Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “februarie 3, 2020”

3 Februarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Știu un om în Hristos … unul ca acesta a fost răpit chiar până la al treilea cer … Mi s-a dat un țepuș pentru carne, un sol al lui Satan, ca să mă pălmuiască, pentru ca să nu mă înalț.

2 Corinteni 12.2,7



Cât de diferită a fost experiența acestui onorat slujitor al Domnului atunci când era în al treilea cer, de cea când era pălmuit de Satan pe acest pământ! El era însă la fel de în siguranță în Hristos atunci când era tulburat, iritat sau îndurerat de efectele țepușului în carne, ca atunci când auzea acele cuvinte incomunicabile în Paradis. Cu siguranță că poziția lui înaintea lui Dumnezeu în Hristos nu a fost în niciun fel alterată de această schimbare remarcabilă de împrejurări și de experiențe.

Este foarte important să stăruim asupra acestui aspect. Toți credincioșii au momente însorite și momente de întuneric. Israel a gustat amărăciunea apelor de la Mara (Exod 15.22-27), după care s-a bucurat de palmierii și de izvoarele de apă de la Elim. Cei mai mulți dintre copiii lui Dumnezeu știu ce înseamnă ca, în anumite momente, să fii umplut de o bucurie negrăită și plină de glorie, iar în alte momente să fii tulburat și apăsat, cu inima zdrobită de suferințele de pe cale.

Suntem însă la fel de în siguranță și de binecuvântați în Hristos când ne aflăm pe calea umilinței și a întristării, ca atunci când suntem fericiți în Domnul. Rămâne întotdeauna adevărat că suntem „cu totul deplini în El, care este Capul oricărei stăpâniri și autorități” (Coloseni 2.10) și că nicio schimbare de împrejurări și de experiențe, fie ele întunecate sau însorite, nu pot în vreun fel clătina siguranța și poziția noastră „în El”; deși este foarte adevărat că putem pierde savurarea acestei realități, dacă ne concentrăm asupra experiențelor sau asupra oricărui alt lucru, în locul lui Hristos. Cât de bine și de înțelept este ca cel credincios să rămână în Domnul Isus și să fie preocupat cu El, căci atunci binecuvântarea va fi întotdeauna partea lui!

H. H. Snell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Voi vorbi inimii ei.

Osea 2.14



Când nu poți dormi (1)

O tânără a povestit bucuroasă cum s-a întors ea la Dumnezeu cu patru ani în urmă.

Totul a început de la faptul că ea nu putea dormi bine noaptea. O neliniște inexplicabilă o cuprindea atunci când voia să adoarmă. De mai multe ori, pe drumul lung spre serviciu, ea fusese furată de somn câteva fracțiuni de secundă la volanul mașinii. Tânăra nu dorea să ia somnifere. Dar ce să facă? Într-o zi, fiind iarăși pe drumul spre locul de muncă, a trecut pe lângă trei afișe așezate unul după altul la o anumită distanță. Pe ele scria: „Citește Biblia!”.

Într-o seară, când iarăși nu putea adormi, i-a venit un gând în minte: „Voi citi Biblia. Desigur, o carte plictisitoare! Dar poate voi adormi de plictiseală la citirea ei”. Dar s-a întâmplat altfel. Ea dorea să se folosească de Biblie ca de un medicament pentru a putea adormi, însă textul devenise tot mai captivant pentru ea. În zilele următoare avea să descopere tot mai multe informații care o atingeau și o zguduiau în adâncul inimii.

Dar problemele cu somnul persistau, iar neliniștea lăuntrică devenea tot mai severă. Într-o zi, tânăra a citit într-un calendar creștin o povestire care i-a mers la inimă. Când mama ei a venit în vizită, i-a relatat povestirea. De aici a început o convorbire lungă despre Dumnezeu și om, despre vină și iertare, despre viață și moarte. Se făcuse târziu în acea seară, iar mama a propus să rămână peste noapte la fiica ei. Dar fiica simțea cât de necesară îi era acum liniștea și a rugat-o: „Du-te, te rog, acasă!”. – Pe drumul spre casă, mama a avut un accident mortal.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

E NEVOIE DE „INIMĂ” – Fundația SEER

„Poporul lucra cu inimă” (Neemia 4:6)


În Statele Unite există un lanț celebru de parcuri naturale – SeaWorld, „Lumea mării”/”Lumi acvatice” – puncte de mare atracție turistică. Dacă te duci acolo, poți vedea (între altele) rațe pe patine cu rotile. Dar când te duci mai aproape, îți dai seama că rațele nu prea patinează din toată inima! Poate zâmbești, dar mulți oameni sunt la fel: doar se lasă duși de val. Nu fi unul dintre ei!

Dacă vrei să ai o viață semnificativă, găsește o cauză mai mare decât tine însuți și investește tot ce ai pentru ea! Îți aduci aminte de istoria lui Neemia? El și-a riscat viața pentru a ridica din nou zidurile Ierusalimului. Deși s-a confruntat cu amenințări și cu obstacole, el a terminat lucrarea într-un timp record. Cum a fost posibil? „Poporul lucra cu inimă.”

În Dicționarul Webster din 1828, „curajul” este definit drept însușirea care „ne ajută să facem față dificultăților și pericolului… fără teamă sau depresie.” Apoi, Webster adaugă cuvintele rostite de Moise atunci când i-a transferat lui Iosua conducerea poporului: „Întărește-te și îmbărbătează-te! Nu te înspăimânta… căci Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine în tot ce vei face.” (vezi Iosua 1:9)

La vârsta de o sută douăzeci de ani, Moise le spunea încă celor din poporul Israel: „Trebuie să aveți curaj!” De ce? Pentru că se cuvine să te lupți pentru lucrurile pe care merită să le ai! E nevoie de „inimă” ca să știi cum să procedezi cu încăpățânarea sau sfidarea deliberată a unui copil, cum să faci față propriilor tale frici sau cum să te ridici (după ce ai căzut) și s-o iei de la capăt. E ușor să vorbești despre ceea ce e greșit, dar îți trebuie „inimă” ca să faci ceva în această privință.

De unde vine acest curaj? De la Dumnezeu. Așa că… vorbește cu El astăzi, și roagă-L să te ajute să faci toate lucrurile „cu inimă”!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Rut1 :1-14


Asemenea unei raze de lumină, după sumbrele pagini ale cărţii Judecători, Dumnezeu ne oferă acum istoria lui Rut. Această frumoasă relatare ne învaţă că o credinţă personală se poate găsi în orice vreme şi în orice naţiune şi că Dumnezeu este totdeauna gata să facă lucruri mari ca răspuns la această credinţă.

„În zilele când judecau judecătorii“ (v. 1) îl vedem pe un om, Elimelec, care face „ce era drept în ochii săi“ (Jud. 21.25), asemenea tuturor celorlalţi. El părăseşte moştenirea Domnului. Pleacă cu familia să locuiască în ţara Moab, adică printre vrăjmaşii poporului său. Nu câştigăm nimic prin îndepărtarea de Domnul. Ea sfârşeşte în moarte, lacrimi, sărăcie şi amărăciune pentru această familie. Apoi o vedem pe Naomi, o văduvă, cu cele două nurori ale ei, văduve şi ele, pe drumul de întoarcere. Oare este aceasta o revenire tristă? Da! Totuşi este o revenire fericită pentru acela care, la capătul resurselor proprii, îşi întoarce gândurile şi paşii spre Dumnezeu. În acelaşi fel, fiul risipitor, în ţara depărtată, îşi aduce aminte de locul unde poate găsi pâine din belşug, se scoală şi se întoarce la casa tatălui său, recunoscându-şi păcatul (comp. v.6 cu Luca 15.17). Numim aceasta convertire (întoarcere la Dumnezeu). Ne place să credem că fiecare dintre cititorii noştri cunoaşte semnificaţia acestui cuvânt prin experienţa personală.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: