Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “februarie 25, 2020”

25 Februarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Pentru că este ca un om care, plecând din țară, i-a chemat pe robii săi și le-a încredințat averea lui; și unuia i-a dat cinci talanți, altuia doi și altuia unul: fiecăruia după puterea lui; și îndată a plecat din țară.

Matei 25.14,15



Să ne oprim pentru un moment și să privim la țelul vieților noastre. Trăim pentru interesele noastre? Este energia noastră cheltuită doar pentru familie? Sau poate ambiția noastră este să schimbăm lumea în mai bine.

Toate aceste scopuri sunt zadarnice și nu au valoare. Fiind urmași ai lui Hristos, trebuie să ne modelăm viața după a Lui. Iar Matei 20.28 ne spune că El nu a venit să fie slujit, ci să slujească.

Câteodată ne simțim copleșiți privind la felul uimitor în care alți credincioși au slujit Domnului. Avându-L pe Dumnezeu de partea lui, împăratul David a purtat cu succes războaiele Domnului. De asemenea există evangheliști astăzi care predică înaintea a mii de oameni și mulți sunt câștigați pentru Domnul. Cum am putea să ne comparăm cu unii ca aceștia? În timp ce comparațiile ne pot descuraja, unii creștini folosesc și alte scuze pentru a nu încerca: lipsa de experiență sau faptul că nu au o personalitate potrivită pentru anumite lucrări.

Chemarea lui Dumnezeu însă este unică. El dăruiește resurse pentru orice situație și putere pentru tot ceea ce ne cere să facem. Să ne aducem aminte întotdeauna că noi nu suntem decât instrumente și că este o mare binecuvântare să putem fi folosiți de El.

Ne demonstrăm noi dragostea pentru Tatăl nostru ceresc slujind altora? Ar trebuie să trăim în așa fel, încât în fiecare seară să putem spune: «Doamne, astăzi am încercat să Te slujesc cum am putut mai bine»!

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule, și reînnoiește înăuntrul meu un duh statornic. Dă-mi … bucuria mântuirii Tale.

Psalmul 51.10,12



Bucuria unui asiatic

Un băștinaș păgân din Asia a găsit o carte cu Psalmi, pe care o pierduse un turist. Păgânul știa să citească; de aceea s-a apucat să citească necunoscuta carte și, înainte de a o fi terminat de citit, s-a hotărât să renunțe la idolatrie și și-a aruncat idolii. Timp de douăzeci de ani L-a cinstit pe Dumnezeul cel veșnic, așa cum este El arătat în Psalmi și a folosit Psalmul 51, pe care l-a învățat pe de rost, ca pe rugăciunea lui zilnică. După un timp s-a întâlnit cu un misionar, care i-a dat Noul Testament. Acum, pentru prima dată, cu o bucurie negrăită, localnicul a citit istoria răscumpărării și L-a cunoscut pe Domnul Isus, Mântuitorul lumii, ca pe Răscumpărătorul lui. Bucuria și veselia lui nu cunoșteau margini și, fericit, a strigat: „Până acum am umblat în lumina stelelor; dar acum mi-a răsărit soarele!”.

Cu siguranță, găsirea acelei cărți cu Psalmi nu a fost o întâmplare. Pretutindeni unde ajunge Biblia, ea produce efecte neimaginate. Biblia este Cartea lui Dumnezeu. Biblia ne face cunoscut gândurile, înțelepciunea și dragostea lui Dumnezeu; ea ne pătrunde și ne formează inima și duhul și ne aduce în starea de a trăi potrivit voii Sale. Biblia este singura carte care schimbă viața celor ce primesc mesajul ei în inimile lor. Nicio carte din lume nu a adus atâta mângâiere, atâta liniște, atâta pace, atâta odihnă și atâta schimbare în modul de a trăi și de a gândi, așa cum o face Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia.

Credința, nădejdea și dragostea noastră față de Dumnezeu se vor întări prin cercetarea Bibliei.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ-I RIDICI PE CEI CĂZUȚI (3) – Fundația SEER

„Trebuia să treacă prin Samaria…” (Ioan 4:4)


Oare de ce spune Biblia că Domnul Isus „trebuia să treacă prin Samaria”? Pentru a o răscumpăra pe femeia căzută care avea menirea să ducă Evanghelia în Samaria pentru prima oară. Să ne gândim la situația cu care Se confrunta Domnul Isus: căldura era arzătoare, călătoria era lungă și trebuia să meargă pe jos… El știa că nu va fi bine primit acolo din cauza animozității îndelungate dintre iudei și samariteni.

În zilele acelea, femeile își acopereau fața și nu aveau voie să vorbească cu bărbații din afara propriilor lor familii. Această femeie era deja subiect de discuție în cetate, deoarece avea la activ cinci divorțuri. Și atunci, de ce va fi simțit Domnul Isus că „trebuia să treacă prin Samaria”? Deoarece o vedea ca pe un diamant în stare brută. El S-a uitat dincolo de problema femeii și i-a văzut potențialul pentru Împărăția Sa. Biblia spune: „Mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii” (Ioan 4:39). Care este învățătura pentru noi, de aici? Isus nu S-a lăsat controlat de un orar; voia lui Dumnezeu și nevoile celor aflați în suferință Îl ghidau!

El a fost dispus să Se abată de la drumul Său, să schimbe tradiția și să desțelenească un pământ nou pentru aceasta. Să observăm ce le-a spus Isus ucenicilor Săi după aceea: „Nu ziceți voi că mai sunt patru luni până la seceriș? Iată, Eu vă spun: Ridicați-vă ochii, și priviți holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriș. Cine seceră, primește o plată, și strânge roadă pentru viața veșnică; pentru ca și cel ce seamănă și cel ce seceră să se bucure în același timp.” (Ioan 4:35-36). Deci, tu ești dispus să faci ceva pentru cei căzuți?


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

1 Samuel 10:13-27


Acum, după ce Dumnezeu i-a făcut cunoscut împăratul pe care îl va da poporului Său, Samuel strânge pe Israel pentru a li-l prezenta. Dar trebuie să arate că această alegere vine cu adevărat de la Domnul; de aceea va confirma înaintea întregului popor prin tragere la sorţi. Saul este ales şi poporul îl aclamează cu un strigăt puternic: „Trăiască
împăratul!“
Zi de sărbătoare şi de
bucurie? Ah, mai degrabă este o zi tristă în istoria lui Israel!
„Voi aţi lepădat astăzi pe Dumnezeul vostru“
– le spune profetul (v. 19). Scena aceasta ne poartă de-a lungul multor secole, mai târziu, spre un moment când acelaşi popor Îl va respinge pe Fiul lui Dumnezeu, spunându-i lui Pilat: „Nu avem împărat decât pe Cezarul!“ (Ioan 19.15); sau, din nou, cum este scris în Luca 19.14, „Nu vrem ca acesta să
împărăţească peste noi“. Israel Îl va înălţa pe Mesia al său nu pe un scaun de domnie, ci  pe o cruce purtând următoarea inscripţie: „Isus din Nazaret, regele iudeilor“. Dar acest Rege, care a fost atât de dispreţuit, insultat şi încoronat cu  spini, va apărea în curând ca „Împăratul gloriei“ (expl: Psalmul 24), nu doar ca Mesia al lui Israel.

A spune NU lui Dumnezeu înseamnă a da dovadă de o îndrăzneală fără seamăn. De trei ori poporul a pronunţat acest mic cuvânt (8.19; 10.19; 12.12). Nu sunt şi pentru noi atâtea moduri şi ocazii în care riscăm să procedăm la fel?

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: