost orbiţi de propriile interese şi nu s-au gândit decât la pierderea porcilor lor. În loc să-L primească pe Isus cu bucurie, L-au rugat să plece din ţinutul lor (Marcu 5.17). Lumea n-a putut suporta prezenţa Domnului, pentru că perfecţiunea Lui o judeca. Şi astfel a dorit să se debaraseze de El.

Filistenii recunosc puterea indiscutabilă a Dumnezeului lui Israel. Ei Îl onorează în felul lor ignorant; şi chivotul este trimis înapoi în ţinutul lui Israel, dar nu fără să-şi fi demonstrat încă o dată puterea. De fapt, în pofida absenţei unui om care să-l conducă şi deşi era tras de vaci care, împotriva instinctelor naturale, îşi părăseau viţeii, carul purtând chivotul s-a îndreptat direct spre frontiera cu Israelul.

17 Februarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Și de acolo îi voi da viile ei, și valea Acor ca ușă a speranței.

Osea 2.15

Valea Acor (2) – Valea speranței

Judecata lui Dumnezeu a căzut asupra lui Acan și a familiei lui în valea Acor, din cauza neascultării (Iosua 7.24-26). Acest eveniment este, printre altele, o imagine profetică a ceea ce va veni peste Israel în viitor. Acor înseamnă „tulburare”, iar iudeii vor trece printr-o neasemuită tulburare în necazul cel mare (Ieremia 30.7; Matei 24.21).

Osea tratează și el această temă. Israel este neascultător (simbolizat printr-o soție necredincioasă), însă Dumnezeu îi va vorbi din nou inimii prin intermediul necazului și îl va binecuvânta în Mileniu. „De aceea, iată, o voi ademeni și o voi duce în pustie și voi vorbi inimii ei” (Osea 2.14). Pustia de aici nu este cea prin care ei au trecut sub conducerea lui Moise, ci o pustie viitoare, de tulburare și de necaz: „Vă voi aduce în pustia popoarelor și acolo, față în față, voi intra la judecată cu voi!” (Ezechiel 20.35; vedeți și Apocalipsa 12.6,14). Rezultatul însă va fi binecuvântarea. „Și de acolo îi voi da viile ei, și valea Acor ca ușă a speranței” (Osea 2.15). Locul tulburării devine locul speranței. După aceasta va fi Israel binecuvântat în Împărăție, iar pământul întreg se va bucura de pace.

Valea tulburării devine valea speranței! Acest lucru este adevărat și pentru noi, creștinii. Neascultarea ne provoacă tulburare și ajungem sub mâna disciplinării Tatălui nostru (Evrei 12.5-11). Dacă am păcătuit, putem fi restabiliți dacă ne mărturisim păcatul. Însă, prin harul și suveranitatea lui Dumnezeu, poate ieși binecuvântare din falimentul nostru. Să ne aducem aminte întotdeauna că El este „Dumnezeul speranței” (Romani 15.13). Nicio împrejurare nu este prea întunecată ca El să nu ne poată aduce lumină și speranță.

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cine lucrează cu o mână leneșă sărăcește, dar mâna celor harnici îmbogățește. Cine strânge vara este un fiu înțelept.

Proverbe 10.4,5

Mutarea munților

În urmă cu mult timp, în nordul Chinei trăia un bătrân a cărui casă era orientată spre sud. În fața ușii casei sale se înălțau două vârfuri muntoase: Taihung și Vangvu. Acestea închideau accesul spre sud, iar razele soarelui nu puteau ajunge în casa lui. Bătrânul împreună cu fiii săi s-au apucat serios de treabă: voiau să mute munții din loc cu lopata. Vecinul lor s-a uitat la ei și a dat din cap: „Cât de nepricepuți sunteți!”, a strigat el. „Este absolut imposibil să mutați din loc acești munți uriași”.

Bătrânul a zâmbit și i-a zis cu înțelepciune: „Dacă eu mor, vor continua fiii mei. Când vor muri ei, vor lucra mai departe nepoții mei. Este adevărat că munții sunt înalți, dar la fel de adevărat este că ei nu mai cresc. Puterile noastre însă pot crește. Cu fiecare lopată de pământ pe care o îndepărtăm, ne apropiem de țelul nostru. E mai bine să facem ceva decât să ne plângem că munții împiedică soarele să vină la noi…”.

În fața casei noastre probabil că nu se află munți asemenea celor din istorioară, dar cu siguranță că în viața noastră se ivesc adesea lucruri asemenea unor munți care împiedică razele Soarelui dreptății să pătrundă. Singurul care poate să dea deoparte acești munți ai necredinței este Mântuitorul. Să venim la El cu neputința noastră și El ne va elibera! „Încredințează-ți Domnului calea, încrede-te în El și El va lucra!” (Psalmul 37.5).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DOMNUL ISUS VA REVENI! – Fundația SEER

„Fiți gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiți.” (Matei 24:44)

Domnul Isus ne-a avertizat că: „Se vor scula mulți prooroci mincinoși, și vor înșela pe mulți.” (Matei 24:11). În generația noastră au existat numeroși predicatori care au stabilit date precise pentru cea de-a doua venire a lui Hristos în lume, iar presa a făcut mare tam-tam pe acest subiect. Acestea fiind spuse, Domnul Isus va reveni! În Scriptură se face referire la lucrul acesta de peste 300 de ori. Charles Swindoll spune: „Criticii au negat lucrul acesta. Cinicii l-au luat în derâdere. Învățații l-au ignorat. Teologii liberali au încercat să găsească o explicație plauzibilă (ei numesc lucrul acesta „regândire”). Fanaticii l-au pervertit. Iar unii au spus sarcastic: „Unde este făgăduința venirii Lui?” (2 Petru 3:4).

A doua venirea a lui Isus a fost întotdeauna atacată, denigrată, negată. Cu toate acestea, ea rămâne în picioare, tare ca o stâncă, oferind o speranță reală în mijlocul disperării și a necredinței.” Tu spui: „Ce ar trebui eu să fac în timp ce aștept?” Mai întâi, înțelege ce nu trebuie să faci. Să nu stai așteptând ca să auzi un sunet de trâmbiță și să nu te uiți spre cer căutând norul în care vei fi răpit. Nu-ți da demisia și nu stabili o dată anume. În schimb, folosește timpul ca să te pregătești pentru venirea Lui. Trăiește fiecare zi ca și cum ar fi ultima, și lucrează ca și cum Domnul Isus nu S-ar întoarce în următorii zece ani! Fii sare și răspândește-ți lumina oriunde ai merge (vezi Matei 5:13-16). Păstrează-ți echilibrul, fii vesel, plăcut, dedicat și stabil, anticipând ziua venirii Sale. Și dacă nu ești sigur că ești pregătit, ia-ți bilet numaidecât. Câtă vreme se mai găsesc bilete, ele sunt gratis. Dar dacă ești înțelept, nu aștepți! La ce bun un bilet, când evenimentul s-a consumat? Astăzi, primește-L pe Isus ca Mântuitor, și fii gata pentru când va reveni!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

1 Samuel 5:1-12

Domnul a permis ca acest chivot să cadă în mâinile filistenilor. Dar ei trebuie să ajungă să înţeleagă că, dacă Israel a fost înfrânt, aceasta nu este din cauza superiorităţii dumnezeului filistenilor, ci pentru că voia Domnului a fost să se întâmple aşa. El doreşte să le arate vrăjmaşilor poporului Său că au în mijlocul lor „chivotul puterii“ Lui (Psalmul 132.8). De două ori a căzut idolul lor înaintea Dumnezeului lui Israel. Apoi plăgile îi lovesc pe vrăjmaşii Domnului ca şi odinioară în Egipt. Puterea Lui este demonstrată prin pedepse.

Priviţi încă o dată egoismul inimii omeneşti, dezvăluit de aceia care vor trimite altora un obiect atât de periculos!

Dar acum să ne întoarcem de la această situaţie tristă şi să privim la Isus, pentru care chivotul constituie întotdeauna o frumoasă imagine. În Ioan 18, poporul Îl caută ca să-L prindă. La aceste cuvinte, „Eu sunt!“, oamenii „s-au dat înapoi şi au căzut la pământ“ (Ioan 18.6), la fel ca statuia lui Dagon aici. Isus Se lasă prins; este trimis de la Ana la Caiafa şi de la Irod la Pilat (ca şi chivotul, de la Asdod la Gat şi de la Gat la Ecron). Dar cei care Îl tratează astfel, care Îl insultă şi care Îl condamnă, trebuie să înveţe aceste cuvinte de pe buzele Lui: „Veţi vedea pe Fiul Omului şezând la dreapta puterii şi venind pe norii cerului“ (Matei 26.64).

16 Februarie

DOMNUL ESTE APROAPE

Cu siguranță, El suferințele noastre le-a purtat și durerile noastre le-a luat asupra Lui; iar noi, noi L-am socotit pedepsit, lovit de Dumnezeu și chinuit. Dar El era străpuns pentru fărădelegile noastre, zdrobit pentru nelegiuirile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea era asupra Lui și prin rănile Lui suntem vindecați.

Isaia 53.4,5

Acestea vor fi cuvintele rămășiței lui Israel într-o zi viitoare, când toți cei din această rămășiță vor fi născuți din nou prin intervenția harului minunat al lui Dumnezeu. În trecut, ei au crezut că Domnul Isus era pedepsit de Dumnezeu fiindcă pretinsese că era Hristosul. Apoi își vor da seama că El este într-adevăr atât Hristosul, cât și Fiul etern al lui Dumnezeu. Cât de adânc vor vorbi aceste lucruri inimilor lor! Deși vreme de veacuri au socotit suferințele crucii a fi judecata lui Dumnezeu împotriva vinei personale a Domnului, atunci ei vor înțelege că aceste suferințe au fost de fapt pentru propriile lor greșeli și fărădelegi.

Ei s-au făcut vinovați de răstignirea Domnului gloriei, însă au îndrăznit să pretindă că nu au făcut altceva decât să execute judecata lui Dumnezeu asupra Lui. Înțelegerea acestui lucru îi va umili deplin pe cei care au fost odinioară îngâmfați și vrăjmași Domnului Isus. Păcatele lor au rămas neiertate secole întregi, în ciuda jertfei aduse în vederea lor. Doar atunci când vor fi aduși la viață prin credința în Domnul Isus vor fi făcuți părtași valorii acelei jertfe. Umiliți în țărână, ei vor recunoaște, așa cum fac credincioșii din ziua de astăzi, că „El era străpuns pentru fărădelegile noastre, zdrobit pentru nelegiuirile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea era asupra Lui și prin rănile Lui suntem vindecați” (versetul 5).

Din nefericire, mulți Îl resping încă astăzi, însă noi ne bucurăm că, în orice colț al lumii, bărbați, femei și copii sunt aduși la acest Mântuitor plin de dragoste. Ei au de intonat o cântare nouă: „Ai fost înjunghiat și ai răscumpărat pentru Dumnezeu, prin sângele Tău, din orice seminție și limbă și popor și națiune” (Apocalipsa 5.9). Ce Mântuitor minunat!

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

De unde are El aceste lucruri? Ce fel de înțelepciune este aceasta, care I-a fost dată? Și cum se fac astfel de minuni prin mâinile Lui?

Marcu 6.2

Aproape de nevoile noastre

Nu este niciun om așa de milos ca Domnul Isus, niciunul așa de binevoitor și de care să te poți apropia așa de ușor cum este El! În toată Ființa Sa se observă o gingășie și o amabilitate care zadarnic sunt căutate la oameni. Aceasta este parte din gloria Domnului și Mântuitorului nostru. Și, cu toate acestea, El era un Străin pe pământ, un Necunoscut. Dar ori de câte ori era un necaz sau o nevoie, Isus S-a arătat foarte aproape. Domnul nu doar că a privit necazul din jurul Lui, ci a luat parte la acesta cu o compasiune adâncă, care venea din lăuntrul Lui. Domnul nu numai că a condamnat necurăția din jurul Lui, ci a menținut chiar și distanța pe care o cerea sfințenia, față de orice atingere cu răul și orice formă de întinare. Să-L privim deopotrivă în această îndepărtare și în această apropiere!

După o zi de lucru obositoare, ucenicii s-au întors la Domnul. El S-a îngrijit de ei, a avut înțelegere față de oboseala lor și de aceea le-a spus: „odihniți-vă puțin”. Dar, pentru că mulțimea alerga deja la El, Domnul S-a adresat cu aceeași dragoste și acestor oameni, a înțeles situația lor și S-a așezat să-i învețe, căci ei erau în ochii Lui ca niște oi fără păstor. În toate acestea vedem cum Domnul Isus este întotdeauna aproape de multele nevoi care apar înaintea Lui.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

BINECUVÂNTAREA ESTE O POVARĂ? – Fundația SEER

„Viața cuiva nu stă în belșugul avuției lui.” (Luca 12:15)

În cartea „Insula misterioasă” a scriitorului Jules Verne, cinci persoane scapă din închisoare deturnând un balon cu aer cald. În scurt timp, ei își dau seama că vântul îi poartă deasupra oceanului. Văd cum orizontul se îndepărtează, și își dau seama că pierd din altitudine. Pentru că nu au cum să încălzească aerul din balon, ei încep să arunce peste bord greutatea în exces. Încălțăminte, jachete și arme sunt aruncate cu părere de rău în ocean și ei se bucură atunci când balonul se ridică din nou. Dar nu după mult timp se apropie iarăși de valuri, în mod periculos, și atunci încep să-și arunce hrana peste bord. A treia oară, balonul începe să coboare și de data aceasta unul dintre ei sugerează să lege laolaltă funiile care conectează balonul la coșul în care călătoresc, apoi să se prindă de funii și să taie coșul cel greu. Podeaua pe care stăteau cade și balonul se ridică încă o dată.

Viețile lor au fost salvate pentru că au învățat care sunt lucrurile de care se pot lipsi ca să trăiască.

De ce a spus Domnul Isus: „Viața cuiva nu stă în belșugul avuției lui”? Pentru că ceea ce ai considerat a fi o binecuvântare poate ajunge să fie o povară. Lucrul pentru care te zbați astăzi, mâine te poate stresa. Domnul Isus a zis: „Tatăl vostru cel ceresc știe că aveți trebuință de ele. Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:32-33).

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

1 Samuel 4:12-22

Planurile au fost dejucate. Prezenţa chivotului în mijlocul unui popor aflat într-o asemenea stare rea n-a împiedicat dezastrul. Chivotul este luat (vezi Psalmul 78.60, 61). Ce ruşine se aruncă asupra unui regiment când inamicul îi ia drapelul! Cu atât mai mult, ce ruşine a fost pentru poporul Israel când le-a fost luat însuşi tronul lui Dumnezeu! Cum pot celebra ei ziua ispăşirii (Levitic 16.14,15) în absenţa capacului ispăşirii, unde trebuia să fie stropit sângele? Şi, de asemenea, cum pot s-o facă fără urmaşii lui Aaron, care împlineau ceremonialul, când, în acelaşi timp, profeţia luase sfârşit? Hofni şi Fineas fuseseră omorâţi amândoi.

Eli ar fi avut probabil un mijloc de a îndepărta pedeapsa divină aflată asupra lui Israel. Conform Deuteronom 21.18-21, ar fi trebuit să-şi scoată fiii înaintea poporului ca să fie omorâţi cu pietre din cauza purtării lor rele. Dar Eli nu avusese curajul necesar pentru a face aşa. Aşadar, acum nu numai Hofni şi Fineas au murit, ci şi treizeci şi patru de mii de oameni împreună cu ei. Iar chivotul sfânt, gloria lui Israel, a fost luat de la ei. Această ultimă ştire este cea care îl ucide pe bătrân. Chivotul era mai drag inimii lui decât propria familie şi acelaşi lucru este adevărat şi pentru nora lui. Punând copilului numele: I-Cabod (ŤNu este glorieť sau ŤUnde este gloria?ť), ea pronunţă discursul funerar pentru poporul ei.

15 Februarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

„Pâinea lui Dumnezeu este aceea care coboară din cer și dă viață lumii.” Ei deci I-au zis: „Doamne, dă-ne întotdeauna această pâine”. Isus le-a spus: „Eu sunt pâinea vieții. Cine vine la Mine nicidecum nu va flămânzi și cine crede în Mine nicidecum nu va înseta, niciodată”.

Ioan 6.33-35

Oamenii sunt creați cu o nevoie după pace, bucurie și mulțumire. Mulți însă trăiesc cu un permanent simțământ de neîmplinire și de goliciune. Ei sunt în căutarea unei persoane sau a unei filozofii de viață care să-i satisfacă, însă tot ceea ce gustă este dezamăgirea.

În capitolul 4 din Ioan, Domnul vorbește cu o femeie samariteană, care în mod evident se simțea neîmplinită și descurajată (Ioan 4.7-30). Încercând să-și umple viața cu dragostea unui bărbat, ea avusese patru căsătorii eșuate, iar acum trăia într-o relație păcătoasă. Această femeie își aruncase în mod repetat găleata în fântâna dragostei omenești, pentru a căpăta acea acceptare care nădăjduia s-o facă fericită. Fiecare experiență însă o lăsase tot mai însetată, iar acum stătea înaintea lui Isus, cu sufletul amărât și neacceptată de societate.

De-a lungul istoriei, oamenii au băut din tot felul de fântâni false. Una dintre cele mai mari înșelăciuni ale lui Satan este să convingă un suflet că fericirea și împlinirea pot fi găsite doar obținând suficientă bogăție, dragoste, succes, răzbunare etc. Este însă ușor să distingem minciuna diavolului; tot ceea ce trebuie să facem este să privim la mulți care au încercat să-și umple golul din suflet cu obiceiuri nesănătoase și cu atitudini nepotrivite.

Adevărul este că doar o relație cu Isus Hristos poate face fericit pe cineva. De la El vine apa vie, care potolește setea pentru totdeauna. Acest lucru înseamnă că El împlinește orice nevoie în această viață. Într-o lume marcată de păcat nu putem avea o viață perfectă, însă, prin Hristos, putem trăi cu un simțământ adânc de împlinire.

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Prin înțelepciune se înalță o casă și prin pricepere se întărește; prin știință se umplu cămările ei de toate bunătățile de preț și plăcute.

Proverbe 24.3,4

Afirmații

„Sunt succese care te înjosesc și înfrângeri care te ridică.”

Nicolae Iorga

„Este mai ușor să percepi eroarea decât să găsești adevărul, pentru că acesta se află la adâncime, unde puțini sunt dispuși să-l caute.”

Goethe

„Cel care nu știe nimic este mai aproape de adevăr decât cel a cărui minte e plină de falsuri și de erori.”

Thomas Jefferson

„Am auzit pe mulți oameni spunând că s-au încrezut în Dumnezeu prea puțin, dar oare ați auzit pe cineva spunând vreodată că s-a încrezut în Dumnezeu prea mult?”

Hudson Taylor

„Prefer de departe cele mai aprigi critici ale unui om inteligent, decât aprobarea nechibzuită a maselor.”

Johannes Kepler

„Când stăpânul e atacat, câinele latră. Aș fi un laș, dacă aș tăcea când adevărul Domnului e supus atacului.”

Arthur Schopenhauer

„Rugăciunea nu este mijlocul prin care voința lui Dumnezeu este adusă în acord cu dorințele omului, ci mijlocul prin care dorințele omului sunt aduse în acord cu voința lui Dumnezeu. Adevărata împlinire a rugăciunii nu este satisfacerea unei dorințe, ci așezarea vieții în armonie deplină și fericită cu voia lui Dumnezeu.”

Charles Brent

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ TE RIDICI DIN NOU (2) – Fundația SEER

„Stai pe munte înaintea Domnului!” (1 Împărați 19:11)

Când prorocul Ilie a ajuns într-o stare de deznădejde totală, Dumnezeu i-a spus două lucruri:

1) „Ieși, și stai pe munte înaintea Domnului!” Dumnezeu l-a ajutat pe Ilie să nu se mai gândească la el și la problemele lui, și să înceapă să se gândească la Dumnezeu. Când I-ai dat lui Dumnezeu urechile tale, El îți poate vorbi. Când I-ai dat inima ta, El poate lucra în ea. De aceea citirea Scripturii este atât de importantă. Dacă viața te trage în jos și vrei să te ridici, agață-te de Cuvântul lui Dumnezeu, invocă-I promisiunile, cere-I ajutorul și vorbește deschis cu El.

2) „Să ungi pe Elisei… ca proroc în locul tău.” (1 Împărați 19:16). Ia reflectorul de pe tine și caută pe cineva căruia să-i slujești. Există mulți oameni care se luptă cu probleme și cu îngrijorări. Ei au nevoie de o persoană care să le stea alături și – dacă mai mult de atât nu se poate – să știe măcar că înțelege ceea ce simt. Ei au nevoie de cineva care să-i slujească și să-i încurajeze. Dacă vrei să vezi ceața descurajării ridicându-se, nu te mai uita în oglindă și începe să privești pe fereastră.

Celebrul psihiatru Karl Menninger a fost întrebat: „Ce ați sfătui să facă o persoană care trece prin depresie și care este nefericită?” El a răspuns: „Să încuie ușa în urma sa. Să treacă strada. Să găsească pe cineva care are o nevoie, și să facă ceva pentru a-l ajuta!” Este atât de simplu și cu toate acestea nu reușim s-o facem! Adevărul e că ajutându-i pe alții, te ajuți pe tine însuți. Deci, ieși și stai înaintea Domnului, rugându-L să te folosească.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

1 Samuel 4:1-11

Starea tristă a poporului va necesita o nouă disciplinare din partea Domnului. Filistenii vor fi instrumentul lui Dumnezeu pentru a-l învăţa lecţii dure. Israel iese împotriva lor fără să-L întrebe pe Domnul. Ce ar fi răspuns Dumnezeu dacă ar fi fost întrebat? ŤNu porniţi! Nu vă pot da victoria, din cauza păcatelor voastre. Începeţi prin a vă smeriť.

Este exact ceea ce s-a întâmplat când a fost luată cetatea Ai. Oamenii nu se preocupă deloc cu ce ar putea gândi Domnul. Chiar şi o primă înfrângere nu-i învaţă nimic. Mai degrabă contrariul! ŤDomnul ne-a înfrânt?ť spun ei. ŤŞi ce-i cu asta? Îl vom lua cu noi; astfel va fi mai obligat să ne susţinăť.

Atât de multe persoane zise creştine cred că se pot folosi de Dumnezeu cum le place. Fac ceea ce vor ei şi, în acelaşi timp, Îl numesc în gura mare Domnul lor (vezi Matei 7.21). Dar El va trebui să le spună într-o zi: „Nu vă cunosc“ (Matei 25.12). Astfel Dumnezeu este departe de a aproba tot ceea ce se face în Numele Lui în creştinătate. Numele frumos al lui Hristos este găsit asociat frecvent cu unele forme ale răului pe care oamenii le recunosc, dar de care nu doresc să se despartă.

14 Februarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Acela Mă va glorifica, pentru că va primi din ce este al Meu și vă va face cunoscut.
Nu-L întristați pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, cu care ați fost pecetluiți.

Ioan 16.14; Efeseni 4.30

Auzim câteodată întrebarea: «Ce înseamnă să întristezi pe Duhul Sfânt? Oare așa ceva se întâmplă când, de exemplu, mințim, furăm, înjurăm sau facem alte lucruri nelegiuite?».

Aceasta este o întrebare importantă. Nu mai este nevoie să spunem că, dacă un creștin păcătuiește în felurile descrise mai sus, Duhul Sfânt este foarte întristat. El este Duhul Sfânt și, în mod necesar, este întristat de orice lucru nesfânt. Totuși, El poate fi foarte întristat și de cineva a cărui purtare este exemplară.

Voi folosi o ilustrație pentru ceea ce vreau să spun. Să presupunem că sunt în vizită la un prieten, iar el îmi arată pozele dintr-un album. Arătând către o fotografie, el îmi spune: «Aceasta este rudă a mea, foarte dragă mie, care a plecat peste hotare», după care continuă să vorbească despre persoana respectivă cu multă dragoste și căldură. La un moment dat, ridicându-și ochii, vede că eu mă uit pe fereastră, preocupat de ceva ce se întâmplă pe stradă. Lipsa mea de atenție îl întristează pe prietenul meu. «N-are rost să-i arăt albumul», își spune el, „fiindcă nu-l interesează”. Așa că-l închide și-l pune deoparte.

Duhul Sfânt Se află aici, pe pământ, și are, ca să zicem așa, un minunat album cu fotografii. Toate prezintă aceeași Persoană glorioasă: pe Domnul Isus, iar Duhul Sfânt dorește cu ardoare să ne descrie frumusețea, dragostea și gloria Lui. Dacă, în loc să-L ascultăm, privim în altă direcție, ocupați cu lucrurile lumii și preocupați cu diverse alte scopuri, El va fi întristat și va închide albumul. Cu alte cuvinte, El va înceta să-L mai prezinte pe Hristos inimilor noastre și va începe lucrarea de a ne mustra, punând stavilă bucuriei și mângâierii pentru sufletele noastre.

H. P. Barker

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dacă este cineva în Hristos, este o creație nouă; cele vechi s-au dus; iată, toate s-au făcut noi.

2 Corinteni 5.17

O corabie în derivă

Aflată în plină glorie, actrița Greta Garbo (1905-1990), la vârsta de 36 de ani, din motive necunoscute de noi, s-a retras din viața publică. „Nu-mi găsesc niciun loc unde să trăiesc. Sunt ca o corabie în derivă„, spunea cunoscuta actriță. Respingerea publicității i-a făcut o și mai mare reclamă. Până la sfârșitul vieții, Greta Garbo s-a ocupat de grădinărit. Astfel, ea își petrecea tot timpul printre flori și legume. „Viața ar fi minunată, dacă am ști ce să facem cu ea„, afirma Greta Garbo. Iată o afirmație care ar trebui să ne dea de gândit. Însă viața fără Dumnezeu este ca o corabie aflată în derivă.

Ce vedem dacă privim la noi înșine, la lume, la Satan, la convingerile noastre, la poziția noastră, la educația noastră, la prietenii noștri, la obstacolele noastre, la necazurile noastre, la cei dragi ai noștri, la plăcerile sau la posesiunile noastre pământești, la cauzele sau la interesele noastre, la sinceritatea sau la tăria noastră? Eșecuri și neîmpliniri! Ce găsim privind la păcatele noastre, la pretenția dreptății noastre, la faptele noastre înaintea oamenilor, la succesul nostru, la darurile noastre spirituale, la întristarea și umilința pentru păcatul nostru, la bucuria poziției noastre, la tăria siguranței noastre? Iarăși eșecuri, neîmpliniri și o corabie aflată în derivă! Dar totul se schimbă din momentul în care cineva își pune încrederea în Mântuitorul care poate face totul nou în gândire și în felul de a trăi.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ TE RIDICI DIN NOU (1) – Fundația SEER

„Chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăși” (Mica 7.8)

Fiecare dintre noi experimentează descurajarea, din când în când… Lucrul acesta se poate întâmpla pe culmile succesului și ale victoriei. Consilierii spun că pentru fiecare vârf există o vale corespunzătoare. Descurajarea poate fi cauzată de cei din jurul nostru, cineva în care am avut încredere ne dezamăgește și experimentăm mânia și resentimentul.

Când ne pierdem locul de muncă nu pierdem numai siguranța financiară; uneori ne pierdem identitatea și simțul valorii personale. Cauza depresiei noastre este deseori de natură fizică. Când nu ne odihnim suficient, nu mâncăm sănătos și nu facem sport, ne simțim epuizați. Alteori cauza este de natură chimică. Când mesagerii chimici ai creierului care se numesc neuro-transmițători sunt sănătoși, și noi suntem sănătoși. Dar când unii dintre acești neuro-transmițători, cum sunt serotonina și dopamina sunt absenți, au valori scăzute sau se află într-un dezechilibru, ne luptăm și ne simțim epuizați. În acest caz poate este necesară medicamentația pentru a corecta dezechilibrul chimic. Și cauza poate fi și de natură spirituală.

Domnul Isus a zis că Satan vine ca să „fure, să junghie și să prăpădească” (Ioan 10.10). De aceea Biblia spune: „Întăriți-vă în Domnul și în puterea tăriei Lui. Îmbrăcați-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteți ține piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva… stăpânitorilor întunericului…” (Efeseni 6:10-12). De multe ori războiul spiritual este cel care se află la rădăcina problemelor, sau noi exacerbăm problemele… Așadar, în fiecare dimineață când te îmbraci, asigură-te că îți iei armura spirituală și primești din „puterea Sa” pentru toată ziua. Când ești căzut, acesta este secretul prin care te poți ridica din nou.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

1 Samuel 3:1-21

Din fragedă copilărie, Samuel a aparţinut Domnului şi I-a slujit. Dar îi lipsea cunoaşterea personală a Domnului şi mesajul Cuvântului Său (v. 7). Este posibil ca cineva să fie mântuit, să se bucure de aceasta şi totuşi să nu-L cunoască în mod personal pe Mântuitorul. Aşa a fost cazul cu Iov, cel care a trebuit să mărturisească: „Auzisem de Tine cu auzul urechii, dar acum ochiul meu Te vede“ (Iov 42.5). Este probabil cazul multor tineri creştini. Ei trebuie să-I ceară Domnului Isus să li Se facă cunoscut tot mai mult.

Dumnezeu vorbeşte! Nu prin viziuni, ca în trecut, ci prin Sfânta Scriptură, care se adresează fiecăruia. Trebuie să o citim ca şi cum ar fi fost scrisă numai pentru noi. Atitudinea lui Samuel este cea pe care trebuie s-o adoptăm de fiecare dată când ne deschidem Bibliile – „Vorbeşte, Doamne, pentru că robul Tău ascult㓠(v.9). De asemenea, trebuie să fim gata să facem orice ne va spune Domnul. Da, acest frumos răspuns al lui Samuel ne invită să ne punem pe noi înşine complet la dispoziţia Domnului, întrebându-L, asemeni lui Saul imediat după convertirea sa, „Ce să fac, Doamne?“ (Fapte 22.10).

Eli aude toate cuvintele solemne pe care i le rosteşte cu grijă tânărul slujitor. Se supune şi el îndată: „Este Domnul: să facă ce este bine în ochii Săi!“ (v. 18).

13 Februarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Te rog, lasă-mă să merg în ogor și să culeg spice.

Rut 2.2

Care este semnificația spirituală a culesului? Trebuie să ne aducem aminte că primul capitol din cartea Rut ne spune, la sfârșit, că era „începutul secerișului orzului”. Naomi și Rut se găseau deci în mijlocul belșugului, însă, oricât de îmbelșugat ar fi secerișul, dacă nu este cules, nu va putea să-i hrănească pe cei flămânzi. Secerătorii și culegătorii trebuie să-și facă treaba, altfel vor fi înfometați în mijlocul belșugului. Culegând, Rut lua pentru sine și pentru Naomi acea provizie bogată pusă la dispoziția lor de către domnul secerișului.

Putem spune și noi deci că, în sfera spirituală, culesul înseamnă însușirea de către cel credincios a binecuvântărilor spirituale pe care Dumnezeu i le-a dăruit. În istoria lui Israel, Dumnezeu a dat acestui popor un drept absolut asupra țării, ale cărei hotare erau fixate cu exactitate. Totuși, Dumnezeu a spus: „Orice loc pe care talpa piciorului vostru îl va călca, vi l-am dat”. Trebuia ca ei să ia în stăpânire țara. La fel, Pavel ne spune cu toată încrederea că cei credincioși sunt binecuvântați cu orice binecuvântare spirituală în locurile cerești în Hristos, însă acest lucru nu-l face să nu se roage pentru o lucrare specială a Duhului Sfânt în omul dinăuntru, pentru ca cei credincioși să poată înțelege care este lărgimea, lungimea, adâncimea și înălțimea tuturor acestor binecuvântări spirituale.

A fost o zi minunată în viața noastră atunci când Domnul ne-a chemat și ne-a adus la El, când am înțeles că păcatele noastre au fost iertate, că am fost pecetluiți cu Duhul Sfânt și că am fost astfel făcuți părtași moștenirii sfinților în lumină. Și, deși nu poate exista creștere în poziția noastră, totuși apostolul ne îndeamnă să creștem „prin cunoașterea adevărată a lui Dumnezeu” (Coloseni 1.10). Și totuși, ce culegători sărmani suntem! Cât de puțin am pătruns în bogățiile insondabile ale lui Hristos!

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar îmi voi da silința ca și după plecarea mea să vă puteți aduce totdeauna aminte de aceste lucruri.

2 Petru 1.15

Misiunea unui medic – Henri Rossier (4)

„În ceea ce mă privește, doresc să vă mulțumesc pentru sprijinul vostru îndelungat și pentru afecțiunea statornică arătată față de cei dragi ai mei. La plecare aș dori să-mi cer iertare tuturor acelora pe care, în timpul lungii mele vieți, i-am rănit sau i-am ofensat, precum și acelora cărora nu le-am fost totdeauna ajutorul necesar. Domnul să trezească dintre frații tineri pe aceia ale căror inimi să fie pline de dăruire, care să se hrănească din Cuvântul Său, care cu rugăciune stăruitoare să se lase folosiți în lucrarea Sa ca adevărați slujitori ai Adunării și care să rămână păziți fără poticnire până în ziua lui Hristos. În sfârșit, aș dori să îi atenționez pe frați în special cu privire la două pericole, cel al asemănării cu lumea, care se arată astăzi în interesul față de lucrurile acestei lumi și în aceeași măsură în slăbirea interesului pentru Cuvântul lui Dumnezeu; în al doilea rând, pericolul care se arată în acționarea potrivit voii proprii, care ar însemna distrugerea mărturiei pe care Domnul ne-a încredințat-o. Adevărata dragoste de frați trebuie să se împletească cu umblarea pe calea îngustă, adică cu ascultarea strictă față de întregul Cuvânt al lui Dumnezeu. Aceasta este dorința fierbinte a slabului dumneavoastră frate în Hristos, H. Rossier.”

Henri Rossier a fost un creștin credincios Stăpânului său, pe care L-a slujit cu hotărâre prin activitatea sa. Stilul simplu al scrierilor lui Rossier este recunoscut de toți cititorii săi.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

GÂNDEȘTE ALTRUIST. DĂRUIEȘTE CU GENEROZITATE – Fundația SEER

„Fiecare din voi să se uite… la foloasele altora.” (Filipeni 2:4)

 Apostolul Pavel scrie: „Nu faceți nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă; ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai presus de el însuși. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci și la foloasele altora. Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus” (Filipeni 2:3-5). Devii tot mai altruist atunci când iei hotărârea de a nu te mai gândi atât de mult la tine și de a începe să cauți modalități de a-i ajuta pe ceilalți.

Dacă dorești să semeni mai mult cu Hristos și să fii mai altruist, începe să faci aceste două lucruri:

1) Implică-te în problemele oamenilor cu nevoi. E un lucru riscant? Firește! Riști să fii respins, să nu fii înțeles… riști să faci greșeli… Dar când ești altruist, ajungi să poți vedea nevoile cuiva și să faci ceva pentru a i le împlini. Cu alte cuvinte, te implici!

2) Dăruiește în ascuns și fără semnătură. Domnul Isus ne-a atenționat: „să nu vă îndepliniți neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiți văzuți de ei; altminteri, nu veți avea răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri… Ci tu, când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta, pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti.” (Matei 6:1-4).

E mai ușor să dăruiești când ai parte de recunoaștere, decât atunci când nimeni nu știe de fapta ta. Însă cei ce dăruiesc pentru recunoaștere și aplauze și-au primit deja răsplata (vezi Matei 6:2). Există beneficii spirituale, mentale și emoționale pentru cei care dăruiesc în ascuns. Încearcă! Împlinirea pe care o vei simți te va încuraja să faci din „dăruirea în ascuns” un mod de viață.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

1 Samuel 2:27-36

În ochii poporului, conduita rea a fiilor lui Eli era scandaloasă. Şi ce dezonoare a adus ea numelui lui Dumnezeu! Hofni şi Fineas (acesta din urmă poartă chiar numele unui mare preot credincios: Numeri 25.11) fuseseră crescuţi în apropierea sanctuarului, în strâns contact cu adevărurile divine. Mare era răspunderea lor comparativ cu cea a poporului! Mare este şi răspunderea noastră, dacă am avut aceleaşi privilegii conferite de educaţia pe care am primit-o!

Eli, în sine un om evlavios, n-a ştiut să-şi înfrâneze copiii. În mod cert a încercat să-i mustre (v. 23), dar i-a lipsit fermitatea. Unii copii îi găsesc pe părinţii lor câteodată prea severi. Ei ar trebui să ia în considerare consecinţele educaţiei lipsite de fermitate asupra fiilor lui Eli! Chiar pentru Eli însuşi, aceste urmări au fost dramatice: casa lui a fost scoasă din slujba preoţiei, fiii săi au fost omorâţi în aceeaşi zi. Un profet este trimis să-i aducă acest trist mesaj. Noul Testament confirmă că, atunci când copiii unui slujitor al lui Dumnezeu nu sunt supuşi şi disciplinaţi, ei pot anihila toată puterea serviciului tatălui lor (1 Timotei 3.4, 5). Sub incidenţa acestui avertisment se poate afla familia unuia sau altuia dintre tinerii noştri cititori.

12 Februarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Și a ajuns la Derbe și la Listra. Și, iată, acolo era un ucenic cu numele Timotei, fiu al unei iudeice credincioase, dar al unui tată grec. El avea bună mărturie de la frații din Listra și din Iconia. Pe el îl voia Pavel ca să plece împreună cu el; și, luându-l, l-a circumcis, din cauza iudeilor care erau în acele locuri, pentru că toți știau că tatăl lui era grec.
Apoi, după paisprezece ani, m-am suit din nou la Ierusalim cu Barnaba, luându-l cu mine și pe Tit. Și m-am suit potrivit unei descoperiri și le-am prezentat evanghelia pe care o predic printre națiuni, dar în special celor mai de seamă, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar; dar nici Tit, care era împreună cu mine, fiind grec, n-a fost obligat să se circumcidă.

Fapte 16.1-3; Galateni 2.1-3

Atât Timotei, cât și Tit au început să-L slujească pe Domnul ca ajutoare ale apostolului Pavel. Vedem că atunci când Pavel l-a luat pe Timotei cu el în cea de-a doua călătorie misionară a lui, mai întâi l-a circumcis, din cauza iudeilor din acel ținut. Mai târziu, în Epistola sa către Galateni, Pavel folosește argumentul de a nu-l fi circumcis pe Tit, atunci când l-a luat cu el la Ierusalim. De ce a făcut el această diferență?

Mama și bunica lui Timotei erau iudeice evlavioase, care îl învățaseră pe acesta încă din copilărie scripturile Vechiului Testament. Tatăl său era grec, lucru cunoscut de toți. Legea iudaică, chiar și în prezent, consideră un copil a fi iudeu dacă mama lui este iudeică. A aduce un tânăr iudeu necircumcis într-o sinagogă, unde Pavel obișnuia să intre în cetățile pe care le vizita, ar fi fost un lucru jignitor pentru iudei. Principiul lui Pavel era: „Cu iudeii m-am făcut iudeu, ca să-i câștig pe iudei” (1 Corinteni 9.20). El evita astfel să fie o pricină de poticnire pentru cei pe care încerca să-i câștige pentru Domnul – un excelent principiu pe care trebuie să-l urmăm și noi. Vedem deci că Timotei a învățat devreme ce însemna să-și ia partea la suferință, ca un bun ostaș al lui Isus Hristos (2 Timotei 2.3).

Tit, care era grec, a mers împreună cu Pavel la Ierusalim, unde avea să se dezbată problema dacă era necesar ca cei dintre neamuri să fie circumciși pentru a fi mântuiți. Mântuirea este doar prin credința în Hristos. Accentuând acest principiu, Pavel dinadins nu l-a circumcis pe Tit, fiindcă acest lucru ar fi fost cu totul nepotrivit.

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ca niște buni administratori ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare dintre voi să slujească altora după darul pe care l-a primit.

1 Petru 4.10

Misiunea unui medic – Henri Rossier (3)

Henri Rossier a scris pe 16 noiembrie 1921, pentru cei care veneau după el, un ultim mesaj, plin de învățăminte:

„Către frații mei: Gândul de a pleca acasă la Domnul meu îmi este foarte plăcut și nu este tulburat de nimic. Este ancorat în pacea cu Dumnezeu. În ciuda legăturii familiale foarte fericite, nu îmi pare rău de nimic, iar Dumnezeu știe că îi iubesc pe toți ai mei și pe toți frații și că prețuiesc afecțiunea lor. Dacă nu simt nicio amărăciune la gândul de a părăsi aceste persoane, atunci cu atât mai puțin la gândul de a părăsi lucrurile de pe acest pământ. Singurul lucru care mi-ar putea provoca un anumit regret ar fi întreruperea lucrului început. Însă, referitor la slujba mea deosebită pentru Adunarea Sa, am încredere deplină că Domnul Se va îngriji, prin faptul că El, până la revenirea Lui, va pregăti unelte potrivite pentru această misiune. El S-a îngrijit deja de cea mai importantă ediție, aceea a Sfintei Scripturi… Un lucru doresc totuși să savurez tot mai mult ca preludiu al fericirii veșnice: prezența personală a Domnului într-o vreme în care noi nu Îl vedem încă – prezența Lui, care se exprimă prin cuvintele: «Tu ești cu mine». Cred că noi toți ar trebui să căutăm aceasta. Las în urmă tuturor fraților mei acest cuvânt: Coloseni 3.13-15. Las în urmă tuturor fraților care sunt preocupați cu lucrarea un alt cuvânt: Romani 12.3″.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

STAI SAU SLUJEȘTI? – Fundația SEER

„Căci care este mai mare: cine stă la masă sau cine slujește la masă?” (Luca 22:27)

Lumea venerează bogăția, puterea, talentul și faima. Și uneori consideră slujirea drept înjositoare. Dar Domnul Isus a folosit o unitate de măsură diferită, când i-a întrebat pe ucenici: „Care este mai mare: cine stă la masă sau cine slujește la masă?” Apoi, El a dat un răspuns, și a adăugat: „Eu totuși, sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujește la masă.” Apostolul Pavel spune că Isus „S-a dezbrăcat pe Sine Însuși și a luat un chip de rob…” (Filipeni 2:7) Pentru a fi slujitor, trebuie mai întâi să te golești de egoismul tău, iar acest lucru înseamnă moarte față de sine. În calitate de creștini, ne place să ne numim slujitori… dar cum reacționăm oare atunci când suntem tratați ca atare? În camera de sus, ucenicii căutau fiecare un loc bun unde să se așeze, dar Domnul Isus a căutat un loc de unde să slujească! Și în timp ce ei așteptau să fie slujiți, El a luat un lighean și le-a spălat picioarele murdare și pline de bătături. Îți poți imagina cum s-au simțit? Lumea clasifică rangul cuiva după numărul de oameni care îl slujesc… dar Dumnezeu este mult mai interesat de numărul celor pe care tu îi slujești! El îi onorează pe cei ce fac o lucrare lipsită de egoism, fără să se plângă sau să caute recunoaștere. Așadar, iată întrebarea care se ridică: cu ce te ocupi mai mult zilele acestea – cu „statul la masă” sau cu „slujitul?” Dacă mai mult stai la masă, e timpul să-I ceri lui Dumnezeu un duh altruist și o inimă de slujitor, și să începi să cauți ocazii de a sluji oriunde te duce El. De ce? Pentru că Domnul Isus a trăit ca să slujească, iar Cuvântul Său pentru tine este acesta: „Robul nu este mai mare decât stăpânul său” (Ioan 15:20).

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

1 Samuel 2:12-26

Aşa cum promisese, Ana s-a despărţit de fiul ei, care de atunci încolo a locuit cu Eli la Şilo, în prezenţa Domnului. Să remarcăm contrastul dintre acest mic copil care slujea şi fiii lui Eli, deja adulţi, care, prin purtarea lor rea, constituiau o ruşine pentru preoţie. Ce exemplu rău dădeau ei întregului popor şi, în particular, micului Samuel care-i vedea în fiecare zi! Voi, care sunteţi vârstnici, trebuie să fiţi atenţi la exemplul pe care îl daţi celor mai tineri, care vă observă. Amintiţi-vă de aceste cuvinte solemne ale Domnului din Matei 18.6: „Oricui va face să se poticnească unul singur din aceşti micuţi care cred în Mine, îi este de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară şi să fie scufundat în adâncul mării“. Iar în ce vă priveşte pe voi, cei tineri, nu vă lăsaţi influenţaţi de comportamentul rău al unora mai în vârstă, care se numesc pe ei înşişi creştini. Priviţi la Domnul Isus!

Din această istorie frumoasă a lui Israel putem lua pentru noi adevărul că şi un copil mic poate să-I
servească Domnului; mai mult, că la această vârstă el poate fi asemenea lui Isus (comp. v. 26 cu Luca 2.52).

10 Februarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Noi toți am fost botezați de un singur Duh într-un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie liberi; și tuturor ni s-a dat să bem dintr-un singur Duh.

1 Corinteni 12.13

În Fapte 2, cei o sută douăzeci de credincioși care se aflau în camera de sus au fost aduși, prin coborârea Duhului Sfânt, într-o unitate organică, cea a Trupului lui Hristos.

În zilele din vechime, cei care se temeau de Domnul au fost în răstimpuri aproape unii de alții și „au vorbit unii cu alții”, însă nu exista o legătură organică între ei. Ei erau ca niște mere puse într-un butoi, care erau presate și apropiate unele de altele, însă fără să existe o legătură între ele. Dacă butoiul ar fi fost vărsat, merele s-ar fi rostogolit în toate direcțiile, căci nu era nimic care să le lege împreună.

În creștinism, trupul uman este cel folosit ca imagine pentru prezentarea relațiilor dintre creștini. Noi suntem împreună-mădulare ale aceluiași trup. Dacă un om cade pe stradă, degetele, picioarele, ochii și urechile lui nu se rostogolesc în toate direcțiile, precum merele vărsate dintr-un butoi. Mădularele trupului sunt unite între ele și formează împreună un singur organism.

Noi, creștinii, nu suntem ca cei care au trăit în dispensațiile trecute. Aceștia au fost ca niște mere; noi suntem mădulare ale unui organism viu, format la Cincizecime, atunci când Duhul Sfânt a fost dăruit fiecăruia dintre cei credincioși. Fiind locuiți de un singur Duh, formăm împreună un singur trup.

H. P. Barker

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dorim însă ca fiecare dintre voi … să călcați pe urmele celor care prin credință și răbdare moștenesc făgăduințele.

Evrei 6.11,12

Misiunea unui medic – Henri Rossier (1)

În bunătatea Sa, Dumnezeu ne-a lăsat exemple de creștini care s-au dedicat în slujba Lui. Unul dintre aceștia este Henri Rossier, care s-a născut la 25 ianuarie 1835 în Vevey (Elveția). După ce a studiat medicina la Zürich și Würzburg, tânărul Henri s-a stabilit în anul 1859 ca medic în Vevey, unde a început o muncă plină de sacrificii, care a continuat mai mult de cincizeci de ani. În slujba sa, el a adus pacienților săi bolnavi nu doar alinarea suferințelor lor trupești, ci și mângâierea Cuvântului lui Dumnezeu. În anul 1862, Henri Rossier s-a căsătorit cu Madelaine de Graffenried din Berna. Le-au fost dăruiți șase copii.

Încă înainte de anul 1870 a dorit să viziteze diferite adunări ale creștinilor. Și unde este deschidere de inimă, Dumnezeu dăruiește și binecuvântare în lucrare. Acestei slujbe, Henri i s-a dedicat din ce în ce mai mult. El a luat parte la numeroase conferințe și a vizitat adunări din Elveția franceză, din Elveția germană, din sudul Franței și din Germania. De asemenea, încă de timpuriu a început să traducă în limba franceză anumite scrieri creștine. Ca editor a dat dovadă de o putere de creație neobosită. În afară de aceasta, Henri Rossier a scris comentarii la aproape toate cărțile Bibliei, având în atenție în mod deosebit cărțile istorice ale Vechiului Testament. Din Noul Testament s-a ocupat în scrierile sale mai ales cu epistolele lui Pavel și ale lui Petru.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CONTROLEAZĂ-ȚI MINTEA! – Fundația SEER

„Tot ce este adevărat… vrednic de cinste… drept… curat… vrednic de iubit… orice faptă bună… aceea să vă însuflețească.” (Filipeni 4:8).

Există un proverb care spune: „O minte inactivă este atelierul diavolului.” Biblia spune: „Satana a intrat în Iuda… Iuda s-a dus să se înțeleagă cu preoții cei mai de seamă și cu căpeteniile străjerilor Templului cum să-L dea în mâinile lor.” (Luca 22:3-4). Se pare că Iuda era preocupat tot timpul de bani, și Satan a exploatat lucrul acesta spre pierzarea lui. În cei trei ani în care Iuda L-a urmat pe Domnul Isus, cu siguranță L-a auzit avertizându-i pe oameni despre pericolul iubirii de bani, dar el nu a priceput mesajul. Mintea ta nu încetează niciodată să lucreze, și dacă nu o ții în frâu, te va controla ea pe tine! Apostolul Pavel scrie: „Tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.” (Filipeni 4:8)

Ceea ce devii este rezultatul direct al gândurilor din mintea ta. Ralph Waldo Emerson a spus că: „Viața este formată din ceea ce gândește omul toată ziua.” John Locke afirma la rândul său: „Faptele oamenilor sunt cei mai mari interpreți ai gândurilor lor.” James Allen a zis: „Astăzi te afli acolo unde te-au adus gândurile tale. Mâine vei fi acolo unde te vor duce gândurile tale.”

De aceea, apostolul Petru ne îndeamnă: „încingeți-vă coapsele minții voastre, fiți treji” (1 Petru 1:13). Acesta este motivul pentru care psalmistul a scris: „Păzește, de asemenea, pe robul Tău de mândrie, ca să nu stăpânească ea peste mine! Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari. Primește cu bunăvoință cuvintele gurii mele, și cugetele inimii mele, Doamne, Stânca mea și Izbăvitorul meu!” (Psalmul 19:13-14). Să reținem cuvintele: „cugetele inimii mele…”

Cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Controlează-ți mintea!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

1 Samuel 1:12-28

Dumnezeu nu răspunde rugăciunilor care au în vedere numai satisfacţia noastră (Iacov 4.3). Dimpotrivă, dacă scopul nostru este gloria Lui, niciodată nu va ezita să ne răspundă la rugăciuni (Ioan 14.13). Acesta este şi cazul Anei. Ea a cerut un fiu, nu ca să-l păstreze în mod egoist, ci ca el să devină un slujitor al lui Dumnezeu pentru „toate zilele vieţii lui“ (v.11). Aceasta este şi cea mai scumpă dorinţă a părinţilor credincioşi: copiii lor să se poată consacra Domnului Isus de timpuriu. Fără nici o îndoială că aşa a fost rugăciunea părinţilor multora dintre tinerii noştri cititori, chiar înainte de a-i fi născut. Dar răspunsul depinde şi de voia
voastră personală. Dacă, asemenea lui Samuel, aveţi o mamă evlavioasă, care zi de zi v-a prezentat înaintea Domnului, sunteţi privilegiaţi; dar purtaţi şi o mare răspundere.

Ana a adus problema ei la cunoştinţa lui Dumnezeu „prin rugăciune şi prin cerere“, cum îndeamnă Filipeni 4.6. Dar ea a înţeles şi versetul anterior atunci când i-a răspuns cu blândeţe lui Eli, care o acuzase pe nedrept că este beată. Acum nu mai are aceeaşi înfăţişare tristă. Pacea lui Dumnezeu îi umple inima (Filipeni 4.7) înainte chiar de a primi răspunsul care nu va întârzia. „Ascultat de Dumnezeu“ (sau „Cerut de la Dumnezeu“ – v.20) va fi numele micului Samuel.

9 Februarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu pot să rog acum pe Tatăl Meu, și să-Mi pună la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? Atunci cum se vor împlini Scripturile, care zic că așa trebuie să fie?

Matei 26.53,54

Suntem martori acum la felul cum El Se supune simplu, blând și smerit cu inima. Avea la dispoziție mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri, dar cum s-ar fi împlinit altfel Scripturile? Remarcați lucrul cel mai izbitor aici: în acest moment extraordinar, când El Se îndrepta să bea acel pahar, când Cuvântul făcut trup, binecuvântatul Fiu al lui Dumnezeu, urma să sufere ceea ce niciunul dintre noi nu poate pătrunde – să îndure ceea ce se datora păcatului – în acest moment deci, Scripturile, cuvintele pe care Dumnezeu le spusese, trebuiau împlinite. Ce mărturie puternică a faptului că ele erau expresia gândurilor divine – ale Tatălui Său, chiar ale Domnului Însuși! Și așa ar trebui să fie și pentru noi. Când Satan a venit la El în pustie, s-a lovit de un text – „Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu”. Când vine iarăși – din nou: „Este scris”. Acum, în acest ultim moment, Scripturile trebuiau să fie împlinite. Domnului, cu privire la gândul lui Dumnezeu, Îi era de ajuns Scriptura. El era într-o comuniune perfectă și infinită cu Tatăl. Priviți la răbdarea plină de delicatețe cu care vorbește mulțimilor – „În toate zilele stăteam și învățam poporul în templu și n-ați pus mâna pe Mine”!

În Ioan vedem latura divină a acestui lucru: „Nimeni n-a pus mâna pe El, căci nu-I venise încă ceasul”. Timpul venise acum: „Toate acestea s-au întâmplat ca să se împlinească scripturile prorocilor”. Ce imagine a ascultării, a supunerii desăvârșite față de gândul lui Dumnezeu! Totul înaintează până la punctul când „toți ucenicii L-au părăsit și au fugit”. Nu avea să aibă niciun mângâietor.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Tot așa și Hristos nu Și-a luat singur slava.

Evrei 5.5

Onorat de Dumnezeu

Isus Hristos S-a smerit pe Sine Însuși. El a venit de bunăvoie din cer și a luat aici, ca Om, poziția unui Rob, pentru a-I sluji Dumnezeului Său și pentru a asculta de El. Domnul Isus a coborât tot mai adânc, până a ocupat locul cel mai de jos la cruce. Acolo, El Și-a dat viața spre onoarea lui Dumnezeu și pentru mântuirea noastră.

Dar, după ce a împlinit lucrarea, El nu S-a proslăvit pe Sine. Acest lucru l-a lăsat în mâna Dumnezeului și Tatălui Său, care a fost atât de satisfăcut văzând smerirea de bunăvoie a Fiului Său.

A treia zi după moartea Sa pe cruce, Tatăl Și-a arătat gloria, înviindu-L din morți. El nu a putut permite ca singurul Om care L-a onorat printr-o viață desăvârșită să rămână în mormânt și să vadă putrezirea.

După patruzeci de zile de la învierea Sa, Dumnezeu L-a luat pe Domnul Isus în cer. Ce onoare pentru El, care a fost atât de disprețuit aici, pe pământ! El a fost înălțat din mijlocul ucenicilor, ca să fie în cer ca primul Om.

Dumnezeu a dorit să-L onoreze și mai mult pe Fiul Său. El I-a spus: „Așază-Te la dreapta Mea”. În acest loc de onoare, El este Domn și Cap al întregului univers.

Dumnezeu Îl va așeza în mod public în curând pe Hristosul Său ca Împărat peste cer și pământ. Dumnezeu va purta de grijă ca orice genunchi să se plece înaintea Lui și ca orice limbă să mărturisească faptul că El este Domnul.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

GÂNDIREA SUB CĂLĂUZIREA DUHULUI SFÂNT – Fundația SEER

„Noi însă avem gândul lui Hristos.” (1 Corinteni 2:16)

Biblia spune: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său.” (1 Corinteni 2:9-10). Îl „iubești” tu pe Dumnezeu? Dacă-L iubești, El îți va descoperi gândurile Sale. Ce privilegiu, ce avantaj! Apostolul Pavel scrie: „vorbim despre ele nu cu vorbiri învățate de la înțelepciunea omenească, ci cu vorbiri învățate de la Duhul Sfânt” (1 Corinteni 2:13). Nu face greșeala de a limita „lucrurile spirituale” la rugăciune, citirea Bibliei și activitățile de la biserică. Această promisiune se aplică tuturor domeniilor din viața ta, inclusiv familiei, finanțelor, carierei etc.

Biblia spune: „Noi… avem gândul lui Hristos.” Asta înseamnă că atunci când te confrunți cu o problemă, te poți ruga: „Doamne, ajută-mă să văd lucrurile așa cum le vezi Tu!” Când trebuie să iei o decizie importantă, te poți ruga: „Doamne, descoperă-mi ceea ce nu știu și învață-mă ce trebuie să învăț, așa încât decizia mea să fie după voia Ta și spre binele tuturor celor implicați!”

În loc să-L îngrădești pe Dumnezeu în biserică și în așa-numitele „activități spirituale,” cere-I ajutorul în toate domeniile din viața ta. Psalmul 46:10 spune: „Opriți-vă, și să știți că Eu sunt Dumnezeu.” Asta înseamnă că trebuie să te oprești suficient de mult timp ca El să pună gândurile Sale în mintea ta. Când se întâmplă lucrul acesta – și se va întâmpla! – nu vei mai dori niciodată să gândești altfel!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

1 Samuel 1:1-11

Ajungem astăzi la cărţile lui Samuel. Totuşi perioada judecătorilor nu s-a încheiat şi-i vom vedea pe încă doi dintre ei –
Eli şi Samuel
– înainte ca să debuteze
perioada împăraţilor. La fel cum a procedat în cazul lui Samson, Dumnezeu începe prin a ne prezenta familia în care urma să se nască Samuel. Elcana era un levit (1 Cronici 6.33-38) care locuia în ţinutul muntos al lui Efraim (v. 1). El avea două soţii: Penina şi Ana. Faptul acesta nu era după gândul lui Dumnezeu şi vom vedea care-i sunt consecinţele în această familie: dispute continue, până acolo încât Penina poate fi numită rivala (adversara) Anei. În loc să o mângâie pentru că nu are copilul pe care şi-l doreşte, Penina nu încetează să o „provoace amar“. Ce trist este să găsim duşmani într-o familie! Cum sunt raporturile noastre cu fraţii şi cu surorile noastre?

În fiecare an, Elcana se suia cu familia lui la Şilo, locul unde Domnul aşezase amintirea numelui Său. Acolo se găseau chivotul legământului şi preoţii. Ana, de data aceasta, îşi aduce acolo durerea şi o expune înaintea lui Dumnezeu, în rugăciune. Nu era acesta cel mai bun lucru pe care-l putea face? Să procedăm şi noi la fel, în loc să răspundem acelora care ne răscolesc durerea. Atunci vom realiza că avem de-a face cu „Dumnezeul oricărei mângâieri“ (2 Corinteni 1.3).