Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “februarie 16, 2020”

16 Februarie

DOMNUL ESTE APROAPE

Cu siguranță, El suferințele noastre le-a purtat și durerile noastre le-a luat asupra Lui; iar noi, noi L-am socotit pedepsit, lovit de Dumnezeu și chinuit. Dar El era străpuns pentru fărădelegile noastre, zdrobit pentru nelegiuirile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea era asupra Lui și prin rănile Lui suntem vindecați.

Isaia 53.4,5



Acestea vor fi cuvintele rămășiței lui Israel într-o zi viitoare, când toți cei din această rămășiță vor fi născuți din nou prin intervenția harului minunat al lui Dumnezeu. În trecut, ei au crezut că Domnul Isus era pedepsit de Dumnezeu fiindcă pretinsese că era Hristosul. Apoi își vor da seama că El este într-adevăr atât Hristosul, cât și Fiul etern al lui Dumnezeu. Cât de adânc vor vorbi aceste lucruri inimilor lor! Deși vreme de veacuri au socotit suferințele crucii a fi judecata lui Dumnezeu împotriva vinei personale a Domnului, atunci ei vor înțelege că aceste suferințe au fost de fapt pentru propriile lor greșeli și fărădelegi.

Ei s-au făcut vinovați de răstignirea Domnului gloriei, însă au îndrăznit să pretindă că nu au făcut altceva decât să execute judecata lui Dumnezeu asupra Lui. Înțelegerea acestui lucru îi va umili deplin pe cei care au fost odinioară îngâmfați și vrăjmași Domnului Isus. Păcatele lor au rămas neiertate secole întregi, în ciuda jertfei aduse în vederea lor. Doar atunci când vor fi aduși la viață prin credința în Domnul Isus vor fi făcuți părtași valorii acelei jertfe. Umiliți în țărână, ei vor recunoaște, așa cum fac credincioșii din ziua de astăzi, că „El era străpuns pentru fărădelegile noastre, zdrobit pentru nelegiuirile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea era asupra Lui și prin rănile Lui suntem vindecați” (versetul 5).

Din nefericire, mulți Îl resping încă astăzi, însă noi ne bucurăm că, în orice colț al lumii, bărbați, femei și copii sunt aduși la acest Mântuitor plin de dragoste. Ei au de intonat o cântare nouă: „Ai fost înjunghiat și ai răscumpărat pentru Dumnezeu, prin sângele Tău, din orice seminție și limbă și popor și națiune” (Apocalipsa 5.9). Ce Mântuitor minunat!

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

De unde are El aceste lucruri? Ce fel de înțelepciune este aceasta, care I-a fost dată? Și cum se fac astfel de minuni prin mâinile Lui?

Marcu 6.2



Aproape de nevoile noastre

Nu este niciun om așa de milos ca Domnul Isus, niciunul așa de binevoitor și de care să te poți apropia așa de ușor cum este El! În toată Ființa Sa se observă o gingășie și o amabilitate care zadarnic sunt căutate la oameni. Aceasta este parte din gloria Domnului și Mântuitorului nostru. Și, cu toate acestea, El era un Străin pe pământ, un Necunoscut. Dar ori de câte ori era un necaz sau o nevoie, Isus S-a arătat foarte aproape. Domnul nu doar că a privit necazul din jurul Lui, ci a luat parte la acesta cu o compasiune adâncă, care venea din lăuntrul Lui. Domnul nu numai că a condamnat necurăția din jurul Lui, ci a menținut chiar și distanța pe care o cerea sfințenia, față de orice atingere cu răul și orice formă de întinare. Să-L privim deopotrivă în această îndepărtare și în această apropiere!

După o zi de lucru obositoare, ucenicii s-au întors la Domnul. El S-a îngrijit de ei, a avut înțelegere față de oboseala lor și de aceea le-a spus: „odihniți-vă puțin”. Dar, pentru că mulțimea alerga deja la El, Domnul S-a adresat cu aceeași dragoste și acestor oameni, a înțeles situația lor și S-a așezat să-i învețe, căci ei erau în ochii Lui ca niște oi fără păstor. În toate acestea vedem cum Domnul Isus este întotdeauna aproape de multele nevoi care apar înaintea Lui.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

BINECUVÂNTAREA ESTE O POVARĂ? – Fundația SEER

„Viața cuiva nu stă în belșugul avuției lui.” (Luca 12:15)

În cartea „Insula misterioasă” a scriitorului Jules Verne, cinci persoane scapă din închisoare deturnând un balon cu aer cald. În scurt timp, ei își dau seama că vântul îi poartă deasupra oceanului. Văd cum orizontul se îndepărtează, și își dau seama că pierd din altitudine. Pentru că nu au cum să încălzească aerul din balon, ei încep să arunce peste bord greutatea în exces. Încălțăminte, jachete și arme sunt aruncate cu părere de rău în ocean și ei se bucură atunci când balonul se ridică din nou. Dar nu după mult timp se apropie iarăși de valuri, în mod periculos, și atunci încep să-și arunce hrana peste bord. A treia oară, balonul începe să coboare și de data aceasta unul dintre ei sugerează să lege laolaltă funiile care conectează balonul la coșul în care călătoresc, apoi să se prindă de funii și să taie coșul cel greu. Podeaua pe care stăteau cade și balonul se ridică încă o dată.

Viețile lor au fost salvate pentru că au învățat care sunt lucrurile de care se pot lipsi ca să trăiască.

De ce a spus Domnul Isus: „Viața cuiva nu stă în belșugul avuției lui”? Pentru că ceea ce ai considerat a fi o binecuvântare poate ajunge să fie o povară. Lucrul pentru care te zbați astăzi, mâine te poate stresa. Domnul Isus a zis: „Tatăl vostru cel ceresc știe că aveți trebuință de ele. Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:32-33).


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

1 Samuel 4:12-22


Planurile au fost dejucate. Prezenţa chivotului în mijlocul unui popor aflat într-o asemenea stare rea n-a împiedicat dezastrul. Chivotul este luat (vezi Psalmul 78.60, 61). Ce ruşine se aruncă asupra unui regiment când inamicul îi ia drapelul! Cu atât mai mult, ce ruşine a fost pentru poporul Israel când le-a fost luat însuşi tronul lui Dumnezeu! Cum pot celebra ei ziua ispăşirii (Levitic 16.14,15) în absenţa capacului ispăşirii, unde trebuia să fie stropit sângele? Şi, de asemenea, cum pot s-o facă fără urmaşii lui Aaron, care împlineau ceremonialul, când, în acelaşi timp, profeţia luase sfârşit? Hofni şi Fineas fuseseră omorâţi amândoi.

Eli ar fi avut probabil un mijloc de a îndepărta pedeapsa divină aflată asupra lui Israel. Conform Deuteronom 21.18-21, ar fi trebuit să-şi scoată fiii înaintea poporului ca să fie omorâţi cu pietre din cauza purtării lor rele. Dar Eli nu avusese curajul necesar pentru a face aşa. Aşadar, acum nu numai Hofni şi Fineas au murit, ci şi treizeci şi patru de mii de oameni împreună cu ei. Iar chivotul sfânt, gloria lui Israel, a fost luat de la ei. Această ultimă ştire este cea care îl ucide pe bătrân. Chivotul era mai drag inimii lui decât propria familie şi acelaşi lucru este adevărat şi pentru nora lui. Punând copilului numele: I-Cabod (ŤNu este glorieť sau ŤUnde este gloria?ť), ea pronunţă discursul funerar pentru poporul ei.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: